M E D A L I I & O R D I N E R O M Â N E Ş T I 1859 - 1899

CLICK pentru avansare !

Primele încercări de instituire a unor decoraţii româneşti se fac sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). În 1859, pe baza acceptului împăratului francez, Napoleon al III-lea, guvernul de la Iaşi a pregătit o lege (cu regulamentul aferent), pentru instituirea unei decoraţii care urma să se numească Ordinul “Spicului de Aur” – denumire care dorea să amintească bogăţia cerealieră a Moldovei. Forma decoraţiei, prevăzută în proiectul de lege, era inspirată după “Legiunea de Onoare” franceză, fiind tot o stea cu cinci raze bifurcate, emailate în alb.    Evenimentele politice interne au făcut ca acest proiect legislativ să nu fie înaintat spre votare Adunării în vara anului 1859, ulterior survenind tot mai multe complicaţii externe iar domnitorul fiind sfătuit să nu grăbească instituirea unui ordin românesc – gest de independenţă care cu siguranţă nu ar fi fost bine văzut de către principalele capitale europene.

În anii următori au mai existat proiecte de instituire a unui ordin românesc, tot mereu amânate de la punerea în practică datorită numeroaselor problemelor politice prioritare (recunoaşterea dublei alegeri şi obţinerea Firmanului de învestitură, rezolvarea diferendelor legate de mânăstirile închinate etc.). Au rămas, din această perioadă, unele desene reprezentând ordinul care se avea în vedere a se institui, forma avută în vedere fiind aceea a unei cruci de Malta.             Pentru a răsplăti pe supravieţuitorii bătăliei din Dealul Spirii (13 septembrie 1848), domnitorul Cuza va institui, în 1860, medalia “Pro Virtute Militari” dar, probabil, tot din grija de a nu deranja Puterea Suzerană, el nu va înmâna respectiva distincţie pe timpul domniei sale; ea va fi efectiv acordată abia în 1866 de către Locotenenţa Domnească care a condus ţara în perioada de după abdicarea lui Cuza şi instalarea noului domnitor, Carol I.

            Începând din 1863, Cuza reia cu şi mai multă hotărâre ideea instituirii unor decoraţii româneşti. Ar fi dorit ca, la aniversarea a cinci ani de la Unirea Principatelor (adică la 24 ianuarie 1864), să instituie un ordin naţional dedicat tocmai acestui eveniment major al istoriei noastre, distincţie care urma să se numească “Ordinul Unirii”, comandând însemnele acestuia la Casa Krétly de la Paris. Din păcate, casa de bijuterii nu a putut onora comanda înaintea datei aniversare, iar ştirea despre intenţia domnitorului de a institui acest ordin fiind făcută publică de ziare din Viena şi de la Istambul, a stârnit un adevărat scandal diplomatic care l-a obligat pe Cuza să renunţe la intenţia sa. Ordinul avea 5 grade: Cavaler, Ofițer, Comandor, Mare Ofițer și Mare Cruce, şi a fost executat în 1.000 de exemplare. Cele două cifre încrustate, "5" și "24", simbolizau dubla alegere a domnitorului. Deasemenea pe decorație era încrustată și deviza: "Genere et cordres fratres" (Frați prin origini și simțiri). Însă cum cadrul legal nu permitea instituirea ordinului, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza s-a limitat la a oferi decorația doar câtorva prieteni apropiați, majoritatea însemnelor rămânând în pivnițele palatului.

            Tot în 1864, Cuza a mai bătut două medalii, “Virtutea Militară” şi “Devotament şi Curagiu”. Ca şi însemnele “Ordinului Unirii”, nici aceste două medalii nu au fost instituite legal şi, prin urmare, nici conferite oficial. Devotament şi Curaj. 1864.

Între timp este ales rege Carol de Hohenzollern-Siegmaringen care, prin tratative diplomatice, obţine, de la marele vizir, dreptul de a instituii decoraţii minore. Astfel , în 1872, se instituie Medalia „Virtutea Militară” (decr.nr.987) şi “Semnul Onorific pentru XVIII şi XXV de ani petrecuţi în armată” (decr.1057). Dar încă înainte de această dată, de prin anul 1870, Carol a acordat cu titlul de cadou, medalii, unor persoane fără ca acestea să se poarte atârnate de panglică.

Medalia “Virtutea Militară” 1872. Clasa a-I-a. Clasa a-II-a. Revers.

Medalia pentru timp de pace. Medalia „Virtutea Militară” este o reluare a distincţiei creată de Cuza; avea două clase („de aur” şi „de argint”), clasa a II-a acordându-se şi sergenţilor reangajaţi, pentru 12 ani de serviciu. În 1880, pentru ca Medalia „Virtutea Militară”, care se acorda pe timp de pace inclusiv sergenţilor pentru vechime, să nu se confunde cu distincţia căpătată pentru fapte de arme, în război, se instituie, sub acelaşi titlu, o medalie „de război”, care se prezintă sub forma unei cruci, medalia circulară rămânând a se acorda numai pe timp de pace. Medalia pentru timp de pace.

“Semnul Onorific pentru XVIII şi XXV de ani petrecuţi în armată” se acorda numai ofiţerilor, fiind o decoraţie creată şi utilizată în numeroase state germane

Prima medalie civilă instituită de Carol I (pe vremea când era încă doar domnitor al României) a fost Medalia Bene Merenti. Ea a fost infiinţată prin Decretul Regal nr. 314 pe data de 20 februarie 1876. Medalia a fost inspirată de o distincţie similară instituită de Casa Princiară de Hohenzollern în 1857.

Proclamarea Independenţei a dus şi la legiferarea, la data de 10 Mai 1877, şi a primului ordin românesc, „Steaua României” , care provenea, ca formă, din modificarea mai vechiului Ordin al Unirii, confecţionat la Paris în vremea lui Alexandru I. Cuza.

1877 – Ordinul “Steaua României” în grad de Cavaler.

1877 – Ordinul “Steaua României” cu săbii în grad de Cavaler.

1877 – Ordinul “Steaua României” cu vulturi şi spade.

În 1878, se instituie o serie de noi decoraţii legate în special de Războiul pentru neatârnare: Crucea „Trecerea Dunării” , Crucea Comemorativă „Elisabeta” , Medalia „Apărătorilor Independenţei”, Medalia „Serviciul Credincios” , dar şi acceptarea în ierarhia decoraţiilor româneşti a „Medaliei Comemorative Ruse a Războiului din 1877-1878”.

  Crucea „Trecerea Dunării” s-a acordat tuturor militarilor sau civililor care au făcut parte din armata operativă la sud de Dunăre, sau au servit-o, ca auxiliari.

Crucea Comemorativă „Elisabeta” s-a conferit doamnelor care au ajutat la îngrijirea răniţilor şi bolnavilor din timpul campaniei 1877-1878. Ambele distincţii erau de tipul „crucii repetate”, la fel ca şi Ordinul „Steaua României”, această formă de cruce devenind, astfel, specific românească.

Medalia comemorativă a “Apărătorilor Independenţei” instituită prin Înaltul Decret nr.1422/1878, distincţie care s-a conferit tuturor militarilor, indiferent de grad, atât celor care au participat direct la operaţiunile militare cât şi celor care au asigurat serviciile de pază în interiorul ţării, funcţionarilor civili care au asigurat diferite servicii pentru armată, medicilor civili care au îngrijit răniţii şi bolnavii din campanie precum şi altor persoane care au adus servicii în domeniile enunţate.

În urma războiului din 1878 se acceptă în ierarhia decoraţiilor româneşti „Medalia Comemorativă Rusă a Războiului din 1877-1878”, conferită ofiţerilor şi soldaţilor români participanţi la luptele de la Plevna. Partea rusă primind în schimb Crucea „Trecerea Dunării”, oferită de Carol trupelor ruse care au fost sub comanda sa la Plevna.

Dintre toate decoraţiile instituite în 1878, numai Medalia „Serviciul Credincios” nu era legată direct de desfăşurarea conflictului, ci, ca şi Ordinul „Steaua României”, se putea acorda ulterior, pentru merite civile sau militare.

O dată cu proclamarea regatului, se instituie un al doilea ordin, „Coroana României”(1880) , plasat ierarhic sub „Steaua României”, şi având tot cinci grade.

“Coroana României Marea Cruce” - 1880.

1880 – “Coroana României” În Grad De Comandor, Carol I.

1881 – Ordinul “Coroana României” în grad de Cavaler.

Medalia jubiliară “25 de ani de domnie a Majestăţii Sale Regele Carol I”, 10 mai 1891 .

1897- Amintirea Batalionului 2 Vânători Ploeşteni. Medalia pentru Gloria Armatei Române Spre Amintirea Batalionului 2 Vânători Ploeşteni şi Ţara Recunoscătore / Carol I Regele României Independente Domnul României şi Mare Capitan.

Din iniţiativa lui Spiru Haret, reformatorul învăţământului românesc, şi (în acea perioadă), ministrul instrucţiunii publice şi al cultelor, se instituie, în 1898, Medalia „Răsplata Muncii pentru Învăţământul Primar”, urmată, după doi ani, de Medalia „Răsplata Muncii pentru Învăţământul Secundar”, şi apoi de cea pentru învăţământul profesional. Toate aceste trei medalii se vor unifica, rezultând Medalia „Răsplata Muncii pentru Învăţământ”.

f i n a l Montaj : DIEGIS. << diegisro@yahoo.com >> 07.12.2010. f i n a l Montaj : DIEGIS. << diegisro@yahoo.com >> Coloana sonoră : Phoenix - Putpuriu...