RENAŞTEREA ŞI UMANISMUL Liceul cu Program Sportiv Prof. Cornelia Cucu Liceul cu Program Sportiv Bacău

SUMAR

2. Condiţii istorico-culturale 4. Renaşterea intelectuală 1. Conceptul istoric 2. Condiţii istorico-culturale 3. Umanismul 4. Renaşterea intelectuală 5. Renaşterea artistică

Conceptul istoric

însemna reînvierea, renaşterea artei inspirată din natură. În accepţia Termenul de RENAŞTERE apare pe la 1550 în celebra colecţie de biografii ale artiştilor italieni întocmită de Giorgio Vasari , “Vieţile celor mai însemnaţi pictori, sculptori şi arhitecţi”. Pentru Vasari, cuvântul rinascita însemna reînvierea, renaşterea artei inspirată din natură. În accepţia modernă, cuvântul (şi conceptul istoric) apare la istoricul francez Jules Michelet care, numindu-şi volumul VII din “Istoria Franţei” , “La Renaissance” (1885), a inaugurat curentul istoric ce consideră Renaşterea o perioadă definită din istoria civilizaţiei europene. Pentru el, Renaşterea însemna “descoperirea lumii, descoperirea omului”. Istoricul elveţian Jakob Burckhardt este cel care, în celebra lucrare “Cultura Renaşterii în Italia”, din 1860, vorbeşte despre Renaştere ca de o perioadă culturală, definită prin două elemente esenţiale: umanismul şi eflorescenţa artistică.

CONDIŢII ISTORICO-CULTURALE

omenirii, perioadă de mari prefaceri culturale, numită Renaştere. 1.Începând din secolul al XIV-lea şi până în secolul al XVI-lea – ca urmare a schimbărilor economice, sociale şi politice – Italia şi mai apoi restul Europei au cunoscut una dintre cele mai strălucite perioade din istoria omenirii, perioadă de mari prefaceri culturale, numită Renaştere. 2.Invenţii precum cârma, caravela, busola, hărţile etc., au favorizat perfecţionarea navigaţiei şi marile descoperiri geografice, care, la rândul lor, au extins graniţele vechii lumi cunoscute şi au pus bazele comerţului mondial. 3. Au apărut mai multe bănci şi manufacturi de postav, mătase şi porţelan. 4. Hârtia , adusă în Europa de către arabi, şi tiparul, inventat de Johannes Gutenberg, au contribuit la răspândirea cărţilor şi cunoştinţelor, la dezvoltarea unei noi culturi.

tip de cultură, şi anume Renaşterea. 5.În aceste condiţii, burghezia , aflată în plină afirmare, propune un nou tip de cultură, şi anume Renaşterea. 6.Aceasta are un pronunţat caracter urban şi se bazează pe modelul oferit de antichitatea greco-romană. 7.Ea este expresia interesului noii categorii sociale pentru valorificarea , pe deplin, a tuturor calităţilor omului. Omul, în plenitudinea sa, se impune drept modelul de comparaţie cu Evul Mediu, atunci când acesta era supus Bisericii şi avea un rol lipsit de semnificaţie. 8.Noua cultură se manifestă plenar în domeniul ştiinţei, literaturii, artelor plastice. Ea face trecerea de la Evul Mediu la lumea modernă.

UMANISMUL

Ideologia Renaşterii poartă numele de umanism. Ea reprezintă o nouă Ce este Umanismul ? Ideologia Renaşterii poartă numele de umanism. Ea reprezintă o nouă concepţie cu privire la om, la locul şi rolul său în societate. Principiul epocii este că omul reprezintă “măsura tuturor lucrurilor”.Pentru învăţaţii acestei epoci, omul este o fiinţă înzestrată cu raţiune, care trebuie să dovedească responsabilitate, să fie liber, să îşi manifeste dorinţa de a cunoaşte lumea înconjurătoare, să fie virtuos. El ocupă funcţii diferite – funcţionar, militar, întreprinzător şi locuieşte în cetate, ceea ce îi conferă statutul de cetăţean. Gânditorii Renaşterii concep individul ca având o vastă cultură, ceea ce poate să îl ajute într-o bună cunoaştere a lumii înconjurătoare.

Ce îşi doreau umaniştii? 1. Reînvierea gândirii greco-romane şi de la începuturile creştinismului. Umaniştii dispreţuiau lumea medievală, pe care o găseau ignorantă şi necioplită. Ei credeau că în cultura greco-romană găsesc izvorul inteligenţei, ştiinţei şi frumuseţii. Umaniştii nu s-au ridicat împotriva creştinismului, ci împotriva deformărilor suferite, în timp, de textul iniţial al Bibliei. 2. Formarea unui om care să aibă cunoştinţe enciclopedice. Umaniştii doreau un om complet, care să fie savant, artist, scriitor, muzician, cavaler etc. Ei manifestau o mare dorinţă de cunoaştere. 3. Asigurarea fericirii oamenilor. Umaniştii credeau că oamenii pot fi mai buni. Acest lucru se putea realiza prin educaţie. În opoziţie cu idealul feudal al nobleţei oferite de naştere, idealul social şi moral al Renaşterii era exprimat prin virtute, care presupunea inteligenţă, spirit întreprinzător, stăpânire de sine, bărbăţie.

Răspândirea umanismului Ideile umanismului s-au răspândit cu o rapiditate uimitoare în Europa datorită: 1. Inventarea tiparului, la mijlocul secolului al XV-lea, de către Johannes Gutenberg, a revoluţionat răspândirea informaţiei; 2. Modificări în conţinutul învăţământului. Multe instituţii de învăţământ au adoptat o nouă metodă bazată pe studiul autorilor antici şi răspândirea ideilor umanismului; 3. Apariţia scrierilor în limbile naţionale. Începând cu a doua jumătate a secolului al XVI-lea , scrierile în limbile naţionale au început să câştige tot mai mult teren în statele occidentale.

RENAŞTEREA INTELECTUALĂ

Sistemul de educaţie umanist În Evul Mediu, şcolile şi universităţile se aflau sub autoritatea Bisericii. Erau dezbătute doar doctrinele admise de biserică. Limba de predare era latina, iar metoda folosită , scolastica. O nouă concepţie despre şcoală s-a înfiripat, în sec. al XV-lea, prin apariţia umanismului civic, a cărui menire era să formeze atât buni cetăţeni, cât şi oameni întreprinzători, capabili să răspundă cerinţelor economiei capitaliste. Nevoia de spirit civic a contribuit la redeşteptarea interesului pentru cultura antică, ale cărei opere puteau oferi argumente şi metode. Mai buna cunoaştere a culturii antice, a limbilor latină, greacă, ebraică a impulsionat naşterea umanismului critic şi erudit. Textele traduse şi supuse unui examen critic au fost adunate în biblioteci, cea mai cunoscută fiind Biblioteca Vaticana din Roma. Latiniştii, eleniştii, filosofii, scriitorii s-au constituit în cercuri literare numite academii, cea mai cunoscută fiind Academia Platoniciană din Florenţa.

Biblioteca de la Vatican

Literatura 1. Italia - Dante Alighieri este creatorul limbii literare italiene şi autorul poemului alegoric “Divina comedia”. Adevăratul întemeietor al culturii renascentiste trebuie socotit Francesco Petrarca , atât pentru grija cu care a colecţionat şi publicat manuscrisele antice, cât şi pentru propriile sale creaţii: poeme de inspiraţie istorică, satire, sonete. Giovanni Boccaccio a devenit prin “Decameronul” un adevărat inovator al nuvelei în epoca Renaşterii. 2.Franţa – reprezentanţii cei mai de seamă au fost: Francois Rabelais, autorul romanului alegoric “Gargantua şi Pantagruel”, în care critică societatea feudală; poetul Pierre Ronsard, şeful Pleiadei – o grupare de scriitori umanişti; Joachim Du Bellay, care în “Apărarea şi ilustrarea limbii franceze” susţine crearea unei noi poezii inspirate din Antichitate.

3. Anglia - William Shakespeare este cel mai de seamă reprezentant al Renaşterei. În piesele sale de teatru, “Hamlet”, “Richard al III-lea”, “Romeo şi Julieta”, “Othello” etc., tratează ampla problematică a naturii umane. 4. Peninsula Iberică – ideile umaniste sunt reflectate în operele lui Miguel de Cervantes , Lope de Vega (Spania) şi Luis de Camoes (Portugalia).

Ştiinţa Ştiinţa a cunoscut un progres semnificativ datorită acumulării de informaţii noi, dar mai ales ca urmare a folosirii metodelor experimentale bazate pe raţiune, observaţie, calcul şi experiment. 1. Astronomia - Nicolaus Copernicus a elaborat teoria heliocentrică, conform căreia Soarele se află în centrul universului, iar Pământul se roteşte în jurul lui. Galileo Galilei şi Giordano Bruno vor confirma şi dezvolta această teorie prin experimente; ultimul a formulat ideea unui univers infinit cu mai multe sisteme solare (va fi considerat eretic şi ars pe rug de către Inchiziţie). 2. Medicina - Studiul corpului uman a preocupat mulţi savanţi, realizându-se mari progrese în domeniul medicinei. Paracelsus a criticat medicina tradiţională, Ambroise Pare, considerat părintele chirurgiei, a pus la punct procedeul legării arterelor, iar Miguel Serveto a explicat circulaţia sângelui între inimă şi plămâni.

Cristiano Banti , “Galileo în faţa Inchiziţiei Romane”

necesare unui conducător pentru a se face ascultat şi respectat. 3. Istoriografia - Niccolo Machiavelli , în lucrarea “Principele” , prezintă modalităţile impunerii unei guvernări autoritare într-un stat, şi calităţile necesare unui conducător pentru a se face ascultat şi respectat. 4. Critica societăţii - Erasmus din Rotterdam realizează o critică severă a moravurilor din timpul său (“Lauda nebuniei”) şi dezvoltă un nou concept cu privire la Europa, care are la bază pacea şi toleranţa. Astfel, se naşte literatura utopică reprezentată de Thomas Morus (“Utopia”), Tommaso Campanella (“Cetatea Soarelui”) şi Francis Bacon (“Noul Organon”), care propun modele de societăţi ideale bazate pe egalitate şi libertate deplină. 5. Cel mai reprezentativ savant umanist este Leonardo da Vinci, care s-a remarcat prin multitudinea domeniilor abordate (matematică, fizică, geologie, biologie, inginerie) şi prin legarea cercetărilor sale de cerinţele tehnicii şi artei.

Leonardo da Vinci Proiect pentru o maşină de excavat Anatomia umărului Proiect pentru o navă zburătoare

RENAŞTEREA ARTISTICĂ

O nouă concepţie despre artă Renaşterea a avut mai întâi înţelesul de curent artistic, deoarece arta este domeniul în care s-a manifestat cu cea mai mare putere şi strălucire. Destinaţia artei s-a schimbat. Tendinţa generală este aceea de emancipare a artei de sub orice tutelă, inclusiv cea a Bisericii catolice, ceea ce nu semnifică un conflict cu aceasta ci,mai degrabă, o impunere a personalităţii creatorilor. Artiştii renascentişti au manifestat un interes deosebit pentru om, pentru ideile şi faptele sale. S-a spus că omul a revenit alături de Dumnezeu, prin lucrările Renaşterii redobândindu-şi demnitatea. Arta a pătruns în locuinţe, părăsind spaţiul exclusiv religios, devenind una profană şi, deci, mai realistă. Viaţa cotidiană a pătruns chiar şi în scenele biblice, prin decor şi costume. Renaşterea artistică s-a dezvoltat la sfârşitul secolului al XIII-lea şi în secolul al XIV-lea. Ea a atins maturitatea în quattrocento (secolul al XV-lea).

da Sangallo, Giotto, Donato Bramante, Filippo Brunelleschi. Inovaţiile Renaşterea italiană Cele mai importante centre ale Renaşterii italiene au fost Florenţa, Roma, Milano, Veneţia. 1.Arhitectura. În acest domeniu creează artişti de renume , precum: Giuliano da Sangallo, Giotto, Donato Bramante, Filippo Brunelleschi. Inovaţiile privesc arcul rotunjit, adoptarea perspectivei, bolta semicilindrică. Sub influenţa Antichităţii domină coloanele, cupolele, frontoanele, deopotrivă simple, austere, dar şi impunătoare. Se poate identifica o arhitectură civilă şi respectiv, una religioasă. Astfel, se construiesc pieţe publice, reşedinţe ale burgheziei, palate, primării, biblioteci. Printre cele mai de seamă edificii religioase se remarcă Domul din Florenţa şi Catedrala Sf.Petru din Roma. Se introduce turnul (campanilla), care însoţeşte, de obicei, edificiul primăriei.

Catedrala Sf.Petru din Roma

reprezintă omul, frumuseţea corpului uman. Genurile preferate: nudul, 2. Sculptura . S-a desprins de arhitectură şi, asemenea sculpturii antice, reprezintă omul, frumuseţea corpului uman. Genurile preferate: nudul, bustul, statuia ecvestră, lucrate în bronz sau marmură, dar şi basorelieful. Principalii sculptori renascentişti au fost: Michelangelo Buonarroti, Donatello, Andreea Verocchio, Lorenzo Ghiberti.

Michelangelo, “Pieta” Michelangelo, “Moise”

Donatello, “Colleoni”

Milano: Leonardo da Vinci; şcoala florentină: Giotto, Botticelli. 3. Pictura. Este cea mai de seamă artă din perioada Renaşterii. Artiştii introduc desenul anatomic, perspectiva liniară şi pluridimensională şi a treia dimensiune, ceea ce conferă armonie şi proporţii desăvârşite. Temele preferate au fost: portretul şi natura, lucrate în frescă sau ulei. Pictorii italieni erau grupaţi în şcoli: şcoala romană: Rafael Sanzio, Michelangelo ; şcoala veneţiană: Tiziano Vecelio, Tintoretto, Paolo Veronese; şcoala din Milano: Leonardo da Vinci; şcoala florentină: Giotto, Botticelli.

Rafael Sanzio, “Madona Sixtină” Tiziano Vecelio, “Bacchus şi Ariadna”

Leonardo da Vinci , “Cina cea de taină”

Botticelli, “ Primăvara”

Renaşterea în afara Italiei Arta italiană va fi imitată în toată Europa. Franţa a fost cel mai mult influenţată, mai ales în domeniul arhitecturii unde se remarcă Pierre Lescot care a proiectat “curtea pătrată” de la Luvru. Chiar dacă castelele de pe Valea Loirei păstrează numeroase elemente medievale, moda italiană invadează decorul. În sculptură s-a remarcat Jean Goujon, iar în pictură Jean Clouet, care preferă subiectele mitologice şi portretele. Influenţa Renaşterii s-a resimţit şi în Ţările de Jos, având ca reprezentanţi pe Pieter Bruegel cel Bătrân şi Jan Van Eyck. Aici apare o artă cultivată, caracterizată prin realism. Acelaşi realism se regăseşte în Germania mai ales în gravurile lui Albrecht Durer şi în portretele lui Holbein cel Tânăr. În Spania se remarcă opera de inspiraţie mistică a lui El Greco.

Pieter Bruegel , “Dans ţărănesc”

El Greco, “Alungarea zarafilor din templu”

Cultura română în perioada Renaşterii Având un pronunţat caracter urban, în Ţările Române, Renaşterea s-a manifestat mai târziu şi cu mai mică intensitate. În Transilvania, răspândirea umanismului a fost mai rapidă datorită existenţei unei vieţi orăşeneşti mai dezvoltate, a unor legături mai strânse cu centre ale culturii umaniste din Europa Centrala şi Occidentală, principalii reprezentanţi fiind: Nicolaus Olahus, Johannes Honterus şi Gaspar Heltai. În Moldova şi Ţara Românească , umanismul s-a manifestat ca o mişcare culturală specifică de-abia în secolulul al XVII-lea. Contactul cu ideile umaniste s-a realizat prin plecarea fiilor de boieri la studii în Italia sau Polonia. Dintre aceştia s-au ridicat cărturarii Grigore Ureche, Miron Costin ,stolnicul Constantin Cantacuzino , care, fără a se desprinde de gândirea medievală , au pus în circulaţie ideea latinităţii şi continuităţii poporului român.

1. xxx, Oameni celebri, Editura Teora, Bucureşti,2005 Bibliografie: 1. xxx, Oameni celebri, Editura Teora, Bucureşti,2005 2. Drâmba,Ovidiu, Istoria culturii şi civilizaţiei, vol.III, Editura Ştiinţifică,Bucureşti,1990 3. Larousse, Personalităţi care au schimbat istoria lumii.De la Renaştere până la Iluminism, 1492-1789,Editura Rao, Bucureşti,2003 4. Dumitrescu,N., Manea,M., Bojică, O.C., Istorie, manual pentru clasa a IX-a, Ed.Did.şi Ped., Bucureşti, 2006 5. www.wikipedia.org.

SFÂRŞIT