Gheorghe Zamfir - Folcloriana

Arcuri de triumf, ca edificii comemorative ale unor momente importante pentru istoria naţională au fost ridicate în repetate rânduri în capitala ţării începând cu secolului al XIX-lea. Astfel seria celor cu existență temporară este inaugurată în 1848, continuând mai apoi cu cele ridicate în anii 1877, 1878, 1906, 1918. După primul război mondial s-a luat decizia construirii unui monument cu caracter permanent. Primul Arc de Triumf al Bucureştiului, pe modelul celor romane,  a fost ridicat tot pe bulevardul Kiseleff, dar din lemn, în 1846, în onoarea domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza, care vizita Bucureştiul. Din păcate n-am reuşit să găsesc nici-o imagine cu acel arc de triumf.

Următorul a fost ridicat în onoarea domnitorului Carol I, întors de pe câmpul de luptă din sudul Dunării, la 15 decembrie 1877, la poarta Mitropoliei, fiind construit tot din lemn.

Arcul de triumf ridicat la sfârşitul anului 1878 pentru defilarea armatei române în urma victoriei în războiul de independenţă. Acesta a fost ridicat în primul rond al şoselei Kiseleff.

Se spune că în 1906, cu ocazia jubileului de 40 de ani de domnie ai Regelui Carol I, s-a construit un arc de triumf temporar. Cu toată osteneala n-am găsit pe internet nici o imagine a acestui arc de triumf, cu excepţia intrării la expoziţia inaugurată cu acest prilej.

Cu prilejul întoarceri din exilul ieşean a familiei regale şi a guvernului, la 1 decembrie 1918, au fost construite atât pe şoseaua Kiseleff cât şi pe Calea Victoriei o serie de porţi triumfale (improvizate în mare măsură) pentru primirea regelui însoţit de generalul francez Henri M Berthelot.

Un alt arc de triumf, aflat la capătul dinspre hanul Crezulescu al Căii Victoriei.

În 1920 a fost creată „Comisiunea pentru Organizarea Serbărilor Încoronărei”, în scopul organizării festivităţilor care urmau să aibă loc în 1922. Comisia hotărăşte să ridice două monumente comemorative: Catedrala Reîntregirii Neamului de la Alba lulia şi Arcul de Triumf din Bucureşti.

Arcul de Triumf ar fi trebuit inaugurat după încoronarea regelui Ferdinand, de la Alba Iulia, din 15 octombrie 1922. Totuşi, Arcul de la Bucureşti nu a fost gata la timp şi a fost inaugurat a doua zi. Construit după proiectul arhitectului Petre Antonescu, el se afla pe locul actualului Arc de Triumf. Deşi avea o fundaţie de beton, Arcul a fost făcut din lemn, stuc şi paiantă, motiv pentru care s-a degradat rapid, în special basoreliefurile, care iniţial erau cu adevărat impresionante.

Detaliu înfăţişând în prim plan „Dorobanţul” de la 1877 operă a sculptorului Ion Iordănescu şi ostaşul din primul război mondial, realizat de sculptorul Ion Măţăuanu.

Parada militară condusă de regele Ferdinand

Acest arc s-a degradat puternic din cauza intemperiilor, astfel încât, zece ani mai târziu, situația deplorabilă a edificiului revine în atenția opiniei publice. La acea vreme, cel mai intrigat a fost George Enescu, care i-a scris primarului  ,, Dar adevăratul Arc de Triumf, când?”

În 1935, populația bucureșteană se organizează și contribuie cu 7 milioane de lei la refacerea edificiului. Odată adunate sumele necesare, anul 1936 a fost consacrat integral definitivării monumentului, care a constatat în consolidarea acestuia prin utilizarea granitului de Deva și remodelarea basoreliefurilor din marmură de Rușchița.

Arhitectul Victor G. Ștefănescu a fost însărcinat cu controlul tehnic și administrativ al lucrărilor, care au început în aprilie 1935 și au durat un an  și jumătate. Ceremonia inaugurării a avut loc la 1 decembrie 1936, când se împlineau optsprezece ani de la unirea Transilvaniei cu România.

Faţada de nord Faţada de sud

Pe fațada nordică stă scris: LIBERATOR DE NEAM SI INTEGRATOR DE HOTARE PRIN VIRTUTEA OSTASILOR SAI VREDNICI URMASI AI EROILOR CRESTINATATII –FERDINAND I DOMN SI REGE AL ROMANILOR – SI-A FACUT INTRAREA LA 16 OCTOMBRIE 1922 IN CETATEA SA DE SCAUN A BUCURESTILOR DUPA INCORONAREA LA ALBA IULIA Pe fațada sudică stă scris: DUPA SECOLE DE SUFERINTE CRESTINESTE INDURATE SI LUPTE GRELE PENTRU PASTRAREA FIINTEI NATIONALE DUPA APARAREA PLINA DE SACRIFICII A CIVILIZATIEI UMANE SE INDEPLINI DREPTATEA SI PENTRU POPORUL ROMAN PRIN SABIA REGELUI FERDINAND CU AJUTORUL INTREGEI NATIUNI SI GANDUL REGINEI MARIA.

Pe fațada nordică sunt două simboluri ale Victoriei realizate de Dimitrie Onofrei și Cornel Medrea Pe fațada sudică sunt două simboluri ale Victoriei realizate de Mac Constantinescu și Constantin Baraschi

Pe fațada de nord se află medalioanele “Bărbăția”  de Ion Jalea “Credința” de Constantin Baraschi (războinic cu sabie) (tânăr cu o cruce)

Regina Maria Regele Ferdinand Pe fațada de sud se aflau medalioanele realizate de sculptorul Alexandru Călinescu Regina Maria Regele Ferdinand

Latura de est Latura de vest

Proclamațiile Regelui Ferdinand către țară, cu ocazia intrării României în războiul de întregire (stânga) și cu prilejul încoronării de la Alba Iulia din 1922 (dreapta)

Inscripţie pe latura de est

Inscripţie pe latura de vest

Faţa interioară a arcadei era decorată cu o succesiune de panouri cuprinzând denumirile locurilor marilor bătălii ale războiului întregirii: CERNA, JIU-OLT, DRAGOSLAVELE, NEAJLOV, OITUZ, MARAŞTI, MARAŞEŞTI, RAZOARE, VRANCEA, MUNCELUL, COŞNA, BUDAPESTA

Ceremonia inaugurării a avut loc la 1 decembrie 1936, când se împlineau optsprezece ani de la unirea Transilvaniei cu România. Momentul a fost marcat de participarea regelui Carol al II-lea, a mamei sale, Regina Maria, a prințului moștenitor Mihai, a membrilor  guvernului României și a numeroși invitați de onoare din țară și din străinătate.

Defilarea trupelor, după inaugurarea Arcului de triumf

24 iulie 1938, ultima trecere pe sub Arcul de Triumf a cortegiului cu regina Maria în drumul spre Curtea de Argeş.

1939, parada la care a asistat Regele Carol al II-lea

1940 Soldaţi germani pozând lângă Arcul de Triumf

Parada din 8 noembrie 1941, în prezenţa Regelui Mihai I şi a Mareşalului Antonescu. Soldaţii – fotografiaţi de pe Arcul de Triumf de către Willy Pragher

După abdicarea regelui Mihai, pe 30 decembrie 1947, România a devenit Republică Populară, iar regimul totalitar instaurat a avut repercursiuni majore asupra aspectului Arcului de Triumf.

“Inscripţia Budapesta a fost dată jos în 1948 pentru că ea simboliza destrămarea de către armata română a unui stat bolşevic, cel al Ungariei, în 1919. Sovieticii nu puteau permite un astfel de simbol în Bucureşti”, a explciat istoricul Dan Falcan.

Efigiile din marmură ale regelui Ferdinand și al reginei Maria au fost înlocuite fiecare cu câte o floare sculptată în piatră,

Proclamațiile înscrise pe părțile laterale ale monumentului au fost înlăturate.

În 1985, la aniversarea a 20 de ani de la preluarea puterii de către Nicolae Ceaușescu a fost ridicat un arc de triumf din placaj, înalt de vreo 20 de metri, plasat în fața Expoziției Naționale (actualul Romexpo).

Mașina Regelui întâmpinată de români la Arcul de Triumf, Sărbătoarea Paștilor 1992

După 1992, au fost montate două medalioane de bronz ce înfățișează chipurile regilor, înlocuind florile sculptate în piatră.

1993, prima dată când defilarea are loc la un Arcul de Triumf la care au fost montate cele două medalioane de bronz.

2009 Defilare pe sub Arcul de Triumf - Armata Română marchează încheierea misiunii din Irak

În perioada ianuarie 2014 - 28 noiembrie 2016 s-au executat lucrări de consolidare și renovare a Arcului de Triumf.

Pe părțile laterale au fost refăcute cele două texte ale proclamațiilor regelui Ferdinand către țară

Au fost coborâte medalioanele de bronz

S-a asigurat o rezistenţa la un cutremur de 9 grade pe scara Richter prin decuplarea suprastructurii de fundaţie și introducerea unor izolatori şi amortizori antiseismici.

Înainte şi după renovare la 28 noiembrie 2016

1 decembrie 2016

1 decembrie 2017

16 dec. 2017 Cortegiul funerar al regelui Mihai, care se îndreapta către gara regală Băneasa, a fost preluat de la Arcul de Triumf de trupe călare ale jandarmeriei.

1 decembrie 2018

O PROMISIUNE: Turiştii care vor să viziteze Arcul de Triumf vor putea ajunge la monument printr-un tunel pietonal subteran.

2018 Sfârşit