Politici publice-concept,tipologie Ananliza politicilor publice

Politicile publice reprezintă acţiuni realizate de către autorităţi (centrale sau locale) ca răspuns la problemele care vin dinspre societate. cu alte cuvinte, se poate vorbi despre politici publice atunci când o autoritate publică, centrală sau locală, îşi propune, cu ajutorul unui program de acţiune coordonat, să modifice mediul economic, social, cultural al actorilor sociali. Politicile publice sunt efectul deciziilor luate de guvernanţi, subliniind elementele cheie ale analizei politicilor publice, respectiv, decizia politică, luată de actorii politici, de a utiliza anumite mijloace pentru a rezolva o problemă.

Politicile macroeconomice desemnează un ansamblu de decizii luate de puterile publice menite să atingă, prin utilizarea unor instrumente diverse, obiective sigure privind situaţia economică. conţinutul acestui concept este definit prin trei elemente fundamentale: (1) adoptarea deciziilor de politică economică, (2) obiectivele urmărite şi (3) instrumentele folosite. Deciziile de politică economică sunt luate de autorităţile economice şi politice dintr-o ţară.

Politicile macroeconomice - obiective Deşi există numeroase, acestea pot fi sintetizate în patru categorii principale: - Ocuparea forţei de muncă; - Stabilitatea preţurilor; - Menţinerea stabilităţii cursului valutei naţionale; - Asigurarea creşterii economice.

Politicile macroeconomice - instrumente sunt numeroase şi diverse, însă în calitate de instrumente tradiţionale sunt considerate a fi: - politică bugetară şi fiscală şi - politică monetară.

Politica economică Politica monetară Politica financiară Politica bugetară Politica fiscală Politica monetară Ansamblul intervenţiilor autorităţii monetare asupra lichidităţii economiei

Politica bugetară şi fiscală politică de ajustare a sistemului economic prin intermediul impozitelor, respectiv a cheltuielilor guvernamentale şi foloseşte ca instrument principal al bugetului public în reglarea activităţii economice. Prin politica fiscală se stabilesc: - tipurile de impozite care vor fi percepute; - nivelul impozitelor; - diferenţierea impozitelor pe categorii de agenţi economici; - rolul impozitelor.

Politica monetară reprezintă un ansamblu de acţiuni prin care autorităţile monetare (banca centrală, trezoreria etc.) influenţează asupra cantităţii de monedă in circulaţie, nivelul ratelor dobanzii, cursurile de schimb valutar şi alţi indicatori economico-monetari in vederea realizării obiectivelor generale ale politicii economice (de stimulare a activităţii economice, ocupare a forţei de muncă, stabilitate a preţurilor etc.). Obiectul său îl reprezintă adaptarea volumului mijloacelor de plată la nevoile economiei, precum şi garantarea valorii monedei naţionale faţă de exterior.

elementele care dau consistenţă unei politici publice: − este formată dintr-un ansamblu de măsuri concrete, care dau substanţă politicii publice. − se înscrie într-un cadru general de acţiune, ceea ce permite distincţia între o politică publică şi simple măsuri izolate. − se bazează pe decizii, ca forme de alocare a resurselor, a căror natură este mai mult sau mai puţin autoritară şi în care coerciţia este mereu prezentă. − are scopuri şi obiective precizate, stabilite în funcţie de valori, norme şi interese - are un public-ţintă, adică indivizi şi grupuri a căror situaţie este afectată de deciziile luate în politica publică în cauză.

Pentru a înţelege dimensiunile noţiunii de politică publică, sunt necesare o serie de concepte-cheie: a) acţiunea în baza autorităţii: politica publică este o acţiune implementată de structurile puterii, structuri care au autoritate legislativă, politică şi financiară de a acţiona; b) o reacţie la problemele societăţii („real world”): politica publică încearcă să răspundă unei nevoi/probleme concrete a societăţii (sau a unui segment al societăţii); c) orientată spre un scop: politica publică este orientate spre atingerea unui set de obiective bine delimitate în încercarea de a rezolva o nevoie/problemă particulară a comunităţii (grupului-ţintă); d) cursul acţiunii: politica publică nu este o decizie singular (acţiune sau reacţiune), ci o abordare/strategie integrată;

Pentru a înţelege dimensiunile noţiunii de politică publică, sunt necesare o serie de concepte-cheie: e) o decizie de a face/a nu face ceva: politica publică poate fi implementată cu scopul de a rezolva o problemă sau,bazându-se pe presupunerea conform căreia problema poate fi rezolvată în cadrul politicilor deja existente, un Guvern poate decide că nu este cazul să mai acţioneze; f) politica este dusă la îndeplinire de un actor/un grup de actori: politica este, în general, implementată de o structură de implementare alcătuită din mai mulţi actori şi, în cazuri mai rare, de o singură structură (ex. agenţie guvernamentală); g) o justificare a unei acţiuni: orice politică publică trebuie să includă motivarea acţiunii/non-acţiunii; h) o decizie luată: politica publică este o decizie asumată, nu o promisiune sau o intenţie.

etapele procesul de realizare a unei politici publice (ciclul politicilor publice): 1. Identificarea problemei – are loc atunci când un eveniment, o persoană, un grup reuşesc să atragă atenţia asupra unei probleme, în vederea soluţionării, prin intervenţia puterii publice. 2. Stabilirea agendei de politică publică – este faza în care problema identificată este luată în consideraţie de către oficiali (putere publică şi politică). Nu toate problemele identificate ajung şi pe agenda politică. 3. Formularea cadrului de politică publică – atunci când o anume problemă ajunge să fie considerată de către oficiali nu înseamnă automat că o politică publică va fi creată. Cineva (o anume autoritate) trebuie să dezvolte un program care să se refere la soluţionarea problemei.

etapele procesul de realizare a unei politici publice (ciclul politicilor publice): 4. Adoptarea unei politici publice – eforturile necesare pentru ca un anume program să fie adoptat ca şi program guvernamental. În această fază sunt concentrate elementele de negociere, dictate de interese, care pot schimba viziunea iniţială asupra unei politici publice 5. Implementarea unei politici publice – este un stadiu critic de realizare a unei politici publice. Aici rolul administraţiei este decisiv. 6. Monitorizarea şi Evaluarea de politici publice –are ca scop determinarea eficienţei unei politici publice. Se analizează modul în care diversele activităţi au condus la îndeplinirea scopurilor propuse iniţial.

Analiza politicii publice: 1. Analiza modului în care e determinată o politică publică: Cum este făcută politica? De ce este preferată o anumită opţiune? Când se produce această alegere? Pentru cine se face alegerea? 2. Analiza conţinutului politicii: descrierea politicii şi a caracteristicilor particulare ale acesteia, a modului în care interacţionează (se completează/se opune) cu alte politici, critica politicii; 3. Monitorizarea şi evaluarea politicii: activitatea de examinare a modului în care politicile sunt aplicate, prin comparaţia directă cu scopurile şi obiectivele propuse şi prin cuantificarea impactului, într-un dublu sens: atât impactul politicii asupra problemei de rezolvat, cât şi potenţialele efecte perverse neanticipate.

Analiza pentru politici publice: 1. Informaţii în susţinerea politicii: identificarea acelor informaţii folositoare în susţinerea politicii (contexte în care este abordată o anumita politică), cu scopul precis de a contribui la formularea, elaborarea şi implementarea politicii ca atare; 2. Susţinerea politicii: totalitatea încercărilor articulate (cercetări, argumente etc.) de a influenţa agenda politică. Transferul de rol se poate aplica, în acest caz, atât analistului politic (care devine actor atunci când reuşeşte să influenţeze agenda politică), cât şi actorului politic, care devine analistul propriei politici.

Analiza pentru politici publice: Din punctul de vedere al analizei, o politică se prezintă sub forma unui ansamblu de practici şi norme elaborate de unul sau mai mulţi actori publici. - actorii implicaţi în procesul politicilor publice pot fi atât indivizi, cât şi grupuri - participanţii din interiorul şi exteriorul sistemului politico-administrativ următoarele categorii: guvernul, înalţii funcţionari, Parlamentul, grupurile de interese, universitarii, cercetătorii şi consultanţii, mediile de comunicare în masă, partidele politice şi opinia publică

Rolurile funcţionarilor publici şi ale politicienilor în cadrul procesului de formulare a politicilor publice: POLITICIENI FUNCŢIONARI PUBLICI   􀂾 Stabilirea agendei de politici publice 􀂾 Conturarea cadrului general al politicilor 􀂾 Stabilirea priorităţilor 􀂾 Evaluarea propunerilor de politici publice 􀂾 Realizarea analizelor politice 􀂾 Coordonarea unor discuţii sociale 􀂾 Consultarea societăţii /a grupurilor ţintă / a electoratului 􀂾 Luarea deciziilor 􀂾 Atribuirea de sarcini funcţionarilor publici 􀂾 Asumarea răspunderii politice 􀂾 Colectarea de informaţii 􀂾 Realizarea analizelor 􀂾 Elaborarea soluţiilor 􀂾 Evaluarea impactului 􀂾 Elaborarea propunerilor de politici publice 􀂾 Consultarea factorilor implicaţi, a grupurilor ţintă, a instituţiilor din administraţia publică 􀂾 Prezentarea argumentelor 􀂾 Planificarea 􀂾 Asigurarea implementării 􀂾 Controlarea procesului şi a rezultatelor 􀂾 Organizarea evaluării 􀂾 Raportarea 􀂾 Asumarea răspunderii profesionale

Tipologia politicilor publice funcţie de orizontul de timp avut in vedere: - politici conjuncturale, al căror orizont este pe termen scurt (de la câteva luni la 1-2 ani). Ele au drept scop menţinerea sau restabilirea marilor echilibre (cele patru obiective); - politici structurale, ale căror efecte se resimt pe termen mijlociu şi lung. Ele au ca obiectiv ameliorarea structurilor şi bazelor economiei. În această categorie se includ, de obicei, politica în domeniul cercetării ştiinţifice, politica în domeniul transporturilor, politică industrială sau politică agrară.

Tipologia politicilor publice funcţie de sfera lor de cuprindere, se disting: - politici economice globale, care se aplică mai multor aspecte ale activităţii economice; - politici economice specifice, care se aplică unui aspect individual al activităţii economice.

Tipologia politicilor publice funcţie de obiectivele urmărite, se disting următoarele politici: - politici de relansare, care urmăresc stimularea cererii; - politici de stabilizare, al căror obiectiv esenţial îl constituie lupta împotriva inflaţiei.

Tipologia politicilor publice bazată pe coerciţie (după Lowi) politică reglementară este o acţiune publică ce constă în adoptarea de norme autoritare care afectează comportamentul destinatarilor (pot fi protective şi competitive) politică distributivă reprezintă o acţiune prin care puterea publică autorizează cazuri speciale desemnate nominal. (exemplul tip este cel al autorizațiilor de construcţie) politică redistributivă constă în adoptarea de către puterea publică a unor criterii care conferă acces la anumite avantaje, anumitor categorii de destinatari neindividualizaţi (și nu unor cazuri sau unor destinatari desemnaţi nominal) politică constitutivă se traduce prin faptul că acţiunea publică defineşte reguli privind puterea; de exemplu, prin revizuirea constituţiei unei ţări, prin realizarea de reforme instituţionale sau administrative.

http://www. politicipublice http://www.politicipublice.ro/uploads/Introducere_in_analiza_politicilor_publice.pdf

Variabilele politicii economice p.41

Principii p.31

Natura statului p.29

© Paul Cocioc, 2018