Schimbarea de paradigma

Motto: Lucrările nu sunt greu de făcut, ceea ce este greu - este să ne punem în starea de a le face. Constantin Brâncuşi Zărnescu, Constantin, (1998), Aforismele şi textele lui Brâncuşi (p.103) Editura CARTIMPEX, Cluj Napoca

Schimbarea de paradigmă Cum este privită persoana cu dizabilităţi în societatea românească? Opinii?

Copilul/Persoana cu dizabilităţi este… Locul ei este… Cuvântul handicap sugerează… …

Abordare de tip problemă Vechea paradigmă Abordare de tip problemă Are în vedere lipsurile, defectele şi ameninţările persoanei cu dizabilităţi PcD Este o „problemă” pentru societate, sau are o problemă… Viaţa persoanei e plină cu probleme care trebuie rezolvate Caracter reactiv Societatea este orientată spre instituţii de recuperare, reabilitare, tratament, unde beneficiarul este un pacient pasiv, nefiind implicat în proces „Repară” Înseamnă stagnare Lipsa de viziune, doar repar probleme pe măsură ce apar Privită cu milă, ca obiect al carității, în sarcina societății, Izolată de oameni acasă sau în instituţii, inactivă Teama de ameninţări şi de limitările proprii şi de cele ridicate de societate (mediul fizic şi atitudinal) Orientare spre trecut, rememorând eşecurile, regretele, limitările şi ameninţările POATE O PERSOANĂ CU DIZABILITĂŢI SĂ FIE ACTIVĂ? NU POATE

Moduri de abordare Abordare bazată pe resurse Abordare apreciativă S W Abordare de tip problemă O T Abordare bazată pe rezultate

Moduri de abordare Abordarea centrată pe resurse Abordare Apreciativă Accent pe managementul resurselor Estimarea costurilor şi a timpului pentru realizarea obiectivelor propuse Estimarea resurselor existente, potenţiale şi necesare Abordare Apreciativă Etapa cunoaşterii Etapa viziunii Etapa programării Etapa acţiunii Abordarea centrată pe rezultate Porneşte de la analiza oportunităţilor şi ameninţărilor văzute prin prisma unor obiective stabilite pentru rezolvarea problemei Intervenţia este orientată spre rezultate aşteptate prin fixarea unor obiective măsurabile (calitativ şi cantitativ) şi urmărirea acestora prin utilizarea resurselor disponibile Monitorizarea efectelor- prin indicatori de implementare şi impact Recompensa … Abordarea centrată pe problemă Utilizează paradigma deficienţei Porneşte de la punctele slabe şi de la piedicile întâmpinate Soluţiile sunt răspunsuri la probleme Abordare centrată pe disfuncţii, pornind de la analiza unei probleme, urmăreşte diminuarea sau anularea cauzelor, sau reducerea efectelor

Moduri de abordare Abordare bazată pe resurse Abordare apreciativă S W Abordare de tip problemă O T Abordare bazată pe rezultate

Moduri de abordare S+ W- S + PcD O T(A) Resurse Apreciativ 4D Problemă Rezultate

POATE O PERSOANĂ CU DIZABILITĂŢI SĂ FIE ACTIVĂ? Noua paradigmă Abordare apreciativă Are în vedere calităţile şi oportunităţile persoanei PcD Este o persoană cu drepturi egale cu ceilalţi în societate Viaţa poate fi o împlinire, o şansă Caracter proactiv Societatea înlătură barierele care împiedică persoana să fie activă, o abilitează, o implică în toate aspectele care o privesc Construieşte Înseamnă dezvoltare Viziune faţă de propria viaţă Persoană deținătoare de drepturi, activă și respectată în societate Locul omului e printre oameni Speranţă şi încredere în viaţă, bazate pe experienţele pozitive şi sprijinul comunităţii de înlăturare a barierelor Orientare către un viitor, care este construit în prezent, valorificând + şi oportunităţile. Trecutul- repere care evocă depăşirea momentelor dificile din viaţă POATE O PERSOANĂ CU DIZABILITĂŢI SĂ FIE ACTIVĂ? Da, poate

Modelul medical Consideră dizabilitatea ca pe o problemă a persoanei, cauzată direct de boală persoana cu dizabilități este problema Persoana este considerata deficientă şi incapabilă sa atingă un nivel “normal” de dezvoltare Sistemul de protecţie: Managementul dizabilității are ca scop vindecarea sau adaptarea și schimbarea comportamentului individului Îngrijirea medicală devine, în acest sens, subiectul principal, la nivel politic, principalul răspuns fiind unul de modificare sau reformare a politicilor de îngrijire medicală. Scopul: recuperarea Un ciclu de viaţă şi servicii specifice controlate de specialişti; Un sistem de categorizare rigidă a persoanelor cu handicap; Persoana cu dizabilităţi nu este implicată în planificarea şi evaluarea serviciilor.

Modelul social Consideră dizabilitatea ca fiind, în principal, o problemă creată social și o chestiune care ține în primul rând de integrarea completă a individului în societate. Dizabilitatea nu este un atribut al unui individ, ci un complex de condiții create de mediul social managementul acestei probleme necesită acțiune socială și este responsabilitatea comună a întregii societăți, în sensul producerii acelor schimbări de mediu necesare participării persoanelor cu dizabilități în toate domeniile vieții sociale Managementul dizabilității este așadar o problemă de atitudine și ideologie, care implică o schimbare socială, ceea ce, în termeni politici, devine o problemă de drepturi ale omului Din perspectiva modelului social, intervenţiile se concentrează asupra mediului, urmărindu-se eliminarea restricţiilor, a barierelor care împiedică activitatea și participarea persoanelor cu deficienţe/afectari la diferitele aspecte ale vieţii sociale Dizabilitatea NU mai este văzută ca o problemă individuală, ci ca un fapt social cauzat de politică, practică, atitudini și/sau mediul înconjurător.

Modelul social continuare Societatea recunoaşte potenţialul deplin al fiecărei persoane; Sistemul de servicii si suport: Scopul: participarea socială Persoana are dreptul să îşi aleagă serviciile şi modul de îngrijire; Servicii integrate în comunitate Sistem flexibil şi adaptabil la nevoile persoanei; Persoanele participă la planificarea şi evaluarea serviciilor.

Abordarea bazată pe drepturile omului Dizabilitatea este un ”concept în evoluţie, ce rezultă din interacţiunea dintre persoanele cu deficienţe şi barierele de atitudine şi de mediu care împiedică participarea lor deplină şi efectivă în societate în condiţii de egalitate cu ceilalţi”, (Preambul, Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități). Recunoaște contribuţiile valoroase – existente şi de perspectivă – aduse de toate persoanele cu dizabilităţi la bunăstarea generală şi la diversitatea comunităţilor din care fac parte, O importanță deosebită o are accesibilitatea la mediul fizic, social, economic şi cultural, la sănătate şi educaţie, ocupare, servicii în comunitate, şi la informare şi comunicare.

Concluzii: In ce constă “schimbarea de paradigmă”? Persoanele cu dizabilități nu mai sunt văzute ca obiecte ale carității, ale tratamentelor medicale sau ale protecției sociale. Ele sunt privite ca persoane deținătoare de drepturi, care sunt capabile să ceară respectarea drepturilor, să își exercite aceste drepturi și să ia decizii pentru viața lor, bazate pe consimțământul liber și informat. Persoanele cu dizabilități trebuie să se bucure de aceleași oportunități de participare deplină la viața comunității. Convenția asigură o recunoaștere universală demnității persoanelor cu dizabilități.

Vă mulţumesc! Adrian Pintea apintea@gmail.com

Trecutul şi viitorul educaţiei (I) Caracteristici ale vechii paradigme Educaţia centrată pe profesor şi pe predare Ritm uniform de învăţare Activităţi şcolare pe clase, grupuri mari Învăţare prin memorare şi reproducere Accentul cade pe conţinut, pe informaţii Educaţia de segregare, pe nivele de performanţe şcolare Caracteristici ale noii paradigme Educaţie centrată pe elevi/adulţi şi pe procesul învăţării Activităţi şcolare individualizate Accentul cade pe „a învăţa să înveţi”, pe accesul la informaţii Ritmuri şi stiluri de învăţare diferite Educaţie incluzivă, integrată Învăţare prin gândire critică şi rezolvare de probleme

Trecutul şi viitorul educaţiei (II) Caracteristici ale vechii paradigme Relaţii autoritare profesor-elevi Profesorul este mai mult un transmiţător de cunoştinţe Preocupare fată de norme Programe analitice obligatorii: manualul unic Accent pe cunoştinţe teoretice Se învaţă pentru prezent (învăţare de menţinere) Caracteristici ale noii paradigme Relaţii democratice profesor-elevi Profesorul are rol de organizator, de îndrumător, animator al învăţării Preocupare faţă de performanţele individului raportate la potenţialul propriu Programe analitice flexibile; manuale alternative Completarea cunoaşterii teoretice şi abstracte cu practica, experienţa Se învaţă pentru viitor (învăţare inovatoare)

Bibliografie Chiriacescu, Diana, (2008), Shifting the paradigm in social service provision: Making Quality Services Accessible for People with Disabilities in South East Europe Disability Monitor Initiative South East Europe, Rights, Social Inovation and Policy Reforms,, produced by Handicap International with the assistance of the European Union; www.disabilitymonitor-see.org ; Cojocaru Ştefan, (2005), Metode apreciative în asistenţa socială, Ancheta, supervizarea şi managementul de caz, Iaşi, Editura Polirom; Cooperrider, D.L., Srivatsva, S., (1987), „Appreciative Inquiry in Organization Life", Research in Organizational Change and Development, 1, pp. 124-148. Cooperrider, D.L., Srivatsva, S., (1994), „Appreciative inquiry: An alternative to problem solving", în W. French şi C. Bell, Organizational development and transformation (pp. 207-208) Legea nr. 221/2010 pentru ratificarea Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, adoptată la New York de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 13 decembrie 2006, deschisă spre semnare la 30 martie 2007 şi semnată de România la 26 septembrie 2007 https://elearning.infuse.ro/insoftlms.php?rid=766&refid=724