Fitoterapie popularã din zona Geoagiu (jud. Hunedoara) C. Drãgulescu   Fitoterapie populară din zona Geoagiu (jud. Hunedoara) Prof. Dr. Constantin Drăgulescu Pornind de la considerentul că în fiecare an, odată cu trecerea în neființă a bătrânilor satelor, se pierd nenumărate informații cu caracter etnobotanic, am intensificat cercetarea în teren a foclorului botanic românesc și am antrenat mai multe persoane în adunarea valoroaselor date, îndeosebi studenți de la specializările Biologie și Ecologia și protecția mediului și masteranzi din Universitatea ”Lucian Blaga” Sibiu. Numai în ultimii 12 ani aceștia au realizat 28 lucrări de licență și dizertație care tratează fie botanica populară locală, fie flora medicinală din diverse zone ale țării. Între ele și două lucrări tratând plantele din areale apropiate Geoagiului, respectiv Ceru-Băcăinți și Romoșel. Au fost identificate în zonă o serie de fitonime locale, specifice, precum furostău (Agrimonia eupatoria), usturoiul cucului (Allium ursinum), lemnie (Cichorium intybus), mălai mărunt (Crataegus monogyna), pietricele (Dianthus armeria, Dianthus carthusianorum), sovârf (Geranium robertianum), fanfiu (Hedera helix), scumptia pământului (Hyacynthus orientalis), floarea zânei (Lythrum salicaria), prescurar (Malva silvestris), ochii broaştei (Myosotis scorpioides), busuioc de pădure (Origanum vulgare) ș.a. Cât privește valorificarea florei medicinale se constată că unele specii sunt folosite ca și în fitoterapia modernă (Ex. coada șoricelului, nalba mare, țintaură sau fiera pământului, ghințură, sunătoare, mușețel, pătlagină sau limba oii, cimbrișor, tei, lumănărică ș.a.). Sunt, însă, multe specii utilizate în alte afecțiuni diferite de cele recomandate de farmaciști. Ex. Agrimonia eupatoria, furostău: ceaiul se bea contra astmei; Carpinus betulus, carpen: se ia coajă de pe carpen cu o unealtă de lemn şi acele bucăţele se pun într-o hârtie care se aplica pe locul dureros de către reumatici, lăsându-se compresa un sfert de oră; Genista tinctoria, flori galbene: se fac băi cu planta contra reumatismului; Geranium robertianum, șovârf: se clăteşte gura cu ceaiul din plantă în caz de bube, zăbale; Polygonum lapathifolium, buruiana viermelui: se spală cu fiertura plantei rănile vechi , unele cu viermi; Seseli varium, iarba vântului: cu iarba vântului adunată în vinerea lui Sântoader, cu tămâie se afumă bolnavul de gripă; Stellaria media, rocoină: se leagă la scrântituri/luxaţii; Tanacetum vulgare, creaţă: cu fiertura din flori se spală pe cap contra mătreţei; Trifolium pratense, trafoi: rănile vechi, care nu se vindecă, se spală cu ceai de trifoi roşu ș.a.

Bătrâni din Văleni-Geoagiu (replicahd.ro) Pornind de la consi- derentul că în fiecare an, odată cu trecerea în ne- ființă a bătrânilor satelor, se pierd nenumărate in-formații cu caracter etno- botanic (și nu numai), am intensificat cercetarea în teren a folclorului botanic românesc, pentru a salva cât mai multe date de la pierzanie.   Fitoterapie populară din zona Geoagiu (jud. Hunedoara) Prof. Dr. Constantin Drăgulescu Pornind de la considerentul că în fiecare an, odată cu trecerea în neființă a bătrânilor satelor, se pierd nenumărate informații cu caracter etnobotanic, am intensificat cercetarea în teren a foclorului botanic românesc și am antrenat mai multe persoane în adunarea valoroaselor date, îndeosebi studenți de la specializările Biologie și Ecologia și protecția mediului și masteranzi din Universitatea ”Lucian Blaga” Sibiu. Numai în ultimii 12 ani aceștia au realizat 28 lucrări de licență și dizertație care tratează fie botanica populară locală, fie flora medicinală din diverse zone ale țării. Între ele și două lucrări tratând plantele din areale apropiate Geoagiului, respectiv Ceru-Băcăinți și Romoșel. Au fost identificate în zonă o serie de fitonime locale, specifice, precum furostău (Agrimonia eupatoria), usturoiul cucului (Allium ursinum), lemnie (Cichorium intybus), mălai mărunt (Crataegus monogyna), pietricele (Dianthus armeria, Dianthus carthusianorum), sovârf (Geranium robertianum), fanfiu (Hedera helix), scumptia pământului (Hyacynthus orientalis), floarea zânei (Lythrum salicaria), prescurar (Malva silvestris), ochii broaştei (Myosotis scorpioides), busuioc de pădure (Origanum vulgare) ș.a. Cât privește valorificarea florei medicinale se constată că unele specii sunt folosite ca și în fitoterapia modernă (Ex. coada șoricelului, nalba mare, țintaură sau fiera pământului, ghințură, sunătoare, mușețel, pătlagină sau limba oii, cimbrișor, tei, lumănărică ș.a.). Sunt, însă, multe specii utilizate în alte afecțiuni diferite de cele recomandate de farmaciști. Ex. Agrimonia eupatoria, furostău: ceaiul se bea contra astmei; Carpinus betulus, carpen: se ia coajă de pe carpen cu o unealtă de lemn şi acele bucăţele se pun într-o hârtie care se aplica pe locul dureros de către reumatici, lăsându-se compresa un sfert de oră; Genista tinctoria, flori galbene: se fac băi cu planta contra reumatismului; Geranium robertianum, șovârf: se clăteşte gura cu ceaiul din plantă în caz de bube, zăbale; Polygonum lapathifolium, buruiana viermelui: se spală cu fiertura plantei rănile vechi , unele cu viermi; Seseli varium, iarba vântului: cu iarba vântului adunată în vinerea lui Sântoader, cu tămâie se afumă bolnavul de gripă; Stellaria media, rocoină: se leagă la scrântituri/luxaţii; Tanacetum vulgare, creaţă: cu fiertura din flori se spală pe cap contra mătreţei; Trifolium pratense, trafoi: rănile vechi, care nu se vindecă, se spală cu ceai de trifoi roşu ș.a. Bătrâni din Văleni-Geoagiu (replicahd.ro)

Rezultatele anchetelor etnobotanice desfășurate între 1969 și 2012 au fost publicate în mai multe monografii de specialitate sau urmează a fi tipărite. Au fost identificate în zonă o serie de fitonime locale, specifice, precum furostău (Agrimonia eupatoria), usturoiul cucului (Allium ursinum), lemnie (Cichorium intybus), mălai mărunt (Crataegus monogyna), pietricele (Dianthus armeria, Dianthus carthusianorum), sovârf (Geranium robertianum), fanfiu (Hedera helix), scumptia pământului (Hyacynthus orientalis), floarea zânei (Lythrum salicaria), prescurar (Malva silvestris), ochii broaştei (Myosotis scorpioides), busuioc de pădure (Origanum vulgare) ș.a. Cât privește valorificarea florei medicinale se constată că unele specii sunt folosite ca și în fitoterapia modernă (Ex. coada șoricelului, nalba mare, țintaură sau fiera pământului, ghințură, sunătoare, mușețel, pătlagină sau limba oii, cimbrișor, tei, lumănărică ș.a.). Sunt, însă, multe specii utilizate în alte afecțiuni diferite de cele recomandate de farmaciști. Ex. Agrimonia eupatoria, furostău: ceaiul se bea contra astmei; Carpinus betulus, carpen: se ia coajă de pe carpen cu o unealtă de lemn şi acele bucăţele se pun într-o hârtie care se aplica pe locul dureros de către reumatici, lăsându-se compresa un sfert de oră; Genista tinctoria, flori galbene: se fac băi cu planta contra reumatismului; Geranium robertianum, șovârf: se clăteşte gura cu ceaiul din plantă în caz de bube, zăbale; Polygonum lapathifolium, buruiana viermelui: se spală cu fiertura plantei rănile vechi , unele cu viermi; Seseli varium, iarba vântului: cu iarba vântului adunată în vinerea lui Sântoader, cu tămâie se afumă bolnavul de gripă; Stellaria media, rocoină: se leagă la scrântituri/luxaţii; Tanacetum vulgare, creaţă: cu fiertura din flori se spală pe cap contra mătreţei; Trifolium pratense, trafoi: rănile vechi, care nu se vindecă, se spală cu ceai de trifoi roşu ș.a.

Investigațiile etnobotanice s-au făcut cu ajutorul unui chestionar original cu peste o sută de întrebări. În ultimii 12 ani am antrenat și studenți și masteranzi de la specializările Biologie și Ecologia și protecția me-diului din Universitatea ”Lucian Blaga” Sibiu. Au fost redactate și susți-nute 28 lucrări de licență și dizertație care tratează fie botanica populară locală, fie flora medicinală din di-verse zone ale țării. Între ele și două lucrări tratând plantele din areale apropiate Geoagiului, respectiv Ceru-Băcăinți și Romoșel.

Au fost identificate în zonă o serie de fitonime locale, specifice, precum furostău (Agrimonia eupatoria), usturoiul cucului (Allium ursinum), lemnie (Cichorium intybus), mălai mărunt (Crataegus monogyna), pietricele (Dianthus armeria, Dianthus carthusianorum), sovârf (Geranium robertianum), fanfiu (Hedera helix), scumptia pământului (Hyacynthus orientalis), floarea zânei (Lythrum salicaria), prescurar (Malva silvestris), ochii broaştei (Myosotis scorpioides), busuioc de pădure (Origanum vulgare) ș.a. Lythrum salicaria – Floarea zânei

Cât privește valorificarea florei medicinale se constată că unele specii sunt folosite ca și în fitoterapia modernă (ex. coada șoricelului, nalba mare, țintaură sau fierea pământului, ghințură, sunătoare, mușețel, pătlagină sau limba oii, cimbrișor, tei, lumănărică ș.a.). Țintaură (Erythraea centaurium) Cimbrișor (Thymus spp.) (Wikipedia)

Sunt, însă, multe specii utilizate în alte afecțiuni diferite de cele recomandate de farmaciști. Acestea ar trebui analizate chimic pentru a afla dacă substanțele pe care le conțin le recomandă sau nu în afecțiunile în care le folosesc sătenii.

Agrimonia eupatoria (denumirea locală furostău, denumirea curentă turiță-mare) Ceaiul din plantă se bea contra astmei. Utilizarea este interesantă, nesemnalată din nici o altă localitate din România și, dacă nu este vorba despre o confuzie, trebuie verificată, în laborator, compoziția chimică a plantei. Specia conține taninuri, cvercitină, hiperină, rutozid, glicozizi, substanțe amare, ulei volatil etc. (Wikipedia)

Carpinus betulus (carpen) Se iau bucățele de coajă de pe carpen, cu o unealtă de lemn şi se pun într-o hârtie care se aplica pe locul dureros de către reumatici; se lasă un sfert de oră. Nu se cunoaște nici o utilizare medicală a carpenului, fiind considerat un lemn ”necurat”, ”lemnul dracului”. (funshirts.ro)

Genista tinctoria (denumirea locală flori galbene, denumirea curentă drobiță) Se fac băi cu planta contra reumatismului. Planta conține substanțe amare și de natură flavonoidică, ulei volatil, citizină, sparteină, luteolină, genistină, mucilagii ș.a. Și specia înrudită, Genista sagittalis (grozamă) s-a folosit , în băi, ca antireumatic , în unele sate din sudul Transilvaniei (purtând numele iarbă d’intruele. (Wikipedia)

Polygonum lapathifolium (denumirea locală buruiana viermelui, denumirea curentă iarbă roșie) Se spală cu fiertura plantei rănile vechi, chiar cu viermi. Specia înrudită Polygonum hydropiper (piperul bălții) s-a folosit empiric la spălarea plăgilor ulcerate.

Seseli varium (iarbă de vânt, iarba vântului) Cu iarba vântului (adunată în vinerea lui Sântoader) și cu tămâie se afumă bolnavul de gripă, răceală. Utilizare limitată doar la unele sate din jud. Alba și Hunedoara. Prin ”vânt” se înțelege ”Cele din vânt” sau „Vântoasele, Ielele” care, se crede că provoacă boala. (botanikaiforum)

Tanacetum vulgare (denumirea locală creaţă, denumirea curentă vetrice) Cu fiertura din flori se spală pe cap contra mătreţei. Intrebuințare nesemnalată din alte localități. Inflorescențele conțin uleiuri volatile, eteri enolici, substanțe amare, flavonoizi etc. (terapii-alternative.com)

Rănile vechi, care nu se vindecă, se spală cu ceai de trafoi roşu. Trifolium pratense (denumirea locală trafoi, denumirea curentă trifoi roșu) Rănile vechi, care nu se vindecă, se spală cu ceai de trafoi roşu. Informație inedită (sătenii din alte zone folosesc trifoiul roșu ca expectorant, diuretic, antidiareic). Conține glicozizi, rezine, acid salicilic, derivați cumarinici. (uni-graz.at)

Este un fel de aloe autohtonă. Sempervivum tectorum (denumirea locală prescurăriță, denumirea curentă urechelniță) Se plantează pe acoperișul caselor ca să apere de trăsnet și de alte rele. Se folosește nu numai la dureri de urechi, ci și contra viermilor intestinali, umflăturilor, arsurilor, rănilor. Este un fel de aloe autohtonă. Pe alocuri planta se folosește și la tratarea cancerului, aftelor, hemoroizilor, febrei și altor afecțiuni. (wikipedia)

Flora spontană din împrejurimile Geoagiului este diversă numărând peste 600 de specii de plante cu flori. Dintre acestea două treimi au fost sau sunt folosite în medicina populară sau cea modernă.

Intr-o lucrare din 2004, împreună cu alți cola-boratori, am analizat com-ponenta vegetală din Farmacopeele române. De la aceea din 1862 care trata 180 de specii de plante medicinale s-a ajuns la aceea din 1993 în care figurează doar 48 specii, dintre care indigene 34. Aceasta cu toate că în România cresc 3600 plante spontane cu flori. Dintre acestea un sfert au fost valorificate terapeutic de popor, de-a lungul veacurilor.

Această bogăție floristică este o valoroasă sursă pentru realizarea de noi preparate farmaceutice, pornind și de la utilizările populare în scop terapeutic. Din păcate doar din 61 localități ale județului Hunedoara avem informații etnobotanice, iar date de medicină populară doar din o treime dintre acestea. In concluzie, sunt necesare investigații în teren pentru chestionarea cunoștințelor de fitoterapie ale sătenilor dar și studii de farmacognozie pentru punerea în evidență a unor principii active în specii vegetale ignorate până acum de farmacia modernă.