Lagăre de concentrare şi centre/lagăre de exterminare Cine au fost victimele naziştilor? Resursă pentru profesori realizată de

Lagăre de concentrare Lagărele de concentrare au fost lagăre de prizonieri înfiinţate iniţial pentru oponenţi politici. Una dintre primele acţiuni întreprinse de regimul nazist a fost construirea primului lagăr de concentrare la Dachau în 1933. În timp, aceste lagăre şi-au extins populaţia-ţintă şi au inclus categorii de oameni pe care regimul nazist le considera inferioare sau ameninţătoare pentru cel de-al Treilea Reich. Lagărele de concentrare, deşi nu fuseseră înfiinţate ca centre de exterminare, erau locuri cu un regim brutal în care au murit sute de mii de oameni. Munca forţată a atins cote ridicate în 1944. În faţa apropierii armatelor Aliaţilor, autorităţile multor lagăre au evacuat deţinuţii prin „marşuri ale morţii”.

Răspândirea lagărelor de concentrare Milioane de oameni au fost deportaţi în lagăre de concentrare din Germania (şi din teritoriile sale ocupate), iar o proporţie covârşitoare a acestora a murit acolo.

Pe cine considera Hitler inferior sau periculos? Persoanele cu dizabilităţi fizice sau mintale Popoarele slave, îndeosebi polonezi şi ruşi Homosexualii Persoanele de culoare Martorii lui Iehova Romii Evreii Viziunea naziştilor despre lume era promovată pe calea propagandei care a creat şi a întărit prejudecăţi şi stereotipuri şi a făcut ca populaţia germană să accepte mai uşor acţiunile naziştilor.

Persoanele cu dizabilităţi fizice şi mintale Afiş propagandistic- „Viaţa doar ca o povară”

Centre de exterminare pentru persoane cu dizabilităţi („centre de eutanasiere”) La sfârşitul anului 1939, Hitler a autorizat un program de exterminare a persoanelor cu dizabilităţi fizice şi mintale. A fost un program secret şi s-a numit programul T4 (adresa administrativă se afla la Tiergartenstrasse 4 ). Programul a început prin uciderea copiilor cu dizabilităţi prin administrarea de supradoze letale de medicaţie sau prin înfometare. A fost extins în rândul adulţilor cu dizabilităţi prin punerea în funcţiune a şase centre de gazare. Se estimează că peste 200.000 de persoane au murit în aceste centre în decursul anilor de război. Castelul Hartheim din Austria, unul din centrele de gazare, aflat în apropierea lagărului de concentrare de la Mauthausen de unde erau preluaţi prizonieri pentru a fi ucişi.

Popoarele slave, îndeosebi polonezii, ucrainienii şi ruşii Doctrina rasială nazistă identifica popoarele slave ca fiind inferioare, iar populaţia Poloniei era majoritar slavă. Acest lucru a facilitat naziştilor pretinderea de teritoriu polonez şi tratarea populaţiei poloneze cu o brutalitate aparte. Clasele intelectuale şi profesionale au fost ucise în mod sistematic, iar cele mai puţin influente au fost deportate în lagăre de muncă forţată. Se estimează că naziştii au ucis cel puţin 1,9 milioane de civili polonezi neevrei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În mod similar au suferit şi populaţiile altor teritorii slave.

Homosexualii Semn în formă de triunghi roz pe care homosexualii erau obligaţi să îl poarte în lagărele de concentrare

„Ameninţare la adresa masculinităţii” „Trebuie să exterminăm aceşti oameni în totalitate; homosexualii trebuie eliminaţi.” (Goebbels, Ministrul Propagandei Naziste, 1933). Campania nazistă împotriva homosexualilor a atentat la viaţa a peste un milion de bărbaţi germani pe care al Treilea Reich îi considera degeneraţi şi o ameninţare la adresa „masculinităţii disciplinate” a Germaniei. Sub acuzaţia că ar fi duşmani ai Statului, peste 100.000 de bărbaţi au fost arestaţi în temeiul unei legi împotriva homosexualităţii. Mulţi au pierit în lagăre de concentrare, unde au purtat ca semn distinctiv triunghiul roz. Femeile homosexuale nu au fost persecutate în aceeaşi măsură.

Afiş propagandistic – „Mândria rasială ameninţată” Persoanele de culoare Afiş propagandistic – „Mândria rasială ameninţată” Hitler considera că persoanele de culoare contaminau puritatea rasei ariene. Legile rasiale interziceau căsătoria interrasială între persoane de culoare şi albi. De asemenea, au existat programe obligatorii de sterilizare a persoanelor de culoare.

Martorii lui Iehova Semn în formă de triunghi mov purtat de Martorii lui Iehova în lagărele de concentrare

Persecuţie religioasă, nu rasială Martorii lui Iehova au constituit unul din grupurile religioase împotriva cărora naziştii au acţionat începând cu 1933 declarând că aceştia „cauzează fragmentarea ideologică a poporului german” şi perturbă astfel imaginea unitară atât de râvnită în utopia totalitară a lui Hitler. Membrii SS au ars broşurile şi Bibliile Martorilor lui Iehova. Martorii lui Iehova puteau fi cruţaţi dacă acceptau să îl „venereze” pe Fuhrer, să renunţe la pacifism şi să se alăture partidului nazist împreună cu copiii lor. Foarte puţini au ales să facă asta, astfel că mulţi au fost trimişi în lagăre de concentrare.

Lagărele de exterminare Înainte de înfiinţarea lagărelor de exterminare, peste 1 milion de evrei din Polonia răsăriteană, Ucraina, statele baltice, Belarus şi Rusia vestică au fost executaţi prin împuşcare între 1941 şi 1942. Lagărele de exterminare au fost înfiinţate cu scopul principal de a ucide în mod eficient populaţia evreiască din teritoriile ocupate de germani. În câteva dintre aceste lagăre au fost ucise în mod sistematic şi persoane de etnie romă. Metoda principală de exterminare a fost gazarea. Iniţial, lagărul de la Auschwitz a funcţionat sub forma unui lagăr de concentrare însă, odată cu construirea sub-lagărului de la Birkenau, acesta a devenit lagăr de exterminare.

Cele mai mari lagăre de exterminare

Romii Propagandă prezentându-i pe romi ca fiind o „plagă”

Persoane de etnie romă în lagărul de exterminare de la Belzec Romi şi Sinti Populaţia de etnie romă era identificată de legile rasiale naziste ca fiind sub-umană. În teritoriile ocupate de nazişti, mulţi dintre aceştia au fost deportaţi, închişi, sterilizaţi şi trimişi în lagăre de concentrare şi de exterminare. Persoane de etnie romă au fost deportate în număr mare de nazişti la Auschwitz-Birkenau şi ţinute aici într-o zonă specială numită „lagărul pentru familii de ţigani”. Cel puţin 19.000 din cele 23.000 de persoane de etnie romă deportate la Auschwitz au pierit în acest lagăr Numărul total de persoane de etnie romă care au murit în Holocaust nu este cunoscut cu exactitate, însă estimările generale indică 500.000 de victime. Persoane de etnie romă în lagărul de exterminare de la Belzec

Evreii Evrei portretizaţi sub formă de ciuperci otrăvitoare în manualele şcolare

Pantofi ai celor care nu au supravieţuit Soluţia finală Propaganda a jucat un rol important în alimentarea sentimentelor antisemite în rândul populaţiei germane. Hitler însuşi era obsedat de înlăturarea tuturor evreilor de pe teritoriul celui de-al Treilea Reich. Evreii erau caracterizaţi în diverse moduri: capitalişti, comunişti, bolşevici, sau prădători ai poporului german de ceea ce aparţinea acestuia de drept. Evreii au fost apoi deposedaţi în mod sistematic de drepturile lor legale, până când, la începutul anilor 1940, au fost privaţi de libertate prin închiderea lor în ghetouri şi deportarea în lagăre de muncă forţată şi de concentrare. Aceste măsuri au culminat cu „Soluţia Finală” a naziştilor, care a inclus deportări direct în lagăre de exterminare. Au murit 6 milioane de evrei, între care peste un milion de copii. Pantofi ai celor care nu au supravieţuit

Mulţumiri www.tikvah.ro Cadrul 3. Prin amabilitatea Anne Frank House Cadrele 7/16. Prin amabilitatea USHMM Cadrul 14. Sursă Wikipedia Imagini din alte cadre, prin amabilitatea Yad Vashem Suntem recunoscători Profesorului Dan Stone de la Royal Holloway, Universitatea din Londra, pentru sprijinul său dezinteresat. Eventuale erori sunt exclusiv ale noastre. Suntem de asemenea recunoscători celor care au finanţat proiectul nostru: International Holocaust Remembrance Alliance Bernard Charitable Trust Ambasada Marii Britanii la Bucureşti www.tikvah.ro