TEMPERAMENTUL latura dinamico - energetică a personalităţii Solovei Ala

Obiectivele operaţionale: Să realizeze legătura între temperament şi tipul de activitate a sistemului nervos; Să analizeze diferite clasificări ale temperamentului; Să precizeze locul temperamentului în sistemul de personalitate; Să determine profilul propriului temperament; Să identifice temperamentul unor colegi.

temperamentul= firea omului D E F I N I Ţ I A (lat. temperamentum – amestec potrivit, justă proporţie, excelentă combinaţie de calităţi) este ansamblul de însuşiri care determină dinamica (viteza) şi energia cu care se produce activitate. In limbaj popular temperamentul= firea omului

TIPOLOGIA TEMPERAMENTULUI Diferenţele dintre oameni au fost sesizate încă din antichitate de către medicii Hippocrate(400 î.e.n.) si Galenus(150 e.n.). Ei au considerat că aceste diferenţe energetice dintre oameni rezultă din amestecul în proporţii variabile a umorilor organismelor ( sînge, flegma, bila neagră, bila galbenă). Cei doi medici au împărţit oamenii după compoziţia umorală în 4 categorii: Sangvinic- sîngele; Flegmatic – limfa; Melancolic – bila neagră; Coleric – bila galbenă. In sec. al XIX-lea Pavlov, neurofiziolog rus, a făcut cercetări asupra sistemului nervos şi a descoperit 3 proprietăţi ale acestuia: Forţa Mobilitate Echilibru

Hippocrate Galenus Pavlov

PROCESELE FUNDAMENTALE A ACTIVITĂŢII NERVOASE SUPERIOARE La baza activităţii sistemului nervos central au loc două procese fundamentale: Excitaţia – proces ce creează condiţiile de activitate a creierului; Inhibiţia – proces care asigură condiţiile de diminuare, încetinire a activităţii cerebrale, de odihnă şi refacere a energiei cu reluarea ulterioară a activităţii creierului.

Din combinatiile acestora rezulta 4 tipuri de activitate nervoasa superioara: Puternic, echilibrat, mobil= sangvinic Puternic, neechilibrat, mobil= coleric Puternic, echilibrat, inert= flegmatic Slab (luat global)= melancolic

ÎNSUŞIRILE PRINCIPALE A SNC (I.P. Pavlov) FORŢA sau ENERGIA se caracterizează prin rezistenţa sistemului nervos. Un sistem nervos puternic este rezistent la o sarcină mare şi de lungă durată, iar cel slab nu rezistă la o asemenea activitate. MOBILITATEA caracterizează viteza cu care într-o anumită zonă un proces nervos poate fi înlocuit cu altul. Mobilitatea asigură uşurinţa adaptării la schimbările radicale ale circumstanţelor. ECHILIBRUL proceselor nervoase constă în repartiţia egală sau inegală a forţei între cele două procese nervoase: excitaţia şi inhibiţia. Aceste procese pot fi echilibrate şi dezechilibrate. Dezechilibrul dintre ele se soldează cu predominarea forţei excitative.

BAZA NEUROFIZIOLOGICĂ A TEMPERAMENTELOR Combinarea celor trei însuşiri: forţa, mobilitatea şi echilibrul constituie cele patru tipuri de sistem nervos Tipul puternic, mobil, echilibrat – sanguinic; Tipul puternic, mobil, dezechilibrat – coleric; Tipul puternic, echilibrat, inert – flegmatic; Tipul slab – melancolic.

Caracteristicile psihice individuale în funcţie de orientarea preponderentă înspre lume sau înspre sine ( Carl G. Jung) Extrovertitul – este animat de interesul pentru lumea exterioară, pentru persoane şi obiecte, este sociabil, comunicativ, cu iniţiativă. Are un deosebit simţ practic şi se adaptează uşor unor noi condiţii de viaţă. Introvertitul – îşi canalizează energia spre propriile idei, spre lumea sa lăuntrică, construindu-şi un bogat univers interior. Dispune de o bună atenţie interioară, gîndire abstractă şi profundă, hotărîre, manifestînd tendinţe de izolare şi anxietate. Introvertitul nu cultivă relaţiile sociale, este o fire contemplativă, rezervată, lipsită de încredere in sine. Ambivertitul – ocupă o poziţie intermediară între cele două categorii, care împrumută caracteristici şi de la extrovertit şi de la introvertit.

ABORDAREA NOMOTETICĂ A PERSONALITĂŢII ( Hans J. Eysenck) Indivizii se distribuie de-a lungul unei axe: Introversie – extroversie, cei mai mulţi avînd atît tendinţe introverte cît şi extroverte. Extroversiunea este determinată de starea generală de excitaţie a cortexului, moştenind un sistem nervos puternic. Introversiunea este determinată de starea generală de inhibiţie a cortexului avînd un sistem nervos slab. A doua axă corespunde nevrotismului , desemnînd atît instabilitatea emotivă cît şi hiperactivitatea. Nevrotismul se explică pe baza modului în care sistemul nervos răspunde la stres, unele persoane reacţionează mai puternic la evenimentele stresante, prin urmare au un nivel înalt de nevrotism sau instabilitate. Persoanele cu reacţii mai lente şi mai slabe au un nivel scăzut de nevrotism şi tind spre stabilitate.

Relaţiile dintre teoriile lui Karl Gustav Jung, Hans J Relaţiile dintre teoriile lui Karl Gustav Jung, Hans J. Eysenck şi tipologia lui Hippocrate şi Galen. Hans J. Eysenck adăugînd la tipurile de introvertit şi extrovertit, descrise de Karl G. Jung nivelul de nevrotism (instabilitate şi stabilitate) dovedeşte că flegmaticii şi melancolicii sunt introvertişti, colericii şi sanguinicii sunt extrovertişti. Altă corelaţie intervine după criteriul nevrotismului: melancolicul şi colericul au un nivel înalt de nevrotism sau instabilitate, iar flegmaticul şi sanguinicul prezintă un nivel scăzut de nevrotizm sunt mai stabili.

Clasificarea categorială a temperamentelor (după Eysenck) MELANCOLIC COLERIC FLEGMATIC SANGVINIC INSTABIL INTROVERTIT STABIL EXTRAVERTIT Reactiv Neastâmpărat Agresiv Excitabil Schimbător Impostor Optimist Activ Sociabil Vorbăreţ Săritor Hazliu Vivacitate Spirit de grup Aptitudini de conducere Pasiv Grijuliu Îngândurat Paşnic Controlat Demn de încredere Temperat Calm Întristat Anxios Rigid Sobru Pesimist Rezervat Nesociabil Liniştit Clasificarea categorială a temperamentelor (după Eysenck)

TEMPERAMENTUL SANGUINIC Baza neurofiziologică a temperamentului sanguinic o constituie sistemul nervos puternic, echilibrat, mobil. Excitaţia şi inhibiţia sunt într-un raport de echilibru armonios, activ şi dinamic, completîndu-se şi stimulîndu-se reciproc. Este tipul extravertit, conştient, controlat. Se distinge prin predominarea sîngelui, este asociat aerului, este violent şi nestabil ca primăvara.

Temperamentul sanguinic Faţetele pozitive Forţă şi capacitate de lucru; Rezistenţă la eforturi; Spirit de descernămînt; Încredere în forţele proprii; Spirit de autocontrol şi autoreglaj; Stăpînire de sine; Sociabilitate; Dispoziţie bună; Reactivitate accentuată; Spirit deschis; Buna dispoziţie; Dinamism; Degajare; Solemnitate. Faţetele negative Fluctuaţia şi inegalitatea trăirilor; Mulţumirea de sine; Superficialitate; Sugestibilitate sporită; Fixarea anevoiasă a scopurilor; Consolidarea dificilă a intereselor Persistenţa diminuată în acţiuni şi relaţii. Inconstanţă.

SANGVINICI

TEMPERAMENTUL COLERIC Baza neurofiziologică a temperamentului coleric o constituie sistemul nervos puternic, mobil. dezechilibrat. Excitaţia este intensă; inhibiţia este slabă, ducînd la lipsa de echilibru dintre aceste procese. Este tipul extravertit, necontrolat. Este determinat de bila galbenă, reprezentat de foc, este plin de căldură şi mistuitor ca vara.

TEMPERAMENTUL COLERIC Faţetele pozitive Voinţă accentuată. Procese afective intense. Bogăţia şi intensitatea reacţiilor. Pasionalitate. Spirit de independenţă Mobilitate. Curaj. Energie. Faţetele negative Impulsivitate. Excitabilitate. Iritabilitate. Agresivitate. Inegalitatea trăirilor. Lipsa de control şi descernămînt. Explozivitate. Agitare.

COLERICI

TEMPERAMENTUL FLEGMATIC Baza neurofiziologică a temperamentului flegmatic o constituie sistemul nervos puternic, echilibrat, inert. Inhibiţia este mai puternică decît excitaţia , ceia ce-l reprezintă ca mobilitate slabă, lentă, capabil să se inhibeze. Este tipul introvertit, inflexibil. Este pus în legătură cu flegma, cu apa şi umiditatea iernii.

TEMPERAMENTUL FLEGMATIC Faţetele pozitive Toleranţă. Răbdare. Perseverenţă. Echilibru. Stăpînire de sine. Capacitatea de a se inhiba. Temeinic în munca de lungă durată. Duce la bun sfîrşit lucrul început. Solid Calculat Nu-şi consumă forţele în zadar. Faţetele negative Reactivitate redusă. Adaptabilitate dificilă. Monotonie afectivă. Înclinaţia spre stereotipie. Imperturbabil. Zeflemist. Dispreţuitor. Perfid. Fals. Rece.

FLEGMATICI

TEMPERAMENTUL MELANCOLIC Baza neurofiziologică a temperamentului melancolic o constituie sistemul nervos slab. Ambele procese inhibiţia şi excitaţia sunt lente şi foarte puţin active. Este tipul introvertit, sensibil şi inhibitiv. Este dominat de bila neagră, ilustrat prin pămînt şi toamnă.

TEMPERAMENTUL MELANCOLIC Faţetele pozitive Procese afective intense şi durabile. Sîrguinţă. Perseverenţă. Responsabilitate. Simţ al datoriei. Reţinut. Capabil de munci de fineţe şi migală. Faţetele negative Adaptabilitate redusă. Mobilitate scăzută. Predispoziţii înspre anxietate. Neîncredere în sine. Pesimism. Supunere şi chiar dezarmare în faţa dificultăţilor. Absenţă, izolare. Tristeţe sau visare tristă. Crispare. Teamă.

MELANCOLICI

CARACTERISTICI GENERALE Este înnăscut (fiind dependent de tipul de A.N.S) si deci stabil, in linii mari, pe tot parcursul vietii; Este neutru din punct de vedere valoric; Este rareori în stare pură; Este educabil (poate fi influentat prin mijloace educationale); Trăsăturile de temperament pot fi compensate prin dezvoltarea la nivelul caracterului a unor însuşiri care sa suplinească;

ACTIVITĂŢI DE FORMARE STUDIU DE CAZ Patru prieteni cu trăsături distinctive ale temperamentului au întîrziat la teatru. Cum se comportă melancolicul, colericul, flegmaticul şi sanguinicul în această situaţie? Raportaţi modelele comportamentale de mai jos la tipul de temperament respectiv. Primul a început să se certe cu plasatorul, insistînd să treacă în parter la locul său; că el, trecînd, nu va deranja pe nimeni; încearcă să-l îmbrîncească ca să se strecoare la locul său. Al doilea a înţeles dintr-o dată că e mai simplu să treacă la balcon şi a alergat pe scară în sus. Al treilea, văzînd că trecerea la parter e interzisă, s-a gîndit: “ Primul act, de obicei nu e prea interesant. Voi merge la bar şi voi aştepta antractul.” Al patrulea a zis : “ Sunt un ghinionist, ca de obicei. M-am pornit şi eu o dată la teatru şi iată că nu mi-a mers.” Şi a plecat acasă.

ACTIVITĂŢI DE FORMARE POEZIE LACUNARĂ “Uşor şi cu graţie sare vioi peste piatră ............., Chiar dacă se împiedică, nu-şi bate capul prea mult. Furios o înlătură ................, lovind-o tare cu piciorul, Iar ochiu-i scînteiază, bucurîndu-se de reuşită. Cînd ............... vine, îşi încetineşte cumpătat paşii: “Dacă nu-mi dispari din drum, am să te ocolesc”. Pe cînd. ............... rămîne meditînd în faţa ei, Supărat pe veşnicul său ghinion” Heinrich Peitman