Idealul democratic Ce este democratia?

Doua sensuri Intr-un prim sens democratia este inteleasa ca fiind acel tip de organizare politica sau forma de guvernamant in care poporul, respectiv cetatenii, indiferent de avere, origine, pregatire profesionala, detin sau controleaza puterea politica. Participarea la guvernare se poate realiza in mod direct ( democratie directa) sau indirect, prin reprezentanti sau alesi ( democratie reprezentativa) In alt sens, democratia este acea teorie a suveranitatii potrivit careia baza ultima a autoritatii politice este puterea fiecarui cetatean de a se guverna el insusi.

Originea si evolutia conceptului La origine, democratia a insemnat guvernarea de catre popor (gr.demos) Find inteleasa drept carmuirea de catre cei multi, democratia a fost asociata de multe ori cu carmuirea de catre “ prostime” sau “ gloata”, cu subordonarea ratiunii fata de pasiuni ( Platon) sau privita ca sursa de tulburari si de acte politice nechibzuite ( Aristotel) In epoca moderna, idealul democratic al guvernarii in folosul celor multi a fost corelat uneori cu teoriile contractului social, care subliniau ca la originea autoritatii se afla consimtamantul liber al cetatenilor. Incepand cu secolul al XVIII-lea, democratia a devenit etalonul principal dupa care erau judecate diferitele regimuri. In acest sens, era considerat nedemocratic orice regim care nu asigura votul universal, care avea autoritate nelimitata, inclusiv in viata privata a indivizilor, incalcand astfel drepturi si libertati fundamentale ale acestora, sau care punea interesele comunitare mai presus de cele individuale.

Democratii contemporane Una dintre problemele importante ale democratiilor contemporane este in ce masura guvernantii, parlamentul, partidele politice servesc intr-adevar interesele celor multi.Cu alte cuvinte, este vorba de ruptura, uneori foarte mare, dintre cei care guverneaza si cei care sunt guvernati. Din aceasta perspectiva, o alta problema, corelata cu prima, este aceea a modului in care pot fi corectate erorile guvernarii sau , in ultima instanta, a modului in care poate fi schimbat, evident prin mijloace democratice, un anumit guvern sau sef de stat.

Rolul democratiei Democratiile nu mai trebuie privite ca forme de suveranitate populara, ci ca institutii menite sa previna aparitia dictaturii si a regimurilor politice care permit relatii de opozitie sau de rivalitate intre guvern si opozanti

Karl Popper ( 1902-1994), Lectia acestui secol “ Daca traducem literalmente cuvantul democratie , el inseamna “ puterea poporului”, un concept care deviaza de fapt de la punctul esential, pentru ca adevarata problema a democratiei este alta. Si anume aceea de a impiedica dictatura sau cu alte cuvinte, de a impiedica privarea de libertate, de a impiedica alt tip de putere decat statul de drept. (…)Democratiile nu sunt deci forme de suveranitate populara, ci institutii prevazute sa ne apere impotriva dictaturii. Ele nu ingaduie o conducere de tip dictatorial, o acumulare de putere, ci cauta sa limiteze puterea statului. Este vital ca o democratie sa ramana deschisa posibilitatii de a destitui guvernul fara varsare de sange, atunci cand acesta ne violeaza drepturile si indatoririle specifice, dar si atunci cand politica sa ni se pare nedreapta sau nepotrivita”

Drepturile Omului Daca tema dreptatii este una veche, de peste douamilenii, cea a drepturilor omului nu depaseste patru secole. Filosofii moderni, in special contractualistii ( Locke, Hobbes si Rousseau), sunt primii care pun aceasta problema. Ei deduc drepturi inalienabile (proprietate, libertate, viata) din drepturile naturale. Locke fundamenteaza drepturile pe care ar trebui sa le aiba orice individ pe egalitatea in fata lui Dumnezeu.

Declaratia Universala a Drepturilor Omului Tematica drepturilor omului a revenit in dezbaterile politice si filosofice in perioada postbelica, in contextul constientizarii oribilelor crime care s-au produs si al instaurarii dictaturilor comuniste, care, in numele unui ideal de egalitate efemer, incalcau drepturile fundamentale ale omului. Problema drepturilor omului se internationalizeaza prin adoptarea la 10 decembrie 1948, a Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, de catre Adunarea Generala a ONU

Drepturi pozitive, drepturi negative Declaratia Universala a Drepturilor Omului este primul text de drept international care contine o serie de drepturi recunoscute indivizilor in mod general. Daca in cadrul discutiilor privind continutul cocumentului, statele occidentale considerau primordiala definirea drepturilor acordate indivizilor in raport cu puterea( drepturi negative), statele socialiste ( in speta, U.R.S.S.)priveau aceste drepturi ca fiind iluzorii; astfel , aceste state au insistat asupra proclamarii drepturilor colective, cum sunt cele economice si sociale ( drepturi pozitive).ONU va adopta la 16 decembrie 1966, doua pacte distincte. Unul se referea la drepturile economice, sociale si culturale, celalt privea drepturile civile si politice ale omului.