CRITERII DE ALCĂTUIRE A FORMAŢIEI PENTRU UN JOC OFICIAL Mircea RĂDULESCU Directorul Şcolii Federale de Antrenori
1. Cea mai bună formaţie din lotul disponibil
2. Un „11” ideal menţinut cât mai multe jocuri
3. Utilizarea jucătorilor sănătoşi şi evitarea la maximum a riscurilor în acest sens
4. Introducerea jucătorilor care se află în cea mai bună dispoziţie fizică şi psihică
5. Formaţia care întruneşte cele mai multe şanse de a se adapta jocului din toate punctele de vedere pentru atingerea obiectivului propus
6. Menţinerea formaţiei care a dat satisfacţie (rezultat, manieră) în ultimul joc
7. Alcătuirea formaţiei avându-se în vedere principiul rotaţiei jucătorilor
8. Alcătuirea formaţiei stimulând concurenţa între jucători
9. Menajarea unuia sau mai multor jucători pentru un anumit scop
10. Alcătuirea echipei avându-se în vedere principiul complementarităţii
11. Echilibrul între tineri şi experimentaţi – străini – autohtoni
12. Menţinerea unui schelet de jucători experimentaţi
13. Întinerirea echipei
14. Stabilirea primilor 11 plecându-se de la cerinţele sistemului de joc preconizat
15. Formarea echipei plecând de la sarcini tactice speciale create de condiţiile climaterice, starea terenului, particularităţi ale adversarului, etc.
16. Ascendentul moral sau tradiţia negativă în faţa unui adversar
17. Evitarea supunerii unuia sau a doi jucători într-un raport disproporţionat cu adversarii (fizic, tehnic, valoric, etc.)
18. Acordarea unuia sau mai multor jucători a şansei de a se revanşa după un insucces sau după greşeli grave, personale
19. Eliminarea unui jucător sau a mai multora după o evoluţie iresponsabilă sau diferite abateri grave
20. O şansă pentru fiecare
21. Afectivitatea jucătorilor, relaţiile lor, ca şi alte aspecte emoţionale (curaj, teamă, etc.)
22. Problemele personale ale unora sau mai multor jucători, cunoscute, sau necunoscute, care ar putea influenţa randamentul