(Din)EXPERIENȚA ELECTORALĂ a REPUBLICII MOLDOVA

Preambul Începând cu 27 august 1991, Republica Moldova depune eforturi întru construirea unei societăți democratice. În pofida impedimentelor întâlnite încă de fragila noastră democrație, puterea politică în Republica Moldova este rezultatul voinței cetățenilor, exprimată prin alegeri libere și corecte, organizate în baza Codul electoral adoptat la 21. XI. 1997, moment în care legislația electorală autohtonă a fost ajustată la standardele internaționale.

Standarde ce au impus: Explicarea exactă a noțiunilor din legislația electorală. Reglementarea aplicării și exercitării drepturilor electorale. Constituirea și reglementarea funcționării organelor electorale: Comisia Electorală Centrală, Consilii și Birouri electorale. Standardizarea procedurilor electorale pentru toate tipurile de alegeri și referendumuri. Asigurarea informării cetățenilor despre activitatea organelor electorale. Soluționarea litigiilor electorale și asigurarea transparenței procesului electoral. Publicarea rapidă a rezultatelor preliminare și oficiale ale alegerilor.

CODUL ELECTORAL al Republicii Moldova Din momentul adoptării, a suportat mai multe amendamente, modificări și redactări, menite să-i ajusteze prevederile la realitățile socio-politice și la legislația electorală internațională. 1999 - prezent = modificări în baza a 55 de legi

I. PRACTICI ELECTORALE ANTERIOARE INDEPENDENȚEI Prime experiențe: 1812- 1918 Între 1818-1828, Basarabia se bucură de o anumită autonomie în sistemul politic al Imperiului Rus. Ulterior e transformată în gubernie. Încercări de aplicare a unui sistem electoral în Rusia s-au făcut între 1808-1810, dar s-a renunțat repede la idee, revenindu-se la problemă abia în 1904-1906, când a fost adoptată o primă lege pentru alegerile în Duma de Stat.  

Divanul ad-hoc și Parlamentul României. a) Prime experiențe: 1812- 1918 Sudul Basarabiei, judeţele Cahul, Bolgrad și Ismail, a gustat din experiența electorală odată cu unificarea Principatelor Românești la 1859. Conform Convenţiei privind organizarea Principatelor Române, din 7/19 august 1858 și Legilor electorale din 3 iulie 1864 și 30 iulie 1866, populaţia din sudul Basarabiei a participat la alegerile pentru Divanul ad-hoc și Parlamentul României.

a) Prime experiențe: 1812-1918 După retrocedarea celor trei județe imperiului țarist, până în 1905-1906, populaţia întregii Basarabii a participat doar la alegerile organelor administraţiei publice locale, zemstvele.

a) Prime experiențe: 1812-1918 Conform Legii pentru alegerea Dumei de Stat, din decembrie 1905, nu aveau dreptul la vot femeile, tinerii până în 25 ani, militarii, argaţii, cei care închiriau imobile și așa-numiții „subiecți non-ruși”. În problemele naţionale, prima Dumă a solicitat doar egalitatea în drepturi a tuturor naţionalităţilor. Dar nici următoarele dume (februarie și noiembrie 1907, 1912) nu au schimbat radical domeniul electoral, deoarece Legea reducea reprezentarea ţăranilor și declara că Duma trebuie să fie „rusă în spirit”, micșorându-se astfel numărul deputaţilor de la periferiile imperiului.

Concluzii alegerile din imperiul țarist de la înc. de sec. XX reprezentau inegal categoriile sociale, censul de avere și impozitare fiind condiţie de participare; inegalitatea se manifesta prin reprezentarea diferită a centrului și a periferiilor;  membrii Dumei de Stat erau numiţi, deseori, reprezentanţi ai guberniei respective; rezultatul alegerilor reprezentanților Basarabiei în cele 4 Dume: nu a fost ales niciun român basarabean.

Locul Basarabiei în Duma de stat Mișcarea de emancipare naţională din Basarabia ia amploare în 1917, culminând cu înființarea Sfatului Ţării (primul parlament în teritoriul dintre Prut și Nistru). Congresul gubernial al ţăranilor basarabeni a desemnat 14 candidați la alegerile în Adunarea Constituantă a Imperiului, printre ei, Ion Inculeţ și Pan Halippa.

b) Integrarea Basarabiei în viața politică a României interbelice Populația participă la alegerile parlamentare din anii 1919, 1920 și 1922. În urma scrutinului din 1922, 37 deputați și 90 senatori basarabeni reprezentau raportul de forțe pe arena politică a Basarabiei. Conform prevederilor Constituţiei din 1923, erau membri ai Senatului și foștii președinţi ai Adunărilor Naţionale care declaraseră Unirea cu România, de la Chișinău, Cernăuţi și Alba Iulia. La alegerile din iunie 1926, partidele politice din Basarabia au participat ca filiale ale celor din România.

c) 1940-1990: alegeri de tip sovietic Sistemul electoral sovietic unipartitist din RASSM dntre anii 1924-1937 s-a aplicat și în RSSM, odată cu „schimbarea structurii societăţii” în urma lichidării claselor „antisocialiste”. Rata prezenței la urne - 99%. În1941 au avut loc alegerile formale în Sovietul Suprem al RSSM, cu un total de 99,6% alegători, sistemul electoral sovietic rămânînd intact următorii 50 de ani.

c) 1940-1990: alegeri de tip sovietic Prima încercare de schimbare radicală a unui sistem electoral perimat are loc la Conferinţa a XIX-ea a PCUS din vara anului 1988, prin permisiunea de a înainta mai multe persoane într-o circumscripţie electorală. Abia în noiembrie 1989, Sovietul Suprem al RSSM a adoptat 2 legi care au pus bazele pluralismului politic, pluripartitismului și viitorului sistem electoral din Republica Moldova: legea despre alegerile locale în RSSM și legea despre alegerea deputaţilor în Sovietul Suprem al RSSM (viitorul Parlament al R.M.)

II. PARLAMENTUL INDEPENDENȚEI Suveranitatea și independența Republicii Moldova au fost proclamate de către Parlamentul ales în februarie-martie 1990, în baza Legii 144 cu privire la alegerile deputaților poporului RSS Moldovenești. Adoptată la 23 noiembrie 1989, aceasta a pus bazele alegerilor libere și pluraliste în Republica Moldova.

Parlamentul Independenței a adoptat: Legea nr.81-XII, din 5 iunie 1990 cu privire la completarea Constituției RSSM, prin care s-au stabilit simbolurile RSSM - stema, drapelul și imnul; Declarația cu privire la suveranitatea RSS Moldova, din 23 iunie 1990; Declarația de Independență a Republicii Moldova din 27 august 1991.

III. EVOLUȚIA PROCESULUI și SISTEMULUI ELECTORAL de după INDEPENDENȚĂ Procesul electoral în Republica Moldova se desfășoară în conformitate cu: Declarația Universală a Drepturilor Omului (1948) Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (1966) Convenția Europeană a Drepturilor Omului

SISTEMUL ELECTORAL actual TIPURI DE SCRUTINE Alegeri parlamentare Alegeri prezidențiale Alegeri locale Referendumuri

DATE STATISTICE PRIVIND SCRUTINELE DESFĂŞURATE ÎN PERIOADA 1990 -2017 Din anul 1990 până în prezent, au fost organizate şi desfăşurate 20 de scrutine naţionale: 9 parlamentare, 6 locale generale, 3 prezidențiale, 2 referendumuri republicane. Conform legislaţiei, toate aspectele organizatorice au ținut de competenţa comisiilor electorale.

-voința poporului drept bază a puterii de stat. Alegeri parlamentare Startul reformei electorale - Legea nr. 1609-XII din 14 octombrie 1993 privind alegerea Parlamentului, care prevedea instituirea sistemului proporțional pe principiul pluripartitismului. Parlamentul ales la 25 februarie 1994 a adoptat, pe 29 iulie, noua Constituție ce a impus: -101 deputați, -pluripartitismul, -voința poporului drept bază a puterii de stat.

Alegeri parlamentare În scrutinele parlamentare desfăşurate între 1994 și 2009, conversiunea voturilor în mandate s-a făcut în baza sistemului electoral proporţional. În 2010, la alegerile parlamentare anticipate din 28 noiembrie, distribuirea mandatelor de deputat s-a făcut după metoda prin coeficient.

Alegerile prezidențiale La 19 aprilie 2013, Parlamentul a adoptat Legea nr. 94 privind schimbarea sistemului electoral proporțional cu sistemul electoral mixt (proporțional și majoritar). Dar la mai puțin de o lună s-a revenit la sistemul electoral proporțional, sistemul nou adoptat fiind acuzat de mai multe carențe. În urma dezbaterilor și consultărilor publice, Legea nr. 154 din 20 iulie 2017 a introdus un nou sistem electoral mixt, în baza căruia urmează să se desfășoare următoarele alegeri parlamentare.

PARTICIPAREA ALEGĂTORILOR LA ALEGERILE PARLAMENTARE (1994-2014)

Alegerile prezidențiale La 3.10.1990, Parlamentul a adoptat Legea cu privire la instituirea funcției de Președinte și la introducerea unor modificări și completări în Constituția statului. Primul președinte al R.M., Mircea Snegur, a fost ales de către deputați. Ulterior, la 8.12.1991, acesta a fost ales Președinte al Republicii Moldova de către întreg electoratul, pe un termen de 5 ani. Prin reforma constituțională din 2000, alegerea Președintelui a trecut în competența Parlamentului.

Alegerile prezidențiale Între 2001 - 2016, Președintele Republicii Moldova a fost ales de către Parlament de 3 ori: 2001, 2005 și 2012. În 2016, Curtea Constituțională a declarat neconstituțională modalitatea de alegere a șefului statutului de către Parlament și a revigorat prevederile Codului electoral aferente procedurii alegerii șefului statului de către popor. Drept urmare, în același an s-au desfășurat alegeri directe ale Președintelui Republicii Moldova, iar pe 13.12.2016 Curtea Constituțională a validat mandatul noului Președinte ales în urma turului II de scrutin.

Alegerile locale Pentru un mandat de 4 ani: primarii și consilierii în consiliile locale, în baza sistemului electoral proporţional. Comisia Electorală Centrală a organizat alegeri locale generale în: 1995, 1999, 2003, 2007, 2011, 2015.  

Încheiere Robert Schuman: „democraţia nu poate fi construită dintr-o singură lovitură, deoarece, pentru crearea acesteia, Europa a avut nevoie de mai multe milenii”. Civilizaţia occidentală a demonstrat că afirmarea valorilor precum libertatea individuală, responsabilitatea personală, gândirea şi acţiunea raţională, justiţia, egalitatea de şanse, s-a făcut anevoios și în timp, reușind instituirea statului de drept şi educarea culturii participative. Republica Moldova depune eforturi întru cultivarea și aplicarea acestora.