kinetoprofilaxia KT. ADINA MUNTEAN

KINETOPROFILAXIA: - componentă a kinetologiei SCOPURI: - prevenirea îmbolnăvirii - prevenirea complicaţiilor, sechelelor

KINETOPROFILAXIA toţi oamenii beneficiează de “miracolul” şi beneficiile curativo – profilactice şi terapeutice ale mişcării. reprezentată de practicarea exerciţiilor fizice, iar la nivelul staţiunilor balneo – climaterice se instituie cura balneară profilactică activă. a devenit o metoda de bază datorită implicaţiilor largi pe care exerciţiul fizic le are asupra sănătăţii organismului uman în general şi asupra majorităţii funcţiilor sale în particular.

KINETOPROFILAXIA Se adresează următoarelor categorii de persoane: Copii mici de la 0-3 ani, perioadă în care întreaga lor dezvoltare şi creştere se apreciază din punct de vedere psiho- motor. Femeile în situaţii biologice speciale determinate de maternitate. Persoanele de vârstă înaintată.

KINETOPROFILAXIA Utilizează mijloace proprii, ajutătoare şi asociate: Mijloace proprii: masajul, gimnastica medicală, metode kinetice; Mijloace ajutătoare care vin sa ajute kinetoprofilaxia luate din atletism, gimnastică, jocuri, sporturi, dansuri; Mijloace asociate: - factorii naturali de calire: apa, aerul, soarele; - factorii balneari: ape minerale, nămoluri, gaze naturale, saline; - factorii fizioterapeutici: curentul galvanic, etc; - ergoterapia.

KINETOPROFILAXIA Are următoarele caracteristici: Caracter natural; Caracter activ; Caracter funcţional; Caracter profilactic; Caracter terapeutic; Caracter patologic şi simptomatic; Caracter psihoterapeutic.

KINETOPROFILAXIA Principalele grupe de afecţiuni care beneficiază de programe profilactice: Boli ale aparatul locomotor: - afecţiuni reumatismale cronice, - tulburări de postură şi aliniament al corpului, - deficienţe congenitale, - sechele definitive organofuncţionale ale aparatului mioartrokinetic.

KINETOPROFILAXIA 2. Boli ale aparatului cardiovascular. 3. Boli de nutriţie şi metabolism. 4. Boli ale aparatului respirator. 5. Boli funcţionale ale sistemului nervos.

KINETOPROFILAXIA Corpul uman, psihicul au nevoie de exerciţii fizice pentru a-şi menţine integritatea şi funcţionalitatea. FORME: Kinetoprofilaxia primară. Kinetoprofilaxia secundară. Kinetoprofilaxia terţiară.

KINETOPROFILAXIA PRIMARĂ Se aplica subiecţilor sănătoşi şi numai mijloace kinetologice pentru menţinerea stării de sănătate. Are indicaţii generale pentru toţi subiecţii indiferent de vârstă. Are programe de exerciţii diferenţiate pe vârstă, starea de sănătate a subiecţilor, ca şi de obiectivele urmărite. La copii principalul obiectiv este asigurarea unei dezvoltări armonioase fizice a întregului corp.

KINETOPROFILAXIA PRIMARĂ Obiectivele generale în programele pentru adulţi pot fi: - menţinerea supleţei articulare; - menţinerea forţei şi rezistenţei musculare; - menţinerea unei bune coordonări şi abilităţi ale mişcărilor; - menţinerea unei posturi şi alinieri corecte; - menţinerea capacităţii de efort.

KINETOPROFILAXIA PRIMARĂ Obiectivele specifice: - se referă la o problemă de patologie, în cazul în care unele persoane sunt în pericol de a face anumite boli sau de a contacta anumite suferinţe datorită condiţiilor mediului de muncă şi viaţă sau a unor condiţii organice deja existente.

KINETOPROFILAXIA PRIMARĂ Testarea aparatului mioartrokinetic: De la vârsta de 20 de ani, aparatul MNAK îşi incepe declinul. Activităţile zilnice nu ne solicită decât o parte din potenţialul de mişcare, de amplitudine articulară şi de forţă musculară, astfel încât se pierde din acest potenţial. Ţesuturile moi periarticulare neutilizate la întinderea lor maximă suferă un proces de scurtare – retractură.

KINETOPROFILAXIA PRIMARĂ Evitarea confuziei între pierderile anatomo - funcţionale ale aparatului MNAK datorate vârstei şi cele datorate lipsei de antrenament. Înaintea oricărui program de kinetoprofilaxie se realizează testarea aparatului MNAK. Se realizează o testare globală, care permite aprecierea stării de funcţionalitate a aparatului MNAK şi permite aprecierea în timp a câştigurilor funcţionale şi chiar să cuantifice progresele realizate.

KINETOPROFILAXIA PRIMARĂ Modalităţi de testare globală: Sistemul Hettinger - testarea mobilităţii articulare şi a echilibrului; testarea forţei musculare; testarea capacităţii de efort. Sistemul Richter - reprezentat de o “baterie – test” de apreciere a capacităţii motorii şi de efort a subiecţilor neantrenaţi. - alcătuit din 5 teste cu o normalitate în funcţie de vârstă şi sex.

KINETOPROFILAXIA PRIMARĂ Programe de gimnastică profilactică primară Un program complet de kinetoprofilaxie primară ar trebui să cuprindă exerciţii care să vizeze realizarea tuturor obietivelor enumerate. Programele au o durată de maxim 15 minute şi trebuie întocmite în aşa fel încât să poată fi desfăşurate la domiciliu. Cel mai răspândit program de kinetoprofilaxie primară este gimnastica aerobică.

KINETOPROFILAXIA SECUNDARĂ Începe odată cu apariţia deficitului funcţional urmărind blocarea evoluţiei spre incapacitate pe termen lung. Profilaxia secundară se suprapune parţial noţiunii de terapie şi parţial celei de recuperare Va trebui să “trateze” deficite funcţionale şi să realizeze compensări pentru cele anatomice, determinate de bolile cronice cu potenţial evolutiv. Va trebui să înveţe pacienţii cu boli cronice cum să se comporte permanent d.p.d.v al posturilor şi mişcărilor, atât în timpul muncii cât şi înafara ei, pentru a bloca sau încetinii evoluţia bolii.

KINETOPROFILAXIA SECUNDARĂ SCOP: depistarea precoce a îmbolnăvirii. prevenirea agravării şi complicaţiilor bolii. scurtarea duratei îmbolnăvirii. KINETOPROFILAXIA TERŢIARĂ prevenirea sechelelor în urma complicaţiilor.

KINETOPROFILAXIA Metodele şi mijloacele folosite urmăresc menţinerea unui nivel funcţional satisfăcător prin optimizarea acestuia (profilaxie primară sau gimnastică de întreţinere, plimbări, jogging, gimnastică aerobică în vederea menţinerii stării de sănătate), aplicarea unor programe de prevenire a agravării sau de apariţie a complicaţiilor în unele boli cronice (profilaxie secundară).

KINETOPROFILAXIA Starea de sănătate – noţiune generală complexă care nu se poate menţine decât oferind organismului un program de mişcare ordonat, permanent – program care astăzi este alcătuit pe baze stiinţifice = kinetoprofilaxia

KINETOPROFILAXIA BIBLIOGRAFIE: Cordun Mariana – Kinetologie medicală, Editura AXA, Bucureşti, 1999. Marcu Vasile – Bazele teoretice ale exerciţiilor fizice în kinetoterapie, Editura Universităţii Oradea, 1995. Sbenghe Tudor – Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Editura Medicală, Bucureşti 1987.