INSOLVENTA SOLUTIE SAU DEZASTRU?

Prezentarea pe tema: "INSOLVENTA SOLUTIE SAU DEZASTRU?"— Transcriere de prezentare:

1 INSOLVENTA SOLUTIE SAU DEZASTRU?
Cum salvam afacerea de la dezastru, prin insolventa Constanta 14 martie 2013

2 Aspecte generale privind insolventa
Societatile bazate pe o piata libera, inca din antichitate1 au acordat debitorului falit o a protectie legala, recunoscand acestuia drepturi si constituindu-i facilitati. Din pacate, majoritatea falimentelor au fost, de-a lungul istoriei, doar un efect reprobabil si fatal al unor escrocherii, autorii acestora urmarind doar propria imbogatire, in detrimentul partenerilor onesti. Insolventa este reglementata prin Legea nr. 85/2006, Legea insolvenţei care transpune in legsilatia nationala Regulamentul Consiliului Europei nr. 1346/2000 privind procedurile de insolvenţă. Gestionata corespunzator, insolventa nu inseamna neaparat faliment si poate fi un colac de salvare pentru o afacere, in conditiile in care societatea nu isi mai poate onora obligatiile financiare, indiferent de cine sunt creditorii acesteia, privati sau bugetari. Pentru aceasta, debitorul are urmatoarele obligatii: Sa declare insolventa la timp Sa actioneze cu buna credinta 1În secolul IV, î. Chr., în Grecia antică, un bancher din orăşelul Sinope, falimentează şi ca o consecinţă directă, Diogene, fiul său se refugiaza la Atena, unde devine primul filosof european cinic şi primul homeless celebru. Fara falimentul tatalui, ar fi ajuns cu siguranta, bancher.

3 Ce este insolventa? Definiţie legală1: “insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile” Cu alte cuvinte, mai apropiat de realitatea economica: Insolvabilitatea Reprezinta un dezechilibru financiar al patrimoniului unui debitor ce rezulta din preponderenta pasivului fata de activ, imposibilitatea debitorului de a-si indeplini obligatiile fata de creditori, atat din lipsa lichiditatilor cat si al altori bunuri din care sa satisfaca creantele creditorilor. In practica exista cazul debitorlui aflat in stare de insolvabilitate, dar care nu se afla in incapacitate de plati deoarece el beneficiaza de termene de gratie de la creditorii sai. Insolvenţa este o stare a trezoreriei debitorului, care nu dispune de fondurile băneşti necesare plăţii datoriilor exigibile. Un astfel de debitor poate fi solvabil, în sensul că dispune de un activ patrimonial suficient ca valoare, pentru a face faţă datoriilor, însă activele respective nu sunt lichide (sunt dificil de transformat în bani) 1Conform art.3 din Legea 85/2006)

4 Procedura insolvenţei
Caracterele specifice ale procedurii Este judiciara - se desfasoara in fata instantei, sub controlul acesteia Controlul judiciar e conceput ca mijloc de protecţie a tuturor participanţilor Este profesionala- se aplica numai comerciantilor Are un caracter colectiv (concursual) Participă toţi creditorii (re)cunoscuţi Tratament egal al creditorilor, care au aceleaşi drepturi de informare şi participare la adoptarea deciziilor de organele care aplică proecedura, după cum deţin drepturi de contestaţie Desigur, creditorii participă inegal la distribuirea sumelor rezultate din realizarea procedurii, funcţie de natura creanţei (garantate/chirografare) şi de rangul de prioritate stabilit de lege pentru creanţele chirografare Scopul ei este de a asigura reparatia echitabila egalitara a prejudiciilor suferite de toti creditorii Se evită problemele cauzate de executările individuale, acordându-se şanse egale tuturor creditorilor de a-şi realiza (cel puţin în parte) drepturile de creanţă Este generala si unitara - priveste toate activele patrimoniale ale debitorului Caracter complex de remediu (redresare) şi de executare silită In dreptul român prevalează interesele creditorilor Prin procedura insolventei se urmăreşte obţinerea fondurilor băneşti necesare plăţii către creditori a datoriilor debitorului aflat în insolvenţă, prin participarea concursuală a tuturor creditorilor, diferenţiaţi pe categorii în funcţie de natura şi rangul creanţei, fie prin reorganizarea debitorului, fie prin faliment1. 1Conform art. 2 din Legea 85/2006, scopul procedurii este acoperirea pasivului debitorului

5 Reorganizarea judiciară
Reorganizarea judiciară - procedura care se aplică debitorului persoană juridică, urmărind achitarea datoriilor acestuia potrivit unui program de recuperare a creanţelor, în scopul evitării falimentului 1. Cauzele unei proceduri de reorganizare ratate: reticenţa creditorilor de a sprijini activitatea debitorului, datorită pierderii încrederii în capacitatea acestuia de a-şi gestiona şi redresa afacerea; dificultatea debitorilor de a obţine fonduri/credit odată ce şi-au declarat starea de insolvenţă; practica unor debitori de rea-credinţă de a tergiversa aplicarea procedurii de insolvenţă în scopul ascunderii activelor şi a fondurilor disponibile sau tendinţa de a privi procedura de insolvenţă ca pe un instrument final, de eliminare a debitorului din piaţă, chiar cu riscul de neîndestulare a creanţelor. Premisele unei reorganizări de succes: ajungerea la un compromis între debitor şi creditorii săi, printr-un plan de reorganizare viabil; aprecierea la o justă valoare a riscului afacerii. identificarea cu acuratete a cauzelor care au provocat insolventa, cu reducerea drastica a pierderilor in perioada reorganizarii se suspenda orice executare silita, iar debitele nu mai produc dobanzi si penalitati 1Definitie data de art. 3, alin. 1 pct. 20 din Legea Insolvenţei

6 Reorganizarea judiciară – avantaje şi dezavantaje
Se suspenda de drept toate actiunile judiciare sau extrajudiciare avand ca scop realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale, datoriile scadente nu se mai platesc decat in baza unui plan de reorganizare, fara a se mai achita dobanzi sau penalitati, posibilitatea reesalonarii platii etc. Menţinerea în circuitul de afaceri a debitorului onest, aflat într-o situaţie de dificultate financiară reparabilă (debitorul are posibilitatea de a-şi continua activitatea); Recuperarea, într-o măsură mai ridicată decât în cazul falimentului, a creanţelor; Menţinerea locurilor de munca, cel puţin pentru o parte din angajaţi; În relaţia cu debitorul aflat în procedura de reorganizare judiciară, furnizorii nu ar trebui să fie afectaţi; Dezavantaje: Procedura de confirmare a planului de reorganizare poate parea greoaie; Reale inconveniente pentru creditor: suspendarea urmăririlor individuale contra debitorului, îngheţarea creanţei la valoarea sa nominală din momentul deschiderii procedurii; Reorganizarea judiciară – avantaje şi dezavantaje

7 Planul de reorganizare
Titularii planului de reorganizare: Debitorul; Administratorul judiciar; Administratorul special Creditorii care deţin cel puţin 20% din valoarea creanţelor. Conţinutul planului de reorganizare: Conţinut: Informaţii despre debitor, management-ul acestuia, acţionarii săi semnificativi, situaţia cash-flow-ului, programul de plată al creanţelor, posibilităţile reale de redresare. Optiuni de redresare: Restructurarea operaţională sau financiară a debitorului; Restructurarea corporativă a debitorului prin modificarea structurii capitalului social şi/sau Restrângerea activităţii prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului (lichidarea parţială). Perioada de realizare: 3 ani, cu posibilitatea de prelungire cu încă un an, la recomandarea administratorului judiciar, dacă: recomandarea este dată în cel mult 18 luni de la data confirmării şi prelungirea termenului de execuţie este acceptată prin votul a cel puţin două treimi dintre creditorii care formează masa credală.

8 Adoptarea planului Planul va fi socotit acceptat de o categorie de creanţe dacă în categoria respectivă planul este acceptat de o majoritate absolută din valoarea creanţelor din acea categorie; Pe parcurs, planul poate fi modificat, modificarile urmand a fi votate la fel ca si aprobarea initiala, de catre adunarea creditorilor Creditorii reprezentând următoarele categorii de creanţă votează planul: Creditorii garantaţi; Creditorii bugetari; Creditorii salariati; Creditorii chirografari Prin confirmarea planului de catre judecatorul sindic: activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător; creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte părţi interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan; În cazul intrării în faliment ca urmare a eşuării planului sau a unei executări silite, planul confirmat va fi socotit ca o hotărâre definitivă şi irevocabilă împotriva debitorului. Pentru executarea silită a acestor creanţe, calitatea de titlu executoriu o va avea sentinţa de confirmare a planului

9 Eşecul reorganizării judiciare
Cazuri în care se produce: Debitorul nu se conformează planului de reorganizare; Din derularea activităţilor debitorului, rezultă că se produc pierderi în patrimoniul acestuia A expirat termenul de realizare a planului de reorganizare. Eşecul în executarea planului de reorganizare este sancţionat cu deschiderea procedurii de faliment: Deschiderea procedurii de faliment este urmată de lichidarea activelor şi radierea debitorului din Registrul Comerţului. Angajarea răspunderii personale: Subiectele acţiunii judiciare Membrii organelor de conducere şi/sau supraveghere din cadrul societăţii sau Oricare persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului Titularii acţiunii în răspundere Lichidatorul judiciar sau Comitetul Creditorilor

10 Răspunderea persoanelor care au cauzat starea de insolvenţă
Faptele care atrag raspunderea Folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane (abuz); Efectuarea de acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; Dispunerea, în interes personal, a continuării unei activităţi care ducea, în mod vădit, la încetarea de plăţi (administrarea unei activităţi iremediabil compromise); Ţinerea unei contabilităţi fictive sau neconforme cu legea; Deturnarea sau ascunderea unei părţi din activul persoanei juridice ori mărirea fictivă a pasivului acesteia (manopere ilicite); Folosirea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăţi; Plata cu preferinţă a unui creditor, în dauna celorlalţi creditori, în luna precedentă încetării plăţilor. Culpa Majoritatea faptelor includ elementul dolosiv, intenţional Jurisprudenţa prezumă culpa în cazul efectuării de ilegalităţi/neconformităţi contabile Prejudiciul Prezumat, dacă pasivul nu este acoperit integral Legătura de cauzalitate Apreciere relativ riguroasă (legătura directă şi necesară cu fapta) Atragerea răspunderii persoanelor care au cauzat starea de insolvenţă se poate demara numai în cadrul procedurii insolvenţei, chiar dacă procedura insolvenţei se închide anterior expirării termenului de prescripţie a acestei acţiuni

11 Concluzii Pentru o reorganizare de succes, este esenţială determinarea momentului la care trebuie declarată starea de insolvenţă; În România dispare tendinţa de a privi procedura de insolvenţă ca pe un instrument final, de eliminare a debitorului din piaţă, chiar cu riscul de neîndestulare a creanţelor; Procedura de insolvenţă oferă debitorului de bună credinţă o protecţie eficientă: stopează creşterea pasivului; îl fereşte de urmăririle silite ale creditorilor şi îi oferă acestuia posibilitatea de recuperare, fără costuri, a creanţelor existente. Creditorii majoritari în fiecare categorie de creanţe sunt cei de care depinde succesul unei proceduri de reorganizare; Creditorii sunt dispusi fata de acceptarea unui plan de reorganizare, in ideea diminuarii pierderilor lor, convinsi fiind ca mai putin este mai ult decat nimic.