Deducţia şi inducţia în procesul producerii cunoaşterii

În procesul deducţiei cel ce raţionează trage o anumită concluzie plecând de la adevăruri generale. DEDUCTIA

Silogism clasic: Toţi oamenii sunt muritori. (premiză majora) Socrate este om. (premiză minora) Socrate este muritor. (concluzie)

INDUCTIA În procesul inducţiei se pleacă de la adevăruri particulare pentru a se extrage concluzii mai generale.

Pisica are blană. Tigrul are blană. Leul are blană. Pisica, tigrul şi leul sunt feline. Prin urmare, probabil toate felinele au blană.

Logica inductiva Fundamentele logicii inductive sunt puse de catre filosoful englez Francis Bacon (1561-1626), care scrie o replica la Organonul aristotelic, "Novum Organum", lucrare în care expune regulile inductiei. Silogismul este steril; cunoasterea autentica trebuie sa porneasca de la colectarea faptelor de observatie, gruparea si clasificarea lor, pentru ca apoi sa ajunga prin inductie la formulari generale. Metodele inductiei sunt sistematizate si aprofundate de catre Jh. St. Mill (1806-1873) în lucrarea Un sistem al logicii.

Logica inductivă este mai importantă, din perspectiva producerii cunoaşterii, decât logica formală, deoarece conduce la adevăruri noi, în timp ce logica formală, este doar o logică a consecinţelor şi a consistenţei în planul gândirii. Logica formală, care include silogismul şi alte forme de deducţie, nu are decât un rol AUXILIAR în cunoaştere, căci la adevăr nu se poate ajunge cu succes decât prin inducţie, adică prin inferenţe bazate pe experienţe care, dacă sunt valabile, pot fi generalizate.

Socrate este om. Cum putem dovedi acest lucru?. Nu este suficient să spui Toţi oamenii sunt muritori. şi Socrate este muritor. Aceste afirmaţii pot fi adevărate, dar ele nu conduc la concluzia dorită de noi. De ce? Fiindcă există şi alte fiinţe, în afară de oameni care sunt muritoare. Câinii sunt muritori, aşa că dacă tot ce stim este ca Socrate este muritor, atunci el poate f. bine sa fie caine si nu om. Sa presupunem ca facem mai multe afirmatii. Stim deja ca Socrate este muritor. Sa spunem de asemenea ca el vorbeste greaca, ca preda la universitate, ca fumeaza pipa si are cont la banca. Din aceste afirmatii nu rezulta cu necesitate ca S . este om, dar ar fi rezonabil pentru noi sa presupunem ca el este om (man). De ce nu rezulta neaparat? Pentru ca el ar putea fi femeie si nu barbat (man).

INDUCŢIA ŞTIINŢIFICĂ INDUCŢIE BAZATĂ PE O ANALIZĂ ORGANIZATĂ A DATELOR OBŢINUTE PRIN OBSERVAŢIE ŞI EXPERIMENT ŞTIINŢIFIC, CEEA CE CREŞTE GRADUL DE PROBABILITATE AL CONCLUZIEI. Inducţia ştiinţifică este o formă de raţionament nedeductiv bazată pe reguli stricte, pe utilizarea OBSERVAŢIEI riguros organizate, a EXPERIMENTULUI ŞTIINŢIFIC ŞI UNOR METODE SPECIALE DE CERCETARE INDUCTIVĂ (numite şi METODE CAUZALE).  Întemeiere: ceea ce se repetă în mai multe cazuri are un caracter necesar.

La ce foloseste inductia? Inducţia ştiinţifică este utilizată pentru PREZICEREA (cuantificarea predictibilităţii) evenimentelor viitoare. În acest fel, inducţia modernă a fost concepută ca o strategie de formulare a presupunerilor despre necunoscut. Inducţia este metoda folosită de medici / psihologi clinicieni pentru a stabili un diagnostic. Atunci cand un medic/clinician ia în considerare toate simptomele odata, medicul/clinicianul poate trage o concluzie rezonabilă, bazându-se pe ele.

Limitele inductiei. Problema argumentelor inductive este ca ele sunt intotdeauna incomplete (acest fapt l-a facut pe Popper sa respinga inductia ca metoda valida de cunoastere). Cel ce sustine o idee isi bazeaza argumentatia pe CEEA CE EL CREDE CA AR FI PROBABIL SA SE INTAMPLE DACA UN FAPT SE VA PETRECE.