ARCUL DE TRIUMF de Valer Pop 15.12.2010 Bibliografie: Jurnalul casei mele www.images.google.ro

Un arc de triumf este o construcţie omagială, fără o utilitate practică, ridicat iniţial în semn de recunoştinţă pentru dobândirea unei victorii în război de către un conducător militar. Prin extrapolare în zilele noastre s-au construit arcuri de triumf în cinstea unui conducător (fără a mai fi nevoie de victorii militare) sau pentru comemorarea unui eveniment important din viaţa unei naţiuni.

Pentru prima dată, această construcţie a apărut în Roma antică Pentru prima dată, această construcţie a apărut în Roma antică.Iniţial, conducătorului roman învingător în lupte i se dedica un “triumf”, o sărbătoare celebrată în faţa întregului popor la Roma, unde acesta trecea pe sub ghirlande de flori ţinute de cetăţenii recunoscători. Ulterior au apărut nişte construcţii din lemn sub formă de arc, împodobite cu flori, pe sub care trecea învingătorul. După ce trecea evenimentul respectiv, construcţiile erau demontate. În principal, un arc este constituit din doi piloni care sunt uniţi printr-o arcadă. Iniţial, construcţia era ornată cu armele şi steagurile capturate în luptă. Primul dintre istoricii romani care menţionează existenţa unor arcuri de triumf în secolul I î.Hr., este Pliniu cel Bătrân.

ISTORIE ROMANĂ Nu se ştie exact data apariţiei acestor construcţii, dar primele trei sunt consemnate în timpul Republicii romane, primul fiind cel ridicat în cinstea lui Lucius Stertinius în anul 196 î.Hr. Primul arc de triumf ridicat în onoarea altui eveniment decât o victorie militară, este arcul din Ancona care celebra construirea de către Traian a portului acestui oraş. În timpul Imperiului, în secolul al IV+lea, în Roma erau cam 36 de arcuri din care au supravieţuit până în zilele noastre doar cinci. După lemn, pentru construirea acestora s-a folosit cărămidă sau piatră, cei doi stâlpi de susţinere fiind împodobiţi cu chipul zeiţei Victoria, iar în partea superioară se afla, cel mai ades, o cvadrigă. Odată cu creşterea orgoliilor împăraţilor învingători, locul cărămizii sau al pietrei a început să fie luat de marmura de cea mai bună calitate, bogat sculptată cu basoreliefuri. Arcul central a fost încadrat de alte două mai mici, iar pe partea superioară au apărut statui în bronz sau marmură cu reprezentări ale diferitelor zeităţi.

PERIOADA RENASCENTISTĂ Renaşterea a readus în actualitate moda arcurilor de triumf. Unul dintre primele arcuri de triumf ale acestei perioade este Arcul Aragonez de la Castel Nuovo din Neapole, construit de Alfonso al V-lea în 1443. Mai târziu regii şi împăraţii Evului Mediu ridicau aceste construcţii în special pentru celebrarea încoronării sau cum s-a întâmplat mai târziu, în cinstea războaielor victorioase (cel mai faimos rămânând Arcul de Triumf din Paris) Împăratul Maximilian a comandat,de asemenea, un Arc de Triumf marelui Albrecht Durer, care a executat proiectul, dar acesta nu a fost construit niciodată, exiatând numai stampe.

PERIOADA CONTEMPORANĂ Moda arcurilor de triumf construite pentru a celebra victorii militare s-a menţinut şi în contemporaneitate. Astfel, majoritatea naţiunilor a construit câte un arc de triumf, dintre cele mai importante sunt cele din SUA, Marea Britanie, Germania, România, Moldova, Rusia. Pe un loc fruntaş este Spania care are mai multe arcuri de triumf. Grandomania comunistă şi-a făcut loc şi în acest domeniu. Astfel pentru a glorifica personalitatea dictatorului Kim Il Sung, în localitatea coreeană Pyongyang s-a construit cel mai mare arc de triumf din lume (o copie fidelă a Arcului de Triumf din Paris). În zilele noastre se construiesc arcuri de triumf, temporare cu ocazia unor evenimente deosebite, care apoi se dezasamblează.

Arcul de Triumf de la Bucureşti a fost construit iniţial în grabă din lemn în 1878, după Războiul de Independenţă şi pe sub care au trecut trupele române victorioase. Acesta s-a demolat după primul război mondial. În 1922, pe acelaşi amplasament s-a construit un altul.Acesta s-a demolat în 1935 iar în 1936 i-a luat locul Arcul de Triumf de astăzi. Este înalt de 27 m şi a fost construit după planurile arhitectului Petre Antonescu şi are o fundaţie rectangulară de 27m/11,5m. Este bogat impodobit cu sculpturi ale marilor artişti români printre care Ion Jalea şi Dimitrie Paciurea.

Arcul lui Constantin - Roma

Gdansk Moscova

New York

Vientiane - Laos Moscova

Ontario Arcul lui Hadrian - Atena

Washington Washington

Chişinău

Gambia

Arcul lui Hdrianus, din Anatolia

Moscova

Sankt Petersburg

Arcul de Triumf din Orange (Franţa)

Arc temporar (Aguinaldo)

Glanum

Roma

Lisabona

Pyongyang

Poarta Brandenburg - Berlin

Mumbay - India

Madrid

Arcul lui Traian – Timgad (Algeria)

Marsilia

Paris

Bucureşti

Barcelona

Bruxelles

Madrid