Viermi paraziţi cilindrici. Viermii paraziţi Viermi paraziţi cilindrici.

Viermii cilindrici, cu reprezentantul limbricul, au corpul cilindric şi ascuţit la capete. Limbricul este de culoare albă- gălbuie, lung de 15- 20 cm. Femela este mai mare decât masculul. Trăieşte parazit în intestinul omului sau al altor animale.

Are corpul neted. Orificiul bucal, localizat la capătul anterior, este înconjurat de 3 buze groase, iar la capătul posterior se află orificiul anal. Pentru prima dată în seria animală, cele două orificii sunt separate. Femela depune un număr foarte mare de ouă (200000 zilnic) în intestinul gazdei.

Ouăle, apărate de un înveliş rezistent, sunt eliminate o dată cu excrementele gazdei. Ele ajung în corpul omului sănătos, o dată cu fructele şi legumele nespălate, cu apa etc. Se transformă în larve, străbat pereţii intestinului şi ajung în sânge. Acesta se transportă la ficat, inimă, plămâni şi prin căile respiratorii sunt înghiţite a doua oară şi produc boala numită ascaridioză

Oxiurii trăiesc paraziţi în intestinul gros Oxiurii trăiesc paraziţi în intestinul gros. Sunt mici de 5- 12 mm lungime, şi au culoare albă. Noaptea, femelele ies în jurul orificiului anal şi depun ouă, determinând mâncărime. Prin mâinile murdare, ouăle ajung în gură, apoi în intestin şi produc boala oxiurază.

Trichina este un vierme parazit foarte mic (3-4 mm) pe care-l putem lua din carnea de porc infestată şi necontrolată sanitar. Boala produsă se numeşte trichineloză.

CARACTERE GENERALE ALE VIERMILOR PARAZIŢI Sunt paraziti în corpul uman sau al altor animale Au organe de fixare bine dezvoltate Le lipsesc organele de mişcare, de simţ, aparatele respirator şi circulator Organele de înmulţire sunt foarte bine dezvoltate; depun un număr foarte mare de ouă.

Viermii inelați

Râma este cel mai comun vierme inelat care trăiește în pământul umed și bogat în substanțe organice, unde își face galerii. Corpul, de formă cilindrică, este ascuțit la ambele capete și are 15-2 5 cm lungime. La capătul anterior, mai subțire, este orificiul bucal, iar la cel posterior, mai gros, orificiul anal. Între cele două orificii se află aparatul digestiv.

Corpul râmei este acoperit cu o piele subțire, umedă și bogat vascularizată. Este format din inele, despărțite la exterior prin șanțuri circulare, cărora, în interior, le corespund pereți despărțitori. Pe partea ventrală a fiecărui inel, râma are câte 4 perechi de peri scurți și aspri, îndreptați înapoi, numiți cheți. Pe suprafața hârtiei, râma se mișcă datorită unor mușchi puternici, aflați sub piele, iar zgomotul este produs de cheți.

Râma se hrăneşte cu substanţe organice din sol, pe care le înghite când îşi sapă galerii. Reţine substanţele hrănitoare, iar pământul este eliminat prin orificiul anal, contribuind astfel, la afânarea solului. Ch. Darwin le-a denumit „pluguri biologice”. Râma nu are aparat respirator. Respiră prin pielea umedă şi bogat vascularizată. Vasele de sânge sunt reprezentate de vasul dorsal şi cel ventral, legate între ele prin vase circulare, câte unul pentru fiecare inel. Sângele este de culoare roşie. Excreţia este realizată de tuburi prevăzute la un capăt cu o pâlnie ciliată, iar celălalt capăt se deschide la exterior printr-un por situat în inelul următor.

Sistemul nervos este ganglionar, ventral şi scalariform. Ganglionii din fiecare inel, aşezaţi ventral, sunt legaţi între ei şi cu ganglionii din inelele vecine. Râmele sunt hermafrodite, organele de înmulţire se află în treimea anterioară a corpului. Prin lunile iunie- iulie se face schimbul de elemente sexuale între doi indivizi. Ouăle sunt depuse într-un manşon, numit cocon. Din ouă ies râme mici. Iarna ele coboară mai adânc în sol, ferindu-se de îngheţ.

Lipitoarea este un vierme inelat care trăieşte în lacuri şi ape curgătoare. Este un parazit temporar care se hrăneşte cu sângele animalelor din apă. Ea are o ventuză bucală cu 3 fălci chitinoase, cu care taie pielea gazdei. Tubul digestiv are buzunare laterale şi glande care secretă hirudina, o substanţă anticoagulantă.

Sfârşit