Mărturie : Acest document a fost scris pentru a arăta completa punere în dificultate pe care absenţa unor strategii de înţelegere în procesul de lectură o poate provoca unui cititor aflat în dificultate…şi totuşi plin de bună-voinţă ! a-i informa pe profesorii care adesea ignoră acest fapt cu scopul ca ei să ia cunoştinţă de aceste strategii şi să poată mai apoi, ca adevăraţi profesionişti ai învăţării, să le predea tuturor cititorilor.

Ecouri ale primei mele întâlniri cu Julie. de Hélène Delvaux

Présentation: Prezentare: Julie are 15 ani, este în al treilea an de învăţământ secundar. Ea se află în dificultate, între primele rezultate în carnet sunt mai multe note proaste. Ea a venit să ceară ajutor. Privirea ei se îndreaptă mereu în jos, stă cu umerii aplecaţi şi vorbeşte puţin ! Începem prin a face cunoştinţă. Îi explic cum o să lucrăm (mai ales cu ajutorul gestiunii mentale. Ea îmi spune ca îi este foarte dificil să înţeleagă cursurile, că învaţă mult şi că este în situaţie de coriijenţă la mai multe materii. După ce am întrebat-o despre mai multe reuşite (dans modern şi o materie la care notele sunt bune), îi propun o scurtă activitate de înţelegere a lecturii.

Organizarea procesului de lectură : Într-adevăr, o simt foarte stresată, nesigură, ezitând la fiecare răspuns, chiar şi în domeniile ei de succes; pentru a ne cunoaşte mai bine, mi se pare util să îi propun un mic exerciţiu : citirea unei scurte benzi desenate, cu 4 imagini. Documentul mi se pare foarte simplu şi deci ar trebui sa convină pentru a continua această primă descoperire a funcţionării mentale a Juliei în situaţie de învăţare. Veţi descoperi documentul în diapozitivul următor. Organizarea procesului de lectură : Îi cer pur şi simplu Juliei să citească această BD pentru a-i înţelege sensul ; îi explic ca va dispune de tot timpul de care va avea nevoie şi că, pe urmă, am să-i cer să-mi spună în câteva cuvinte ce a înţeles din această scurtă istorioară fără să mai privească documentul, pe care-l vom ascunde. Iată documentul :

Aşa nu mai merge! Trebuie neapărat să micşorăm cheltuielile casei! Am putea, de-o pildă, să ne lipsim de pui, duminica ! Şi să gătim mai rar peşte ! E cumplit de scump ! În schimb, am putea mânca mai des paste ! Şi mai puţină carne ! Vegetarienii, ei, nici n-o mănâncă, şi…

Julie citeşte banda desenată, stă şi se gândeşte în voie, apoi, după câteva minute îmi spune că… n-o înţelege ! Ea precizează că n-o înţelege în ansamblu. Ne hotărâm deci să-i descoperim sensul, imagine cu imagine. Îi cer să încerce să-mi spună rând pe rând ce a înţeles. O previn că o voi însoţi în această activitate, dar că nu voi face treaba în locul ei. Ea este de acord. Iată relatarea acestei… aventuri :

Imaginea 1 : Iată aproximativ exact dialogul între Julie şi mine : H J - Ce ai înţeles din prima imagine ? J - Această imagine înseamnă că trebuie scăzute preţurile în magazine. Ce înseamnă « aşa » în prima frază? H - Excelentă întrebare ! (este vorba de căutarea unei referinţe, demers important pentru un bun cititor, care trebuie încurajată pentru a favoriza înţelegerea). O să căutăm răspunsul împreună. Să ne întoarcem întâi la prima ta explicaţie : « trebuie micşorate preţurile în magazine ».

- Personajul care vorbeşte are, după tine, vreo putere asupra preţurilor practicate în magazine ? H J - … … - Dar tu însăţi, când mergi la cumpărături ? Clientul este cel care hotărăşte scăderea preţurilor ? H J Nu. - Atunci să schimbăm ipoteza şi să ne întoarcem la « aşa ». Eu l-aş lega de acel « noi » iniţial şi m-aş întreba cine este acel « noi » ? Poate că ne va da răspunsul pentru « aşa » ? (din nou este vorba de referinţă, indispensabilă unei bune înţelegeri – şi în acelaşi timp să arătăm că a înţelege consistă în a găsi indicii cu care elaborăm o ipoteză de sens pe care o verificăm pe urmă). H J - Eu cred că este vorba de « oameni » în general.

Să ne uităm bine la imagine : un om este aşezat într-un fotoliu şi citeşte; mai e o măsuţă joasă, o lampă, se întrevede o tapiserie şi un tablou pe perete. În ce loc suntem, după părerea ta ? H (zicând acestea, « citesc » imaginea, adică scot în evidenţă indicii semnificative, demers pe care Julie nu-l cunoaşte; o imagine se citeşte la fel ca un text) J - Într-un salon. - Un salon ca la tine acasă, un salon ca într-un hotel, ca la coafor … ? H J - Mai curând un salon ca la mine acasă. Am ajuns astfel la concluzia că personajul care vorbeşte ar putea fi capul familiei (familie a cărei compoziţie exactă n-o cunoaştem, dar ne-o putem imagina) . « Noi » ar reprezenta atunci întreaga familie.

Să semnalăm în treacăt că Julie mi-a spus că ea nu privise imaginea şi că nu se gândise să obţină din ea indicii pentru a-i sprijini înţelegerea. În fapt, ea nu ştie că şi o imagine poate fi citită. - Noi ştim acum cine este « noi », dar tot nu ştim ce înseamnă « aşa » ! Hai să căutăm în fraza următoare ! H J - Nu înţeleg ce înseamnă « cheltuielile casei ». În acest moment îmi dau seama că ea ştie cele două cuvinte separat, dar că nu are nici o idee despre cât costă viaţa de zi cu zi într-o familie. Din varii motive, ea nu participă niciodată la cumpărăturile pentru casă.

Căutăm împreună ce costă bani într-o familie: hrană, electricitate, telefon, produse de întreţinere, haine, maşină, încălzire, etc. Ea atunci realizează imediat ce înseamnă fraza: şi, ca urmare, înţelege tot atât de repede că « aşa » înseamnă că familia cheltuieşte prea mult şi că trebuie să se restrângă. Am înţeles deci sensul primei imagini. Trecem la a doua.

Imaginea 2 : Julie reciteşte textul şi nu-i înţelege sensul, pentru că n-are nici o idee despre costul vieţii: carnea şi peştele, mai cu seamă. Întrucât informaţiile nu se află acolo, i le dau eu : îi atrag atenţia că deseori carnea este scumpă şi peştele de asemenea. În acest moment ea îmi spune că nu pricepe expresia « cumplit de scump ». Să remarcăm că un bun cititor ştie să spună când nu înţelege şi ce nu înţelege. Acest demers trebuie deci mereu încurajat.

H - Cunoşti sensul lui « cumplit de »  ? J - Da. H - Cunoşti sensul lui « scump » ? J - Da . - Atunci, după tine, ce-ar putea însemna expresia : « cumplit de scump » ? H J - Nu ştiu. H - Atunci construieşte ipoteze şi riscă (a înţelege înseamnă a risca, este important să o repetăm, puţini elevi o ştiu şi se simt uşuraţi s-o audă – asta înseamnă însă ca profesorul să fie dispus să primească şi greşeli) . Peştele este « cumplit de » « scump » : ce-ar putea însemna asta? Hai ! Încearcă şi riscă ! J - Asta înseamnă că e ieftin. H Bravo ! Iată o frumoasă ipoteză. Verific-o în raport cu restul frazei

Este important să primim favorabil toate ipotezele, chiar şi pe acelea pe care le ştim dintru început că nu sunt corecte.Căci obiectivul aici este să aducem cititorul în dificultate să-şi asume riscul să le producă, fie ele bune sau nu. J - Nu, nu merge. H - Atunci încearcă o altă ipoteză. Între fiecare întrebare/răspuns, Julie se gândeşte în linişte : tac şi eu şi îi aştept răspunsul; această perioadă de linişte este importantă pentru ca ea să poată lucra prin evocare. J - … că peştele e foarte scump ! H - Foarte bună ipoteză. Verific-o J -Da, se potriveşte cu începutul frazei !

Julie tocmai a experimentat riscul şi… plăcerea de a căuta ea însăşi să dea un sens unui cuvânt sau unei expresii pe care nu o cunoaşte. Ea apreciază acest lucru. Ne rămâne să legăm sensul textului de imagine : personajul s-a sculat din fotoliu, şi-a închis cartea cu un aer foarte contrariat (chipul – mâna). Se potriveşte cu textul : el nu are încă o soluţie, o caută. Putem trece la a treia imagine.

Imaginea 3 : Înţelegerea acestei imagini este rapidă : Julie ştie că pastele sunt ieftine Ea ştie ce sunt vegetarienii - Ea găseşte confirmarea deducţiei noastre de dinainte în propoziţia « să mâncăm mai puţină carne ». Ea priveşte imaginea şi găseşte că atitudinea personajului îi confirmă deducţia : chipul său este mai puţin tensionat, se îndreaptă spre soluţii, chiar dacă pare resemnat.

Să remarcăm în treacăt importanţa cunoştinţelor anterioare : câteodată nu le avem în cap, dar deseori ele se află acolo , dar cititorul nu se gândeşte să le folosească. Şi aceasta poate face parte din rolul profesorului : J. Giasson propune o serie de piste cu scopul de a stimula aceste cunoştinţe.

Imaginea 4 : - Nu înţeleg ! J - Ce nu înţelegi ? H - Nu ştiu ce poartă pisica pe umăr. J H - Ea poartă o desagă şi aceasta reprezintă simbolic tot ce are ! Observăm imaginea : pisica are aerul că intră în salon, merge cu un pas hotărât şi nu-l priveşte pe capul familiei. Unde se duce ? Capul familiei este foarte surprins: atitudinea sa o arată şi faptul e confirmat de semnul de exclamaţie! Pisica face deci ceva neaşteptat, uimitor.

Aici trebuie ceva inferat. Julie nu găseşte ce. La ce se refereau economiile imaginate de capul familiei ? H J - La mâncare. H - Şi ce-i place pisicii să mănânce ? J - Carne. Acum, Julie înţelege imediat : pisica, auzind proiectele de economii privind carnea şi peştele, se duce desigur într-o altă casă. Aşa am terminat cu înţelegerea acestei benzi desenate… pe care o crezusem simplă la început.

Observaţii şi comentarii. Începând cu lectura primei imagini, problema referinţei se pune cu « aşa » şi cu « noi ». Nu sunt uşoare, dat fiind că « noi » trebuie inferat plecând de la lectura imaginii înseşi iar « aşa » trebuie inferat plecând de la fraya următoare care-i ilustrează contrariul. Cât despre inferenţă, ea este omniprezentă în text şi în imagine. Conexiunile logice sunt, dimpotrivă, clar exprimate şi uşurează înţelegerea : «  de exemplu », « dimpotrivă », « şi ». În plus, pentru a înţelege, alte cunoştinţe trebuie mobilizate: Julie nu este obişnuită să o facă, trebuie să i se spună şi să fie însoţită în îndeplinirea acestei sarcini, arătându-i întregul risc pe care acest demers îl presupune : procedând aşa, nu suntem întotdeauna siguri că vom găsi un răspuns, şi încă şi mai puţin răspunsul cel bun.

Unele cunoştinţe pe care le-am putea considera ca « elementare » nu sunt prezente în mintea ei; trebuie deci să i le dăm, fără să o judecăm. În faţa unui cuvânt de vocabular sau a unei expresii noi, Julie rămâne pasivă: ea are obiceiul să întrebe are este semnificaţia, dar niciodată să o caute ea însăşi (câteodată în dicţionar, dar este atât de rebarbativ!). Pe scurt, în faţa unui text, Julie nu are de loc obiceiul să facă toată această activitate mentală de înţelegere: să observe ce este dat, să releve indicii semnificativi atât în cuvinte cât şi în imagini, să-şi pună întrebări, să încerce să lege informaţiile, să le compare cu experienţa ei de viaţă, să construiască ipoteze de sens şi să le verifice, etc. Julie nu ştia că era nevoie de toată această muncă pentru a înţelege. Ea mi-a şi spus : când am venit la dumneavoastră. Pentru mine, a înţelege însemna « că ochii mei au parcurs textul. Atât. » .

Acesta este ecoul primei mele întâlniri cu Julie Acesta este ecoul primei mele întâlniri cu Julie. Au mai fost încă multe altele, în cursul cărora am pus cu răbdare în practică strategiile de înţelegere în lectură. Iar Julie a găsit în aceasta multă plăcere, chiar dacă a fost deseori greu pentru ea. Şi de fiecare data am găsit timpul necesar ca să fim conştiente de ele, să numim strategia, să o descriem, să o evocăm şi să imaginăm alte moduri de a o folosi din nou. Fără această ultimă fază metacognitivă, munca ar fi fost incompletă şi, fără îndoială, mult mai puţin eficace.

Mărturie Pentru proiectul « Semn-şi-sens » 2007-09 Document realizat de Hélène Delvaux de la IF Belgique Fotografii : H. Delvaux