SUNETUL. UNDE SONORE.

SUNETUL Fiziologic: sunetul constituie senzaţia produsă asupra organului auditiv de către vibraţiile materiale ale corpurilor şi transmise pe calea undelor acustice. Urechea umană este sensibilă la vibraţii ale aierului cu frecvenţe între 20 Hz şi 20 kHz, cu un maxim de sensibilitate auditivă în jur de 3500 Hz. Acest interval depinde mult de amplitudinea vibraţiei, de vîrsta şi de starea de sănătate a individului. Odată cu vîrsta intervalul de sensibilitate se micşorează, în special frecvenţele înalte devin inaudibile.

Sunetul Fizic: sunetul, nefiind legat de senzaţia auditivă, poate fi numită orice perturbaţie (energie mecanică) propagată printr-un mediu material sub forma unei unde. În această definiţie se includ şi vibraţii la frecvenţe din afara domeniului de sensibilitate al urechii: infrasunete (sub 20 Hz) şi ultrasunete (peste 20 kHz). Un caz particular de sunet este zgomotul, care se remarcă prin lipsa obiectivă sau subiectivă a unei încărcături informaţionale.

Sunetul Muzical (sau estetic): sunetul este o entitate caracterizată de patru atribute: înălţime, durată, intensitate şi timbrul. Înălţimii îi corespunde frecvenţa măsurată în Hz, intensităţii îi corespunde intensitate sonoră măsurată în dB. Ansamblul variaţiilor de intensitate utilizate în muzică alcătuiesc dinamica acestei arte. Termenii dinamici care indică o intensitate constantă: pp. (pianissimo) = foarte încet p. (piano) = încet mp. (mezzopiano) = pe jumătate încet mf. (mezzoforte) = pe jumătate tare f. (forte) = tare ff. (fortisimo) = foarte tare.

Unde sonore Din punct de vedere fizic prin unda sonoră se înţelege volumul vibraţiei, adică amplitudinea unei vibraţii sonore (elongaţia maximă pe care o efectuiază mişcarea vibratorie faţă de poziţia de echilibru). Caracteristici de bază: Viteza de propagare a undei sonore; Lungimea de undă; Amplitudinea; Perioada oscilaţiei; Frecvenţa de propagare a undei.

Viteza sunetului Exemple: Viteza cu care se propagă unde sonore depinde de mediul de propagare, în particular de elasticitatea şi densitatea acestuia. În fluide (gaze şi lichide) participă la propagarea sunetului numai deformarea volumică a mediului; la solide mai apar şi forţele de forfecare. Exemple: aer: 343 m/s (la temperatura normală) ; apă dulce: 1435 m/s; oţel: 5100 m/s Dispozitivul care se foloseşte pentru riglarea instrumentelor muzicale a fost descoperit încă în 1711 de către Djon Şor şi poartă denumirea de diapazon. Sunetul care se produce de acesta îi corespunde notei “Lea”