Discriminarea în plan social Discriminarea poate fi definită ca “tratarea diferită a unor persoane aflate în situații identice sau comparabile (sau, dimpotrivă, tratarea identică a unor persoane aflate în situații diferite), pe de o parte, şi lipsa unei justificări obiective pentru un asemenea tratament, pe de altă parte”. Discriminarea socială reprezinta un comportament diferențial, în sens negativ, în detrimentul unor categorii sociale. Categoriile sociale care suferă de pe urma discriminării sunt: femeile, persoanele vârstnice, persoanele cu dizabilități fizice, dar și psihice (aici se includ tulburările psihice), homosexualii, imigranții.

Cele mai discutate categorii sociale care sunt discriminate și despre care s-a scris foarte mult în literatura de specialitate sunt cea rasială, cea sexuală si cea religioasă, dar se pare că nu și-au găsit soluțaionarea nici acum. (Kwok apud Chelcea).

Efectele discriminării Discriminarea poate avea un impact negativ semnificativ asupra victimelor vizând starea socială şi economică, bunăstarea şi sănătatea. Experienţele privind actele de discriminare au dus la concluzia că acestea pot fi asociate la nivel individual, prin prisma efectelor, cu simptome legate de stres şi depresie. Discriminarea nu are un efect ameninţător doar asupra victimelor, ci şi asupra întregii societăţi în general, ducând la disfuncționalități economice, la denaturarea concurenţei între firme şi la subminarea coeziunii sociale.

Oamenii care au experienţa umilitoare a discriminării sunt afectaţi într-o multitudine de forme şi, de regulă, nu doresc să abordeze aceste probleme în public. Chiar dacă pentru unele persoane discriminarea a devenit o experienţă de zi cu zi, ele nu sunt dispuse să ia unele măsuri, cum ar fi de exemplu să depună plângeri la organismele statului. Faptul că victimele discriminării nu sunt dispuse să acţioneze în justiţie nu înseamnă că experienţa lor nu le va afecta comportamentul.

Un comportament tipic de răspuns la diferite forme de discriminare constă în adoptarea unei strategii de evitare prin care persoana în cauză încearcă, cu buna ştiinţa sau nu, să evite situaţiile în care ar putea exista riscul de a fi discriminaţi. La nivel social, discriminarea generează un cerc vicios în care diferite forme de discriminare duc la acumularea de situații de dezavantajare a unor grupuri de către altele, la sporirea distanței dintre indivizi, la întărirea stereotipurilor negative, ceea ce contribuie la creșterea pe mai departe a probabilității de discriminare.  

Efectele discriminării la nivel individual: lipsa motivației în realizarea sarcinilor de lucru; neimplicare; sentiment de vinovăție; scăderea stimei de sine; performanță scăzută;

Efectele discriminării la nivelul grupului: comunicare deficitară și individualism; apariția situaților conflictuale; încurajarea stereotipurilor; competiție neproductivă; eficiență/productivitate diminuată; slabă dezvoltare a grupului;

Efectele discriminării la nivelul comunității: neintegrarea pe piața muncii a persoanelor cu dizabilități, a persoanelor de etnie romă, etc. costuri mari pentru acoperirea servicilor sociale de suport al persoanelor neintegrate în muncă; costuri mari pentru acoperirea servicilor de sănătate; costuri mari ale proiectelor care promovează identitatea.

Studii privind discriminarea la locul de muncă: 26,6% din anunțuti conțin discriminări pe criterul de gen; 13,45% impun limite de vârstă nejustificate; 34,33% cer experiență prealabilă candidatului în condițiile în care pentru anumite locuri de muncă nu este necesară; 48% din persoanele investigate consideră că nu este o egalitate între femei și bărbați la locul de muncă; 68% dintre persoane declară că un rom este discriminat la angajare, iar 61% declară că romi sunt discriminați la locul de muncă;

13% dintre persoanele chestionate consideră că în România nu ar trebui să locuiască romi și doar 11% acceptă prezența unui rom la locul de muncă; 66% dintre persoane consideră că la angajare persoanele infestate cu HIV sunt tratate diferit, iar 63% dintre cei care au răspuns au declarat ca la locul de muncă, aceste persoane sunt tratate diferit; în ceeace privesc homosexuali, 50% dintre cei chestionați consideră că sunt tratați diferit atât la angajare , cât și la locul de muncă; 40% dintre români consideră că homosexuali și lesbienele nu ar trebui să locuiască în România și numai 7% ar accepta să lucreze cu un homosexual sau lesbiană.

25% dintre români consideră că în România nu ar trebui să locuiască Martorii lui Iehova și doar 9% ar accepta un membru al acestui cult să îi fie coleg de lucru;

Fenomenul de “mobbing” Mobbing-ul este un fenomen la graniţa cu discriminarea şi poate fi doar parţial considerat un tip de discriminare. El se leagă exclusiv de locul de muncă şi se referă în principal la acţiuni de presiune psihologică realizate asupra unui angajat de către angajator sau un grup de colegi pentru a-l determina pe respectivul să părăsească postul respectiv, în condiţiile în care concedierea lui nu este posibilă, nu are motive întemeiate din punct de vedere al profesionalismului celui în cauză şi/sau ar atrage probleme legislative asupra angajatorului.