Luceafărul de Mihai Eminescu O viziune transdisciplinară Și pe toți ce-n astă lume sunt supuși puterii sorții Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții. M. Eminescu

Luceafărul de Mihai Eminescu O viziune transdisciplinară În acest material “Luceafărul privit transdisciplinar”, am încercat să redau cât mai schematic, cât mai concret, sentimentele emineşciene pe care le-am desprins cu ajutorul logicii, având permanent în minte imaginea simbolică a Luceafărului. Estera Bîrcea Și pe toți ce-n astă lume sunt supuși puterii sorții Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții. M. Eminescu

Luceafărul de Mihai Eminescu O viziune transdisciplinară Legenda: ”C” = Cătălina ”L” = Luceafărul ”L’” = Proiecția Luceafărului ”l” = Lumina ”Că” = Cătălin ”D” = Demiurgul ”H” = Hiperion ”Fv” = Forța visului ”Do” = Dor ”I” = Inimă ”M” = Mulțimea elementelor ”R” =Real ”V” = Viteză ”Dr” = Dragostea ”Dl” = Dragostea Luceafărului ”Dc” = Dragostea Cătălinei ”Fz” = Forța zării ”Fr” = Forța de refracție ”E” = Eternitate ”Rr” – Raze de refracție ”d.p.” – Direct proporțional ”Al” = Amorul Luceafărului ”Rc3” = a treia rugăciune a Cătălinei ”P” = Păcat ”V” = Viața ”0” = Cercul centrului circumscris ”Δ = Înger ”⊥” = Perpendicular ”In” = Invocare ”Ll” = Lumina Luceafărului ”T” = Temperatură

Cadru ceresc 1 - Acțiune plasată într-un timp nedeterminat 2 - ”C” aparține unui spațiu nedefinit temporal 3 - ”C”-ul aparține perfecțiunii emineșciene 4 - Forța zării reprezintă dublul forței de refracție ce divide din strălucirea luceafărului 5 - Dragostea luceafărului este direct proporțională cu dragostea fetei 6 - Forța visului are volri în inimă → mulțimea sentimentelor din suflet.

Cadrul intim 8 – ”L” urmează urma matricei ”C” 9 – Forța ”C” > Forța ”L” → Fc = 1:Fl 10 – ”L” pătrunde în visul ”C” → eternitate 11 – ”L” pătrunde prin forța de alunecare în trup (în casă) și în gând (suflet)

Tabloul luceafărului 12 - ”L” se proiectează în apă → ”L” = ”C”; - Cercul are ca centru ”O” →L’ - ”L’” are ca origine ”Adânc necunoscut” 13 - ”L’” ℮ Pământului (efemeritate)

Dialogul celor doi 14 – ”L” prezintă greutatea cu care el părăsii planul ”V1” - ”L’” ℮ vieții/morții → ”L” este născut în efemeritate și predestinat să domnească eternitatea 15 – ”L” atrage ”C” spre eternitate 16 - Pentru ”C”, ”L” = înger; ”L”+”C”≠ în același plan existențial 17 – ”C” are rădăcini complet diferite de ”L”

Tabloul terestru Cătălin 24 – ”Că” ℮ planului terestru; - ”Că” ≠ ”L” 25 – Pentru ”C” imaginea lui ”L” este vie → →proces psihic-cognitiv 26 – ”C” = ”Că” →”mai nu vrea mai se lasă”

Aparitia luceafărului 28 – ”L” se deplasează din ce în ce mai sus → ”L” este inperceptibil; 29 – Razele reci se datorează distanței foarte mari de ”C”; - dacă altitudinea crește temperatura dragostei scade → stare de îngheț 30 – Pentru ”C” iubirea lui ”L” este veșnică la fel ca și distanța; - Iubirea fetei = AM 31 – ”L” presupune anumite urmări ale unirii lor în același plan;

Dialogul dintre Luceafăr și Demiurg 32- Viteza ”L” = Viteza unui fulger iar destinația este eternitatea; 33 – În această deplasare la contactul cu apa → mai multe raze de refracție a luminii; 34 – ”L” nu aparține eternității dar nici morții; - ”L” se deplasează spre nimic - prezența Demiurgului este noatată cu ”D” → ”L” nu mai aparține vieții; 35 – ”D” are parte de o recunoaștere mondială 36 – ”L” nu poate să accepte soarta și astfel el cere alta 37 – ”D”: ”Izvor de vieți/Și dătător de moarte” **

Ultimele secvente ale Luceafărului 38 – ”L” se transformă în ”H”; - Pentru o oră de iubire ”L” renunță la nemurire; 39. – ”D” nu acceptă ”H”; ”nu cere semne și minuni care nu au chip și nume” ; 40 – Existența omului < Suflarea vântului; 41 – Omul tinde spre noroc, spre mai bine; 42 – ”D” nua re timp, spațiu, moarte; 43 – ”D” oferă dreptate, tărie, înțelepciune, pământul dar moartea nu;

Cadrul dintre cei doi îndrăgostiți 47 - ”C” + ”Că” – trăiesc într-un cadru intim; 48 – ”L” ocrotește de sus iubirea celor doi; 49 – Temperatura sentimentală este scăzută datorită răcelii din noaptea patimilor în care cei doi au căzut; 50 – Pentru punctul ”Că”, punctul ”C” aparține eternității; - prezența este noată cu ”P” 51 – ”C” = prima iubire și ultimului vis a lui ”Că”; 52 – ”H” lasă asupra celor doi o dulce ploaie ca semnal norocului, al prosperității; 53 – În viziunea geniului cei doi erau copii.

Tablou de sfârșit 54 – ”C” încredințează dorințele (DO) în ocrotirea ”L”; 55 – Ultima invocare a Luceafărului; 56 – ”L” trăiește aceeași emoție ca și altă dată; 57 – ”L” călăuzește cele două puncte ”de mișcătoarele valuri (probleme, obstacole care ar putea altera iubirea; 58 – ”L” nu se mai proiectează în mare - Celebra interogație retorică: ”Ce-ți pasă ție chip de lut,/Dacă-oi fi eu sau altul; 59 –”N” = Nemurire (Luceafăr) - ”M” = Moarte (Cătălin) - ”C” nu este modificat de apariția ei lângă ”M” și ”N” - Cercul strâmt nu permite eternității să pătrundă; 60 – ”M” și ”N” aparțin acestui cerc - ”L” trăiește într-o lume rece, a nemuririi.

Luceafărul de Mihai Eminescu O viziune transdisciplinară Inspiraţia din logica matematică a avut ca şi izvor concepţional ideea potrivit căreia matematica poate surprinde idei şi sentimente pe care ochiul unui estet experimentat nu ar reuşi să le cuprindă. Psihologia, loigca matematică, fizica dar şi unele idei teologice au fost sursele acestui material, toate bazându-se pe sistematologie, respectarea normellor literare dar şi pe urmărirea firului cronologic. Estera Bîrcea Și pe toți ce-n astă lume sunt supuși puterii sorții Deopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții. M. Eminescu

Luceafărul de Mihai Eminescu O viziune transdisciplinară Realizator al acestui proiect: Estera Bîrcea Profesor coordonator: Petrina Dobrota Liceul Teologic Baptist Betania SIBIU cls. a XII-A