CADRUL JURIDIC AL UE PRIVIND IMPLICAREA LUCRĂTORILOR

Implicarea lucrătorilor: de la practică la lege Provocările cu care se confruntă economia europeană și dezvoltarea relațiilor industriale, precum și evoluția structurilor multinaționale ale întreprinderilor au generat o nevoie sporită a unui cadru juridic comun care vizează stabilirea standardelor de implicare a lucrătorilor în luarea deciziilor și stabilirea unor proceduri clare de punere în aplicare în toate statele membre ale UE și în țările candidate. Armonizarea instrumentelor participative reprezintă o condiție esențială pentru buna funcționare a dialogului social european și un principiu fundamental al acquis-ului comunitar.

Legi diferite, același domeniu de aplicare Implicarea lucrătorilor este un subiect amplu, prezent în cadrul juridic al UE. Atunci când abordăm aspectele juridice ale subiectului, trebuie să facem trimitere la mai multe legi europene în vigoare pentru a construi o imagine a priorității legislative și a perspectivelor de transpunere naționale: Directiva 2002/14/CE de stabilire a unui cadru general de informare şi consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană; Directiva privind comitetele europene de întreprindere; Directiva privind concedierile colective; Directiva 2001/86/CE din 8 octombrie 2001 a Consiliului de completare a statutului societății europene în ceea ce privește implicarea lucrătorilor Directiva 2003/72/CE din marți, 22 iulie 2003 a Consiliului de completare a statutului societății cooperative europene în legătură cu participarea lucrătorilor; Directiva privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități.

Directiva stabileşte un cadru general de informare şi consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană. Obiect și principii 1. Prezenta directivă are ca obiectiv instituirea unui cadru general de stabilire a cerințelor minime ale dreptului la informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și unitățile din Comunitate. 2. Modalitățile de informare și consultare se definesc și se pun în aplicare în conformitate cu legislația națională și cu practicile în domeniul relațiilor dintre partenerii sociali, în vigoare în diferite state membre, astfel încât să se asigure eficacitatea demersului. 3. La definirea sau punerea în aplicare a modalităților de informare și consultare, angajatorul și reprezentanții lucrătorilor lucrează într-un spirit de cooperare, respectând drepturile și obligațiile reciproce, ținând cont de interesele atât ale întreprinderii sau unității, cât și ale lucrătorilor. Directiva 2002/14/CE

Directiva privind comitetele europene de întreprindere „grup de întreprinderi de dimensiune comunitară” înseamnă un grup de întreprinderi cu următoarele caracteristici: - angajează cel puțin 1 000 de lucrători în statele membre, - cuprinde cel puțin două întreprinderi membre ale grupului în state membre diferite, - cel puțin o întreprindere membră a grupului angajează cel puțin 150 de lucrători într-un stat membru și cel puțin o altă întreprindere membră a grupului angajează cel puțin 150 de lucrători într-un alt stat membru; Directiva privind comitetele europene de întreprindere

Directiva privind concedierile colective Directiva 98/59/CE din 20 iulie 1998 a Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective În sensul prezentei directive (a) „concedieri colective” reprezintă concedierile efectuate de un angajator dintr-unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana lucrătorului, în cazul în care, conform opțiunii statelor membre, numărul concedierilor este: fie, pentru o perioadă de 30 de zile: - de cel puțin 10 în unitățile care încadrează în mod normal mai mult de 20 și mai puțin de 100 de lucrători; - de cel puțin 10 % din numărul lucrătorilor în unitățile care încadrează în mod normal cel puțin 100, dar nu mai mult de 300 de lucrători; - de cel puțin 30 în unitățile care încadrează în mod normal cel puțin 300 de lucrători; fie, într-o perioadă de 90 de zile, de cel puțin 20, indiferent de numărul lucrătorilor angajați în mod normal în unitățile respective. Directiva privind concedierile colective

Directiva 2001/86/CE din 8 octombrie 2001 de completare a statutului societății europene în ceea ce privește implicarea lucrătorilor. Obiectiv: 1. Prezenta directivă reglementează implicarea lucrătorilor în activitățile societăților anonime europene (Societas Europaea, denumite în continuare „SE”), la care face referire Regulamentul (CE) nr. 2157/2001. 2. În acest scop, modalitățile referitoare la implicarea lucrătorilor sunt adoptate de fiecare SE, în conformitate cu procedura de negociere menționată la articolele 3-6 sau, în cazurile prevăzute la articolul 7, în conformitate cu anexa. Directiva 2001/86/CE

Directiva 2003/72/CE din 22 iulie 2003 de completare a statutului societății cooperative europene în legătură cu participarea lucrătorilor Obiectiv: 1. Prezenta directivă reglementează participarea lucrătorilor în activitatea societăților cooperative europene (denumite în continuare „SCE-uri”), în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1435/2003. 2. În acest scop, în cadrul fiecărei SCE se iau măsuri pentru participarea lucrătorilor, în conformitate cu procedura de negociere menționată la articolele 3-6 sau în condițiile prevăzute la articolele 7 și 8, în conformitate cu anexa. Directiva 2003/72/CE

Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități. Domeniul de aplicare și definiții 1. Prezenta directivă se aplică în cazul oricărui transfer al unei întreprinderi, unități sau al unei părți de întreprindere sau de unitate către un alt angajator, ca rezultat al unei cesiuni convenționale sau al unei fuziuni. (b) Sub rezerva literei (a) și a următoarelor dispoziții ale prezentului articol, se consideră transfer în sensul prezentei directive cel al unei unități care își menține identitatea, înțeleasă ca ansamblu organizat de mijloace, care are obiectivul de a desfășura o activitate economică, indiferent dacă acea activitate este centrală sau auxiliară. (c) Prezenta directivă se aplică în cazul întreprinderilor publice și private care exercită o activitate economică, indiferent dacă au sau nu scop lucrativ. O reorganizare administrativă a autorităților administrației publice sau transferul unor funcții administrative între autoritățile administrației publice nu reprezintă un transfer în sensul prezentei directive. 2. Prezenta directivă se aplică dacă și în măsura în care întreprinderea, unitatea sau partea de întreprindere sau de unitate care urmează să fie transferată se situează în domeniul teritorial de aplicare a tratatului. Directiva privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități.

Situația din statele membre În unele țări, punerea în aplicare a acestor directive a însemnat modificarea în mică măsură sau nicio modificare a legislației naționale (exemplu: Germania). Principalele excepții sunt Marea Britanie, Letonia, Lituania, România și Bulgaria, unde nu a existat un cadru general în ceea ce privește informarea și consultarea lucrătorilor. În majoritatea țărilor, punerea în aplicare efectivă a dispozițiilor legale este una dintre principalele provocări.

Influența directivelor privind informarea și consultarea lucrătorilor și implicarea lucrătorilor Deși aceste directive conțin dispoziții minime care trebuie puse în aplicare de toate statele membre ale UE, unele țări își pun în aplicare propriile dispoziții complementare, fie prin lege, fie prin contracte colective (de exemplu, Italia, Regatul Unit). În țările cu întreprinderi cu capital străin, legislația stabilește o linie de referință, peste care întreprinderile îşi pot pune în aplicare propriile politici în ceea ce privește participarea lucrătorilor (de exemplu, Malta).

Unele semne de întrebare încă rămân Organizațiile din sectorul privat cu capital străin trebuie să respecte legea, dar pot adopta propriile politici, inclusiv prin negocieri cu sindicatele, și îşi pot negocia propriile contracte colective. În unele dintre noile state membre ale UE, dialogul social este încă relativ nedezvoltat în comparație cu alte state membre ale UE Sectorul chimic este dominat în majoritatea țărilor de IMM-uri, unde reprezentantul colectiv al angajaților poate fi în mod tradițional o provocare Există o nevoie tot mai mare de instrumente la nivel de întreprindere care favorizează participarea lucrătorilor și crearea de rețele mai integrative

Concluzii Există o serie de inițiative sindicale care se desfăşoară în întreaga Europă și care urmăresc să stimuleze participarea lucrătorilor. Participarea lucrătorilor la luarea deciziilor în sectorul chimic variază de la o țară la alta, deși funcționează în cadrul legislației UE privind informarea și consultarea lucrătorilor și al cerinţelor de participare din domeniul sănătății și securităţii. Tradiția puternică existentă în majoritatea țărilor în ceea ce priveşte reprezentare lucrătorilor prin intermediul sindicatelor și un dialog social bine stabilit între angajatori și reprezentanții lucrătorilor, care pot favoriza participarea lucrătorilor.