S C E N A R O M Â N E A S C Ă M a i G o a l ă

Prezentarea pe tema: "S C E N A R O M Â N E A S C Ă M a i G o a l ă"— Transcriere de prezentare:

1 S C E N A R O M Â N E A S C Ă M a i G o a l ă 2 0 1 5
AVANSARE manuală !

2 Octavian Andrei Dumitru,
Tenorul Octavian Andrei Dumitru de la Opera Națională din Iaşi a fost găsit spânzurat în propria locuință (22 Februarie). Trupul bărbatului de 34 de ani a fost descoperit chiar de iubita acestuia, care îi era şi colegă la Operă. Cei doi locuiau împreună în casa nouă construită la marginea Iaşului, în care se mutaseră în toamna anului trecut Colegii spun că, în ultima perioadă, Octavian Dumitru era abătut. Octavian Andrei Dumitru s-a născut în Galaţi, iar studiile le-a făcut la Iaşi, la Universitatea de Arte "George Enescu". După încheierea facultății, tenorul şi-a început şi cariera muzicală pe scena Operei Naționale din oraşul lui Eminescu. Din primele cercetări, reiese că tenorul avea probleme financiare, după ce s-a împrumutat ca să-şi construiască locuința. Potrivit martorilor, ca să scape de datorii, Octavian Dumitru îşi vânduse casa cu circa de euro şi s-ar fi înțeles cu noul proprietar să se mute abia la primăvară. Însă cunoscutii spun că tânărul ar fi suferit din dragoste "Culmea ironiei face ca noi să fi cântat pe scenă “Viața e facută s-o trăeşti până la capăt”! Eu l-am văzut pe el schimbat în ultima perioadă. El a avut semne că se va întâmpla ceva. A slăbit foarte tare, declară unul dintre colegii de scenă.. Tenorul Octavian Andrei Dumitru a jucat în zeci de spectacole de operă. Ultimul spectacol în care și-a susținut aria a fost ”Bărbierul din Sevillia”. A fost înmormântat în oraşul natal, Galaţi.

3 George Motoi (n. 22 ianuarie 1936, Arman, județul Caliacra - d
George Motoi (n. 22 ianuarie 1936, Arman, județul Caliacra - d. 4 martie 2015) Cursurile primare le face în comuna Dudeşti, jud. Brăila, unde s-au stabilit părinţii după anul Între anii urmează studiile medii la Grupul şcolar agricol din Brăila şi Şcoala Populară de Artă din acelaşi oraş. Absolvă, în 1958, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, clasa prof.Irina Răchiţeanu. După absolvire pleacă cu repartiţie la Piatra Neamţ, punînd acolo, împreună cu toţi colegii de promoţie, bazele unui nou teatru (Teatrul Tineretului de azi). Băcăoanii îi obţin transferul de la Piatra Neamţ şi joacă, la Bacău, numai roluri principale de largă diversitate. Vrea să-l angajeze Teatrul “Giuleşti” din Bucureşti (1964) dar ajunge la Tetrul Naţional din Cluj. Aici cunoaşte consacrarea. În 1970 vine la Naţionalul din Bucureşti, unde rămâne până la finalul carierei. Între anii devine şi director al Teatrului “Maria Filotti” din Brăila, prin cumul de funcţie, neîntrerupându-şi activitatea de actor şi regizor la Teatrul Naţional din Bucureşti. De-a lungul carierei a primit o serie de premii şi distincţii, a jucat în zeci şi zeci de roluri pe scenă, a făcut regie de spectacol, a apărut la televiziune şi a participat la turnee internaţionale. A avut roluri în 39 de filme artistice de lung metraj, dintre care amintim: Lupeni ’29, Sentinţa, Decolarea, Serata, Întoarcerea lui Magellan, Trecătoarele iubiri, Fraţii Jderi, Ştefan cel Mare - Vaslui 1475, Hyperion, Pe aici nu se trece!, Marele singuratic, Buzduganul cu trei peceţi, Pentru patrie, Întoarcerea lui Vodă Lăpuşneanu, Lumini şi umbre, Liniştea din adîncuri, Calculatorul mărturiseşte, Trandafirul galben, Misterele Bucureştilor, Adela, Masca de argint, Colierul de turcoaze, Totul se plăteşte , Telefonul, Chira Chiralina, Terente - regele bălţilor, etc. S-a stins din viaţă, la 79 de ani, în urma unei boli necruţătoare, cancer, conform apropiaţilor. Actorul a fost condus pe ultimul drum de prima soţie, Cezara Dafinescu, cât şi de Giliola Motoi (46 de ani), cea care i-a fost alături până în ultima clipă.

4 Actorul EUSEBIU ŞTEFĂNESCU (n. 3 mai 1944, Câmpina - d
Actorul EUSEBIU ŞTEFĂNESCU (n. 3 mai 1944, Câmpina - d. 15 martie 2015, București) a fost un mare actor ,scriitor, recitator, al acestei naţii, profesor şi doctorand, decanul facultăţii de arte "Hyperion". Eusebiu Ştefănescu s-a născut în satul Cricovul Dulce, comuna Iedera în judeţul Dâmboviţa. Mulţi cred că e ploieştean doar pentru faptul că a fost numit cetăţean de onoare al oraşului PloieştiI. La un moment dat s-a mutat în orşsul Câmpina, jud.Prahova şi cei care îl iubesc îl consideră "câmpinean" prin adopţie. Casa copilăriei actorului era situată la mică distanţă de castelul Iuliei Haşdeu. Bunica actorului organiza şedinţe de spiritism, la care Eusebiu asista. A făcut un an de Filologie, dar a absolvit „Actoria” la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” (IATC) din București, în A debutat la Teatrul de Stat din Timișoara cu rolul Marga, din „Pădurea spânzuraților” de Liviu Rebreanu, în regia Mariettei Sadova. A jucat apoi la Teatrul Municipal Ploiești, la Teatrul Mic și la Teatrul Național din București. În filme a jucat, din cauza aspectului fizic, mai mult roluri de nemți. Din filmele în care a apărut amintim câteva: Departe de Tipperary (1973), Întoarcerea lui Vodă Lăpuşneanu (1980), Ringul (1984), Colierul de turcoaze (1986), Liceenii Rock'n'Roll (1991), Telefonul (1992),Triunghiul Morţii (1999), Merge şi aşa (2004), Păcală se întoarce (2006), Duminica pierzi sau câştigi (2007), Iubire elenă (2010), Jocul (2012) A fost prieten cu poetul Nichita Stănescu, poezia lui preferată fiind „Strigǎt de ferire” a acestuia, precum și „Glossă” de Mihai Eminescu și „Vino deseară, doamna mea” de George Stanca. Eusebiu Ștefănescu a fost el însuși poet. Dintre cele mai frumoase cărţi ale sale amintim: " Din Culisele Scenei", "Magister Vitae" sau "Magia Oralităţii", "Retorica, Limbaj Scenic". Maestrul Alexandru Finti i-a dat un sfat :"De fiecare dată când treci printr-un impas în carieră.când eşti înclinat să dai vina pe alţii pe regizor,director pe societate gândeşte-te dacă nu cumva lipsa este la tine". Acesta este sfatul după care şi-a ghidat atât cariera cât şi viaţa privată. Eusebiu Ştefănescu spune că acest sfat l-a ajutat să nu o ia calea greşită. În anul 2014 este diagnosticat cu o tumoră malignă craniană. Este operat de trei ori dar fără succes. A fost mormântat la cimitirul Bellu, în Bucureşti.

5 PAULA RAŢ a murit la vârsta de 23 de la data de 18 aprilie
PAULA RAŢ a murit la vârsta de 23 de la data de 18 aprilie. Fiica fostului preşedinte al clubului de fotbal Olimpia Satu Mare, Paula David Raţ, era o cunoscută artistă şi realizatoare TV din Satu Mare. Paula Raţ a murit într-un accident auto. La momentul decesului, ea, se afla într-un autoturism însoţită de părinţi şi de prietenul ei (22 ani). Cei patru mergeau la Arad, la un botez. La ieşirea din comuna Avram Iancu, judeţul Bihor, iubitul Paulei, cel care conducea autoturismul nu a adaptat viteza, astfel că la întâlnirea alveolei mediene de calmare a traficului, în condiţii de carosabil umed, a pierdut controlul volanului şi a intrat pe contrasens. Maşina s-a izbit de un TIR care venea din sens opus. Impactul a fost fatal pentru Paula. Mama a suferit polifracturi, fractură de bazin, claviculă şi stern, tânărul are traumatism cerebral cu edem cerebral şi fractură de bazin, iar tatăl cântăreţei a suferit traumatism toraco-abdominal sever, ruptură de splină, fiind operat Petrică Mureşan, artist: "O fată deosebită, tânără, ambiţioasă, am cunoscut-o la nenumărate spectacole, a prezentat, a cântat, a dansat, fată de viaţă, nu se poate descrie plăcerea ei pentru viaţă. E păcat, mare păcat" Mircea Deac, director Şcoala Populară de Arte: "A participat la multe concursuri, unde a luat multe premii şi ne-a adus multe bucurii şi nouă, profesorilor de arte, şi părinţilor. Suntem o întreagă comunitate şocată de ceea ce s-a întâmplat".

6 Actriţa MIHAELA JUVARA a decedat, la data de 30 Mai. (n. 04. 03
Actriţa MIHAELA JUVARA a decedat, la data de 30 Mai. (n , Bucureşti). Întreaga carieră a actriței Mihaela Juvara a fost marcată de arestarea într-un dosar de spionaj. A fost arestată de Securitate chiar în ziua în care avea loc premiera piesei „Oamenii de azi”. Au urmat anchete chinuitoare. Printr-un simplu proces-verbal, actriţa Mihaela Juvara a fost condamnată, în anul 1952, la 60 de luni de închisoare. Acuzaţia: spionaj în favoarea Turciei. „În seara în care m-au luat la Securitate aveam premiera la Teatrul Municipal- Bulandra, cu piesa „Oamenii de azi” a Luciei Demetrius, unde jucam alături de actorul Septimius Sever. Terminasem studiile de actorie dramatică şi aveam emoţii pentru piesă, care trecuse cu greu de cenzură, a primit girul unei comisii sovietice de cultură”, începe povestea complicată a actriţei Mihaela Juvara. Înainte de 1989, a jucat în serialele „Răpirea frumoaselor sabine (1970)”- regia Adrian Georgescu, „Serata” (1971) – regia Malvina Ursianu, „Saltimbancii” (1980)- regia Elisabeta Bostan, „Croaziera” (1981) – regia Mircea Daneliuc, „Wilhelm Cuceritorul” (1982)- regia lui Sergiu Nicolaescu şi Gilles Grangier. De asemenea, a interpretat rolul soţiei lui George Joe Marcelloni, interpretat de Aurel Iosefini, în îndrăgitul serial „Fram- Ursul polar” (1983), în regia Elizabetei Bostan. Mihaela Juvara a jucat şi alături de Maria Tănase în piesele „Horia” şi „Opera de trei parale”. „Maria Tănase mă iubea foarte mult şi îmi spunea mai mereu „Fă, te voi învăţa să cânţi ca mine”. Apoi a fost profesoara care a pregătit pentru examenul de admitere la IATC, ATF și mai nou mult dezbătuta UNATC, zeci de actori. A jucat în 19 spectacole la Teatrul Bulandra. Cel mai greu „rol” al vieţii sale a fost, fără îndoială, cel de deţinută. „Stăteam singură în celulă. Din oră în oră mă trezeau şi mă chemau la interogatoriu. Eram bătută şi torturată până leşinam”, povestea Mihaela Juvara. Actriţa avea o suferinţă pulmonară care nu-i mai permitea să umble mai mult de cinci metri fără să fie nevoită să se odihnească câte zece minute. Universul ei s-a redus în ultimii ani de viaţă la apartamentul pe care l-a împărţit cu regizorul Valeriu Moisescu - şi el victimă a condiţiei efemere a teatrului care îşi devorează autorii de parcă memoria lor i-ar afecta permanenţa - şi cu un fiu bolnav care a devenit singura lor raţiune de a mai trăi.

7 LUDOVIC BACS (19 ianuarie 1930- 30 iunie 2015)
Maestrul Ludovic Bács a fost dirijor, compozitor, instrumentist (violă) şi profesor de dirijat orchestră. Cariera sa muzicală a fost strâns legată de Societatea Română de Radiodifuziune, unde şi-a desfășurat activitatea aproape 5 decenii. Şi-a început studiile muzicale în oraşul natal, Petrila. A studiat iniţial vioara, cu Joseph Faubich. A urmat studiile liceale la liceul de stat din Petroşani. În timpul liceului a fost admis ca instrumentist în formaţia simfonică a oraşului, condusă de profesorul Julius Horáček. Între anii si-a continuă studiile la Conservatorul de muzică din Cluj, apoi, între , a obținut o bursă. Au urmat studii de perfecționare în Rusia, la Conservatorul de muzică „Piotr Ilici Ceaikovski” din Moscova. În 1957 a fost repartizat la Orchestra simfonică a Radioteleviziunii Române, unde, nefiind liber nici un post de dirijor, este încadrat iniţial pe post de instrumentist (violă). Din 1958 până la pensionare, în 1991, a avut o activitate neîntreruptă în radio, în calitate de dirijor şi director artistic al Orchestrei de studio Radio Bucureşti, devenită, în 1990, Orchestra de Cameră Radio. În 1966 a fondat formaţia de muzică veche Musica Rediviva din Bucureşti, la pupitrul căreia a evoluat în calitate de dirijor. A efectuat numeroase turnee în ţară şi în străinătate (Polonia, Spania, Germania, Olanda, Elveția, U.R.S.S., Italia, Austria) cu aceste orchestre și a realizat nenumărate înregistrări. Repertoriul său cuprinde lucrări muzicale în stil renascentist, baroc, clasic, modern şi contemporan, româneşti şi universale. De-a lungul întregii sale activități, maestrul Ludovic Bacs a promovat un imens fond de lucrări vechi româneşti, pe care le-a transcris, armonizat şi orchestrat pentru a le aduce în faţa publicului. A acordat o deosebită atenţie şi lucrărilor compozitorilor români contemporani (Anatol Vieru, Tiberiu Olah, Ştefan Niculescu, Cornel Ţăranu, Aurel Stroe, Dan Dediu, Cristian Creţu şi Christian Muck), prezentând foarte multă muzică românească în primă audiţie absolută. Între a fost asistent la Academia de Muzică din Bucureşti, devenind ulterior profesor asociat la clasa de dirijat orchestră, citire de partituri, muzică de cameră.

8 Baritonul FLORIN DUMITRU PETRE,
(1983, Galaţi - 25 iulie 2015 Bucureşti) s-a stins din cauza unei boli cumplite, care l-a măcinat puţin câte puţin A luptat cu leucemia demn. Nu s-a plâns. Şi-a construit o carieră extraordinară, cu perseverenţa celui care ştie că are o misiune importantă pe pământ şi trebuie să o ducă până la capăt. La opt ani a debutat pe scena Teatrului Muzical din Galaţi, fiind mereu sprijinit în acest demers de mama sa, doamna Constanţa Petre. După absolvirea Liceului "Emil Racoviţă" Galaţi, Florin Petre a fost admis şi a urmat studiile Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, sub îndrumarea reputatului tenor Ionel Voineag. Încă din anul 2005, la 22 de ani, cariera tânărului bariton capătă dimensiuni internaţionale, efectuând turnee cu spectacole şi concerte în Japonia, Austria, Elveţia, Cehia, Italia etc. Din 2003 începe colaborarea cu Teatrul Muzical „Nae Leonard” Galaţi, iar din 2008 cu Teatrul Naţional de operă şi balet „Oleg Danovsky” Constanţa. În 2010, devine profesor al Colegiului Naţional de Muzică „George Enescu” din Bucureşti, iar în 2013 îi este conferit înaltul titlu ştiinţific de Doctor în Muzică. Cu doar câteva zile în urmă, primise gradul didactic I. Repertoriul său a cuprins roluri principale de dificultate din opere celebre: Contele din Nunta lui Figaro, Leporello din opera Don Giovanni, Guglielmo din opera Cosi fan tutte, Papageno din opera Flautul Fermecat. Colegii şi prietenii spun despre Florin Petre că a fost un luptător şi un om cu demnitate, precum şi un prieten devotat. A fost mormântat lacimitirul Bellu din Bucureşti.

9 Regizoarea şi scenarista Malvina Urşianu, un reper al cinematografiei româneşti, a murit, în data de 06 august, , la vârsta de 88 de ani Malvina Urșianu s-a născut la 19 iunie 1927, în localitatea Gușoieni, județul Vâlcea. A studiat Istoria Artelor la Institutul de muzeografie, paleografie și biblioteconomie de la Arhivele Statului și a urmat cursul experimental de cinematografie susținut de regizorul, scenaristul și actorul Jean Georgescu, potrivit site-ului TVR. Din 1952, a fost asistentă de regie pe lângă Jean Georgescu și Victor Iliu, la Studioul București. A fost scenaristă a filmului "Bijuterii în familie" (1957), inspirat din nuvela lui Petru Dumitriu, de la regia căruia a fost îndepărtată din motive politice. A fost acuzată de sabotaj ideologic şi anticomunism, i s-a înscenat un proces de demascare în 1958, a fost interzisă în cinema opt ani, într-o primă perioadă şi chiar închisă pentru o vreme. Cu toate acestea, reuşeşte să se reabiliteze şi îşi continuă cariera. Iar, în aproape un secol de viaţă şi profesie, realizează câteva filme considerate de mulţi critici printre cele mai bune din toate timpurile. Din 1967, a fost reintegrată profesional ca regizor și scenarist. Din portofoliul său de filme fac parte: "Gioconda fără surâs" (1967), ''Serata'' (1971, regizor și scenarist), ''Trecătoarele iubiri'' (1974, regizor și scenarist), ''Întoarcerea lui Vodă Lapușneanu'' (1980), "Liniștea din adâncuri" (1981), ''Pe malul stâng al Dunarii albastre'' (1983), "O lumină la etajul zece" (1984, regizor și scenarist), ''Figuranții'' (1987), ''Ce lume veselă...'' (2003, regizor și scenarist) și filmul de televiziune ''Aici nu mai locuiește nimeni'' (1995). Într-un interviu, George Motoi - unul dintre marii actori cu care aceasta a colaborat - o numea "un filosof al ecranului, reprezentanta de frunte a filmului de artă, care a modelat spiritual actorii cu care a lucrat prin gustul estetic desăvârşit, arta şi scenariile proprii extrem de interesante". În anul 2000, a fost decorată de preşedintele Emil Constantinescu cu Ordinul Naţional "Pentru Merit" în grad de Cavaler. A fost mormântată la cimitirul Bellu.

10 Baritonul DAN IORDĂCHESCU (n. 2 iunie 1930 - d. 30 august 2015)
Baritonul DAN IORDĂCHESCU (n. 2 iunie d. 30 august 2015). Dan Iordăchescu s-a născut în oraşul Vânju Mare, jud. Mehedinţi, având o descendenţă moldovenească. Şi-a făcut studiile la Iaşi, întâi la Colegiul Naţional, apoi la Facultatea de Teatru ( ) şi apoi la Conservatorul de Muzică "Ciprian Porumbescu" din Bucureşti ( ), unde a fost îndrumat de o elită a pedagogiei de canto. De asemenea, a făcut studii de canto la Salzburg (Mozarteum, 1956), Paris ( ) şi Roma (1960). În anul al IV-lea la Conservator a câştigat trei premii extrem de importante: marele trofeu Mozart, la Salzburg, la împlinirea a 200 de ani de la naşterea lui W. A. Mozart ( ), trofeul aniversar Robert Schumann ( moartea sa ), la Berlin şi Zwickau, şi marele premiu de canto de la Geneva, septembrie - octombrie 1956, când s-au comemorat 75 de ani de la moartea lui Modest Mussorgsky A debutat în decembrie 1949, la Teatrul C.C.S. din Bucureşti, în rolul Chiaburul din opereta "Cântec de viaţă nouă", de Florin Comisel, fiind îndrumat vocal şi tehnic de cântăreaţa de operă Maria Snejina. În 1951 a devenit solist al Ansamblului S.P.C., cântând numai operă. Ca prim solist a debutat în decembrie 1956, la Teatrul de Operă şi Balet din Bucureşti. De asemenea, debutul în genul şi arta lied-ului a avut loc la Filarmonica "George Enescu", unde Dan Iordăchescu a cântat lied românesc, german, francez şi rus În întreaga sa carieră naţională şi internaţională, a întreprins 262 de turnee internaţionale în 61 de ţări, printre care Ungaria, Grecia, Turcia, Rusia, Cehia, Slovacia, Austria, Italia, Elveţia, Germania, Monaco, Spania, Portugalia, Marea Britanie. Din 1979, a avut activităţi pedagogice de canto, clase de masterat în SUA, Marea Britanie, Franţa, Filipine, Grecia, Turcia şi România, unde a fost profesor universitar la Academia de Muzică Bucureşti. A interpretat peste 45 de roluri importante de operă (în special W. A. Mozart, G. Verdi, G. Bizet), în mai mult de de spectacole de operă, de la preclasici până la contemporani, şi peste de lied-uri în aproape de concerte, în toată lumea. A cântat pe cele mai prestigioase scene având ca parteneri pe Mario del Monaco, Placido Domingo, Mirella Freni, Renata Scotto, Virginia Zeani, Monserrat Caballe, Luciano Pavarotti, etc. A murit, la vârsta de 85 de ani, după o lungă suferinţă.

11 OANA IOACHIM (n. 17 iulie 1967, d. 11 septembrie 2015), a încetat din viaţă la vârsta de 48 de ani în Bucureşti, din cauza unui cancer. Oana Ioachim, fiica dramaturgului Paul Ioachim, a avut o carieră recunoscută atât în teatru, cât şi în cinematografie. Angajată a Teatrului Mic timp de aproape 20 de ani, Oana Ioachim a lucrat cu regizori precum Cătălina Buzoianu, Dan Micu, Dragoş Galgoţiu, Dinu Manolache, Sanda Manu, realizând de fiecare dată roluri care au rămas, cu siguranţă în memoria publicului. A interpretat roluri în filmele: Sosesc de la Paris (1977), Neînţelegerea (TV) (1991), Cum vă place? (1992), Totul e un joc? (TV) / (1998), Le record (1999), Mătrăguna (2002), Amen (2002), Niciodată nu e prea târziu (2006) , Alexandra (2007), Cealaltă Irina (2009), Icre Negre / Caviar (2010), America, venim! (2014). A fost scenaristă colaboratoare la peliculele cinematografice Icre Negre / Caviar (2010) şi America, venim! (2014). A interpretat zeci de roluri pe scena teatrului Mic din Bucureşti. „E un moment greu, foarte dureros pentru mine, pentru că trebuie să vorbesc la trecut despre Oana Ioachim (Oachi, așa cum o alintam), care a plecat dintre noi mult prea devreme. A fost o bună prietenă, o parteneră de scenă extraordinară. Am jucat împreună peste 20 de ani, am fost colegi de trupă la facultatea de teatru și ne cunoșteam încă din copilărie, de la vârsta de 10 ani. Am trecut prin multe împreună. Un om deosebit, un om puternic, o mamă devotată și o actriță talentată și inteligentă. Cu toate acestea, acum cuvintele par goale în fața unei astfel de pierderi premature. Dumnezeu să te odihnească, draga mea Oana!”, a scris Ştefan Bănică Jr A fost mormântată la cimitirul Sf. Vineri, de pe Calea Griţei, în Bucureşti.

12 CORNELIU VADIM TUDOR, (n. 28 noiembrie 1949, Bucureşti – d
CORNELIU VADIM TUDOR, (n. 28 noiembrie 1949, Bucureşti – d. 14 septembrie 2015, Bucureşti) a fost un scriitor, politician şi publicist român, care a deţinut funcţiile de senator şi europarlamentar A urmat cursurile Colegiului Naţional „Sfântul Sava” din Bucureşti, pe care le-a absolvit în În 1971 a obţinut licenţa la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti, cu o teză despre sociologia religiei. A obţinut şi două doctorate, unul în istorie, la Universitatea din Craiova, şi celălalt în Teologie, la Universitatea "Ovidius" din Constanţa. Între a beneficiat de bursa premiului internaţional Herder, care fusese acordată magistrului său, scriitorul Eugen Barbu, şi a făcut studii de istorie la Viena Corneliu Vadim Tudor şi-a început activitatea de ziarist la “România liberă” şi “Magazin”, apoi la Agenţia de Presă “AGERPRES”. După decembrie 1989 a înființat publicațiile “România Mare”, “Politica” şi “Tricolorul”. Acesta și-a început cariera politică înfiintind şi conducând Partidul “România Mare”, fiind senator din 1992 până în Corneliu Vadim Tudor a participat la alegerile prezidenţiale unde a obţinut cel mai mare număr de voturi la scrutinul din Atunci a reuşit să intre în turul al doilea dar a pierdut în faţa contracandidatului său, social-democratul Ion Iliescu. În 2009, Vadim Tudor a fost ales europarlamentar. A fost distins cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler şi a primit Medalia de Bronz a Vaticanului. Vadim Tudor a publicat 38 de cărţi, din care volume de poezie şi publicistică, unele editate şi în franceză, engleză şi arabă, şi a scris piese de teatru. A scris împreună cu Sergiu Nicolaescu scenariului filmului “Triunghiul Morţii”, regizat de Nicolaescu. Piesele de teatru radiofonic: “Colindul puiului de cerb”, 1968, “Secerişul de iarnă”, 1976, “Domnul Tudor din Vladimiri”, 1977, “Adevărul la puterea I-a”, 1977, “Toată lumea ştie fotbal” (premieră în decembrie 1989 la teatrul Constantin Tănase), etc... Vadim Tudor a murit la 14 septembrie 2015, în Centrul Clinic de Urgenţă de Boli Cardiovasculare al Armatei, unde a fost transportat după ce i se făcuse rău. Starea lui s-a agravat după internare: se pare că a suferit un infarct miocardic şi decesul a fost înregistrat la ora Ultima poezie postată pe Facebook, numită "Ultima cafea", avea versurile de început "Hai, Moarte, să bem o cafea/Ţi-o fac cu caimac, aromată".

13 DOMNICA TEODORESCU, cunoscută sub numele de scenă, MITZURA ARGHEZI ( 10 decembrie d.27 octombrie 2015) în Bucureşti Fiica poetului Tudor Arghezi (Ion Teodorescu), Mitzura Arghezi a studiat o perioadă pictura, a realizat ilustraţii de cărţi, iar, în 1948, ea şi fratele său Baruţu au fost exmatriculaţi de la Facultatea de Litere, după ce poetul a fost interzis. De asemenea, Mitzura Arghezi a studiat baletul cu balerina şi coregrafa Floria Capsali şi a dansat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, descoperind astfel şi teatrul. S-a înscris apoi la Institutul de Cinematografie, pe care l-a abandonat după doi ani şi s-a transferat la Institutul de Teatru, Mitzura Arghezi a jucat în peste 100 de spectacole de teatru şi 18 filme. A jucat pe scena Teatrului Naţional în spectacole ca "Ploşniţa", de Vladimir Maiakovski, "Minunata pantofăreasă", de Federico García Lorca, "Gimnastică sentimentală", de Vasile Voiculescu, "1907", de Tudor Arghezi, "Seringa", de Tudor Arghezi, etc... La Teatrul Naţional Radiofonic a jucat în "Neguţătorul de ochelari" şi "Interpretări la cleptomanie", după Tudor Arghezi, "Rapsodia ţiganilor", de M.Ştefănescu, "Idolul şi Ion Anapoda", de G.M. Zamfirescu. Tot la radio a avut o rubrică în cadrul emisiunii "De toate pentru toţi". Debutul în cinematografie a avut loc în 1958, cu ecranizarea schiţei lui Tudor Arghezi "Doi vecini“ (în rolul bucătăresei Mariţa), în regia lui Geo Saizescu. Printre cele mai importante filme în care a jucat se numără "Furtuna" (1960), "Titanic vals" (1964), "Ultimul cartuş" (1973), "Eu, tu, şi Ovidiu" (1978), "Drumul oaselor" (1980), "Secretul lui Bachus" (1984), "Secretul lui Nemesis" (1987). Mitzura Domnica Arghezi a fost aleasă de două ori în funcţia de deputat român, în legislaturile şi , pe listele Partidului România Mare (PRM). Între anii a fost membru în Consiliul de Administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune din partea PRM. A avut și o carieră jurnalistică, colaborând la publicații de literatură, teatru și film, precum și o activitate politică intensă. A fost secretar executiv al PRM; membru în Comitetul Director al PRM; președintele Organizației Naționale a Femeilor din PRM. A fost membru în comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale, a făcut parte din delegația Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Francofoniei (APF), precum și din Grupul parlamentar de prietenie cu Canada (din feb. 1997) şi din Grupul parlamentar de prietenie cu Republica Indonezia (din feb.1997).

14 GOODBYE to GRAVITY Goodbye to Gravity a fost înfiinţată în 2010, atunci când celor patru membri ai formaţiei Thunderstorm, Alex Pascu, Bogdan Enache, Vlad Ţelea şi Mihai Alexandru li s-a alăturat câştigătorul ediţiei din a concursului Megastar (varianta românească a showului American Idol), Andrei Găluţ. Muzica formaţiei a fost descrisă de critici ca fiind metalcore, metal alternativ, rock alternativ sau melodic metalcore, unele reprezentând etichete pe care membrii trupei nu le-au negat sau comentat. La lansarea celui de-al doilea album al lor, “Mantras of War”, de pe 30 octombrie 2015 la clubul de noapte “Colectiv” din Bucureşti, a izbucnit un incendiu violent cu urmări nefaste:63 de persoane au murit, iar alte 173 au fost rănite. VLAD ŢELEA era născut pe 17 mai 1978, a copilărit în cartierul Obor din Bucureşti, a studiat la Colegiul Naţional Dimitrie Cantemir, secţia matematică-fizică, şi a absolvit Universitatea de Arhitectură şi Urbanism din Bucureşti A decedat la data de 30 ocombrie 2015. MIHAI ALEXANDRU, al doilea chitarist al trupei Goodbye to Gravity se regăseşte şi el pe lista persoaneor care şi-au găsit sfârşitul între flăcările din Club Colectiv, cel mai probabil asfixiat cu fumul gros degajat după aprinderea materialului fonoizolant. În incendiu a murit şi iubita lui Mihai Alexandru, Cătălina Ioniţă, cofondator al UrbanEye Film Festival din Bucureşti Au decedat la data de 31 octomrie 2015.

15 GOODBYE to GRAVITY BOGDN ENACHE, toboşarul trupei Goodbye to Gravity a decedat la data de 8 noiembrie Starea acestuia s-a agravat în timp ce era transferat către un spital din Elveţia, aşa că la doar o oră după decolare, avionul a făcut cale întoarsă spre aeroportul din Otopeni. Tânărul a murit la scurt după ce avionul a ajuns în România. În timpul zborului, se pare că toboşarul ar fi făcut un stop cardiorespirator, iar medicii l-au resuscitat timp de 70 de minute, atât în aeronava care trebuia să-l ducă la o clinică din Elveţia, cât şi în ambulanţa care îl transporta spre Spitalul de Arşi. ALEXANDRU PASCU, în vârstă de 33 de ani, a fost basistul trupei "Goodbye to Gravity".  Alexandru este fiul Anei Pascu, vicepreşedintele Federaţiei Internaţionale de Scrimă şi preşedintele de onoare al FR de Scrimă. Acesta a murit în ziua în care a fost transferat în Franţa -11 noiembrie de la Spitalul Floreasca din Capitală, unde fusese internat în stare gravă, după ce a fost rănit în incendiul izbucnit în clubul Colectiv pe 30 noiembrie. Singurul supraviețuitor din trupa Goodbye to Gravity este Andrei Găluț. Solistul trupei a fost transferat, în 7 noiembrie, într-un spital din oraşul olandez Beverwijk. După incendiul din clubul Colectiv, Andrei Galuţ a fost internat în stare gravă la Spitalul Elias, cu arsuri pe corp şi arsuri de căi respiratorii, fiind ventilat mecanic La finalul anului starea sa era gravă!

16 GEORGE PĂTRĂNOIU (n.04.08.1973 -d. 19.12.2015)
Născut pe 4 august 1973, George Pătrănoiu a fost cotat ca fiind unul dintre cei mai buni chitarişti din România. El a activat în trupele Taxi (membru fondator), Schimbul 3, Metrock, Raza şi Act. A fost implicat în numeroase proiecte muzicale inedite: a interpretat "Simfonia 40" de Wolfgang Amadeus Mozart, împreună cu Orchestra Simfonică a Teatrului Muzical "Nae Leonard" din Brăila, a susţinut un workshop pentru Jackson's Guitars şi a fost unul dintre cei patru chitarişti selectaţi pentru evenimentul Guitaromania, care a avut loc într-un club bucureştean, în 2011. "Unul dintre cei mai buni chitarişti ai acestei ţări, omul cu mâini şi suflet de aur, membru fondator al trupei Taxi, colegul nostru în perioada , prietenul nostru, George Pătrănoiu, a plecat. Acolo, sus. Unde ştim că e deja pregătită o chitară. La care doar el poate să cânte", a anunţat trupa Taxi. George Pătrănoiu suferea de câţiva ani de cancer amigdalian. După două operaţii suferite de George Pătrănoiu a urmat o perioadă în care părea că boala intră în remisie, însă aceasta a revenit în diferite forme, în ultima perioadă a vieţii sale, artistul având multiple metastaze. În luna noiembrie, acesta a suferit o nouă intervenţie chirurgicală, pe coloana. In dimineata zilei de 19 decembrie acesta a incetat din viata la varsta de 42 de ani.

17 SORIN MEDELENI, (18.05.1952-20.12.2015) actor de teatru şi film.
Născut pe 18 mai 1952, Sorin Medeleni a jucat în numeroase spectacole pe scena Teatrului Mic -Bucureşti-, respectiv: "Nebuna din Chaillot", regia Silviu Purcărete, 1978, "Să îmbrăcam pe cei goi", regia Silviu Purcărete, 1978, "Zbor de sticleţi", regia Dem Rădulescu, 1979, "Nu sînt Turnul Eiffel", regia Cătălina Buzoianu, 1979, etc... Pe de altă parte, la Teatrul "Mihai Eminescu" din Botoşani, Sorin Medeleni a jucat în spectacolele "Unde eşti, mamă?", regia Ion Olteanu, 1976, "Un proces posibil", regia Cazimir Tănase, 1976, "Cantemir Bătrânul", regia Constantin Dinischiotu, 1976, "Arc peste timp", regia Nae Cosmescu, 1976, şi "Răfuiala", regia Magda Bordeianu, 1977. Pe scena Teatrului de Comedie din Bucureşti, Sorin Medeleni a jucat în "O, tată, sărmane tată, mama te-a spânzurat în dulap iar eu sunt foarte trist", regia Iarina Demian, Ultima apariţie a actorului Sorin Medeleni a fost în spectacolul “Top Dogs”, în 3 decembrie Sorin Medeleni a jucat în filme, dintre care amintim aici: Sfântul Miticâ Blajinu / - Gicâ Balaban , Urcuşul (TV) / (1980), Mitul lui Mitica (1982), Secretul lui Bachus (1984) , Secretul lui Nemesis (1985), Drumeţ în calea lupilor (1988), Capul de răţoi (1992), Stare de fapt (1996), Une mere comme on n'en fait plus (1997), Călătorie de vis (2004), Păcală se întoarce (2006), Anticamera (2008), Amintiri din Epoca de Aur 1 - Tovarăşi, frumoasă e viaţa! (2009), The Princess and the Frog / Prinţesa şi Broscoiul (2010) - Lawrence (voce), Aurora (2010), Poarta Albă (2014), Planes: Fire & Rescue / Avioane: Echipa de intervenţii (2014) - Harvey (dialog versiune română). Sorin Medeleni lasă, prin dispariţia lui, un gol pe scena Teatrului Mic, căreia i-a dedicat 37 de ani din carieră. Rămâne în amintirea publicului prin rolurile sale, prin apariţia plină de bonomie şi căldura pe care o împrumuta, cu generozitate, personajelor pe care le-a întruchipat A decedat la vârsta de 62 de ani, fiind mormântat la cimitirul Bellu, din Bucureşti.

18 Montaj : DIEGIS. << diegisro@yahoo.com >>
F I N A L Montaj : DIEGIS << >>

19

20