S C E N A R O M Â N E A S C Ă M a i G o a l ă

Prezentarea pe tema: "S C E N A R O M Â N E A S C Ă M a i G o a l ă"— Transcriere de prezentare:

1 S C E N A R O M Â N E A S C Ă M a i G o a l ă 2 0 1 0
AVANSARE manuală !

2 Toni Tecuceanu, actor a încetat din viaţă în data de 5 ianuarie 2010.
Actorul Toni Tecuceanu de la "Cronica Cârcotaşilor" a murit la vârsta de 37 de ani, la Spitalul "Matei Balş" din Capitală, în urma unor complicaţii la plămâni, după ce a contractat virusul A/H1N1. Născut pe 13 ianuarie 1972, Toni Tecuceanu a participat la misiuni de menţinere a păcii sub comanda ONU. Pe site-ul emisiunii "Cronicii Cârcotaşilor", el se descria ca fiind "un monstru cu sensibilitate de copil, câteodată nervos" Toni Tecuceanu a jucat în mai multe spectacole de teatru, în filme şi producţii de televiziune. El obișnuia să joace personaje politice cunoscute precum Nicolae Ceaușescu, Adrian Năstase, Corneliu Vadim Tudor, Gigi Becali și Cristian Țânțăreanu. În perioada studenției ( ) s-a remarcat în roluri precum " Povestitorul " din spectacolul "Lordul John" spectacol prezentat la Teatrul de Comedie în sectiunea "Off" din cadrul festivalului Hyperion (2001). În facultate a mai fost distribuit în roluri precum : "Nicholas Urfe"(Magicianul de John Fowles),"Dinu" ( T.Mușatescu - Titanic Vals),"Kocikariov" (Căsătoria - N.V Gogol),"Sir Toby" (A douăsprezecea noapte de William Shakespeare )"Polonius"( Hamlet de William Shakespeare ),"Rică Venturiano"(I.L Caragiale - O noapte furtunoasă ),"Cațavencu"(I.L Caragiale - O scrisoare Pierdută). A sustinut numeroase spectacole de tip "Stand Up Comedy". Proaspăt licențiat al Universității Hyperion-secția Actorie în 2005 Toni a participat la Gala "Hop" de la Mangalia , ratând "la fotografie" premiul pentru cel mai bun actor. În anul 2006 apare în rolul "Lomeier" din spectacolul "Noapte Arabă“ la Teatrul Mic. Tot în acest an participă la Gala Tânărului Actor, de această dată câștigand premiul pentru cel mai bun actor cu rolul "Groparul" după o idee de Vasile Leac.

3 La 14 ianuarie 2010, a murit Bela Kamocsa, chitarist.
Chitaristul Bela Kamocsa, (n. 24 decembrie 1944, Oradea) unul dintre fondatorii trupei “Phoenix”, a murit la vârsta de 66 de ani, el fiind bolnav de mai multă vreme de cancer. Bela Kamocsa a cântat în trupa “Sfinţii” pentru ca în 1962, să fondeze, împreună cu Moni Bordeianu, Nicu Covaci, Claudiu Rotaru şi Pilu Stefanovici, trupa “Phoenix” cu care a cântat până în Apoi a cântat în cadrul trupei “Gramophon” (1972–1976, 1978–1981) . În 1982, a înfiinţat, împreună cu Jonny Bota, trupa “Bega Blues Band”, una dintre primele formații românești dedicate muzicii blues, alături de care își petrece restul carierei. Mai puțin cunoscută este activitatea lui în trioul de jazz “Theophrastus” (1981). Kamocsa este fondatorul Galei blues-jazz internațional din Timișoara (1990) și a Festivalului de jazz de la Gărâna În 2007, el a fost numit cetăţean de onoare al Timişoarei.

4 Vasile Cojocaru, actor, în vârstă de 60 de ani, a murit, pe 20 ianuarie.
Actorul constănţean Vasile Cojocaru, fost director al Teatrului Dramatic Constanţa ( ), dar şi al Teatrului "Ovidius" ( ), a murit la vârsta de 60 de ani, în urma unui stop cardio-respirator, în incinta Casei de Cultură Constanţa unde susţinea cursuri de actorie Vasile Cojocaru a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L.Caragiale" Bucureşti în 1974, fiind repartizat la Teatrul de Stat din Constanţa În cei aproape 40 de ani de carieră, a jucat peste 50 de personaje, în spectacole precum "Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă", "Rinocerii", "Neînţelegerea", "Trei jobene", "Penthesileea", "Visul unei nopţi de vară", "Căsătoria", "Unde-i revolverul?".

5 Horea Popescu, regizor, încetează din viaţă la data de 24 ianuarie la vârsta de 84 de ani.
Regizorul de teatru şi film Horea Popescu (n. 17 decembrie 1925) a fost director artistic al Teatrului Naţional "I.L. Caragiale" din Bucureşti timp de peste două decenii şi a semnat, de-a lungul unei cariere de 60 de ani, peste o sută de spectacole, dintre care cele mai cunoscute sunt "Moartea unui artist", de Horia Lovinescu, "Danton", de Camil Petrescu, singura transpunere scenică a monumentalei piese, "Caligula", de Albert Camus, "Zbor deasupra unui cuib de cuci", după Dale Wasserman, "Richard III", de William Shakespeare, "Titanic vals", de Tudor Muşatescu. Horea Popescu a fost şi autorul unor filme de succes. Filmografie/Regizor: “Omul de lângă tine” (1961) “O dragoste lungă de-o seară” (1963) “De trei ori București” (1968) “Bălcescu” (TV) / (1974) “Cuibul de viespi” (1986). Filmul a fost realizat după piesa de teatru Gaițele (1932) de Alexandru Kirițescu “Moartea unui artist” (1991) Filmografie/Actor: “Sfînta Tereza și diavolii” (1972) “Actorul și sălbaticii” (1975) “Comedie fantastică” (1975)

6 Dan Mizrahy, pianist şi compozitor, a murit, la vârsta de 84 de ani în data de 25 februarie.
Dan Mizrahi (sau Dan Mizrahy) -n. 28 februarie 1926, București-, sa născut ca ca unul din cei doi copii ai lui Moscu Mizrahi, descendent al unei vechi familii de evrei sefarzi și al Henriettei născută în familia așkenază Schoenfeld. A studiat pianul de la 4 ani. La 9 ani a intrat, cu dispensă de vârstă, la Academia de muzică din Bucuresti, ca student al Aureliei Cionca; printre profesorii săi s-au numărat Mihail Andricu și Faust Nicolescu. În 1941 a fost exmatriculat ca urmare a promulgării legislației rasiale și a luat drumul pribegiei (martie 1941). Doar cu un rucsac în spinare, la 15 ani, a emigrat în Palestina. În toamna acelui an, este admis la Academia de muzică din Ierusalim. În toamna anului 1945 s-a repatriat în România. I s-au echivalat studiile din Palestina, a urmat Academia din București, absolvind în 1948 cu media 10. A efectuat studii particulare de compoziție cu Mihail Jora. Din 1946 și-a început cariera solistică, iar din 1949 și pe cea de profesor de pian (la actualul Liceu „Dinu Lipatti”). În timpul regimului comunist, în perioada , a fost arestat pentru „reeducare”. A fost ținut la arest timp de trei ani, fără a fi judecat pentru vreo vină și fără a fi condamnat. La sfârșitul aceluiași an a cântat pentru prima oară în România lucrări de George Gershwin. În lunga sa carieră, Dan Mizrahy a cântat “Rhapsody in Blue”, în varianta cu orchestră, de aproape 200 de ori, iar “Concertul în fa” l-a cântat de peste 100 de ori, acestora alăturându-li-se “Rapsodia a II-a” și Variațiunile simfonice "I Got Rhythm" în cadrul Integralei lucrărilor pentru pian și orchestră de George Gershwin, editată pe disc compact în anul 2002.

7 La 17 martie a încetat din viaţă Ştefan Gheorghiu, violonist.
La vârsta de 5 ani începe studiul viorii și la 9 devine student al Conservatorului Regal de Muzică din București George Enescu îl recomandă împreună cu fratele său mai mic, Valentin Gheorghiu, pentru o bursă de studii la “Conservatoire National de Musique din Paris” unde studiază vioara cu Maurice Hewitt și armonie și contrapunct cu Noel Gallon. La București își continuă studiul viorii cu Vasile Filip, Garabet Avakian și al teoriei cu Mihail Jora. Gheorghiu își desăvârșește studiile la Moscova, participând la cursurile de măiestrie artistică ale lui David Oistrah. Din 1946 a fost solist concertist al Filarmonicii de Stat "George Enescu". Pe parcursul a 40 de ani de activitate artistică, Ştefan Gheorghiu a cântat în peste de concerte, atât în ţară, cât şi în Europa, SUA, Canada şi Asia. Activitatea concertistică a fost dublată din anul 1960 de una pedagogică. A fost profesor de vioară şi de interpretare artistică la Academia de Muzică din Bucureşti. La prima ediție a Festivalului Internațional "George Enescu", a câștigat împreună cu fratele său, pianistul Valentin Gheorghiu, premiul întâi pentru cea mai bună interpretare a “Sonatei a III-a” de George Enescu. Juriul era compus din Yehudi Menuhin, David Oistrah, Henryk Szeryng, Andre Gertler, Nadia Boulanger și George Georgescu. Rezultatele remarcabile în dezvoltarea tinerilor muzicieni au fost premiate la multe competiții internaționale.

8 Jean Constantin, actor, a murit, la vârsta de 81 de ani, la data de 26 mai.
Jean Constantin, pe numele său real Constantin Cornel Jean (n. 21 august 1927, Techirghiol) a fost unul din cei mai mari actori români, interpret de roluri comice. Jean Constantin s-a născut într-o familie multietnică, mama sa fiind de etnie grecească: "Mama mea era grecoaică venită cu părinții de la Salonic prin aproximativ 1880 și se numea Caliopi Stavreg Zaharia", iar tatăl său de etnie ţigănească. Numele său de familie era Jean și nu Constantin. Deși s-a vehiculat mult timp ideea că ar fi ţigan de origine, actorul nu a confirmat niciodată aceste zvonuri și a făcut haz de ele: "Eu mi-am jucat foarte bine rolurile de ţigan și am convins etnia și nu numai, că sunt de al lor." - Jean Constantin. Reprezentanții comunității ţigăneşti din Constanța au declarat că Jean Constantin nu era membru al acestei etnii și că acesta era cunoscut în oraș ca grec. Totuși, datorită tenului său mediteranean a fost ales să joace roluri de țigan în mai multe filme. A lucrat ca normator într-o fabrică din Constanța, unde a pus bazele unei brigăzi artistice. A debutat ca artist la Casa de Cultură din localitate. La sfârșitul anului 1957, a fost primit în nou-înființata secție de estradă din cadrul Teatrului de Stat „Fantasio”. Actorul a rămas angajat al acestui teatru până la pensionare. A jucat în filme de la începutul anilor Din filmografia sa (66 de filme) amintim: “Haiducii” (1966), “B. D. intră în acțiune” (1970), “Haiducii lui Șaptecai” (1971), “B. D. în alertă!” (1971), “Explozia” (1973), “Ultimul cartuș” (1973), “Un comisar acuză “, (1974), “Frații Jderi” (1974), “Nemuritorii” (1974), “Toate pînzele sus “(serial TV, 1977), “Pruncul, petrolul și ardelenii” (1981), “Capcana mercenarilor” (1981), “Iancu Jianu, haiducul” (1981), “Misterele Bucureștilor” (1983), “Masca de argint “(1985), “Secretul lui Nemesis” (1987), “Miss Litoral” (1991), “Păcală se întoarce” (2006), “Supraviețuitorul” (2008), “Poker “(2010), şi multe altele Președintele României Ion Iliescu i-a conferit, la 7 februarie 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, Categoria D - "Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.

9 Lucia Mureşan, actriţă a încetat din viaţă sâmbătă 12 iulie, la vârsta de 72 de ani.
Actriţa Lucia Mureşan, cunoscută şi ca una dintre vocile celebrei emisiuni "Teleenciclopedia" a Televiziunii Publice, a murit la vârsta de 72 de ani. Ea a fost decan si profesor la Facultatea de Teatru din cadrul Universitatii "Spiru Haret" din Bucureşti din Lucia Mureşan a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, secţia Arta Actorului, în anul A jucat în peste 100 de spectacole pe scenă, în teatru radiofonic şi de televiziune şi în circa 15 filme, printre care "Gioconda fără surâs", în regia Malvinei Urşianu, "Buletin de Bucureşti", în regia lui Virgil Calotescu, "Al 5-lea As", de Mircea Drăgan, "Rosemil", de Radu Gabrea, "Divorţ... din dragoste", de Andrei Blaier, "Disidenţii", în regia lui Nicolae Mărgineanu. De asemenea, Lucia Mureşan a avut o bogată activitate în televiziune şi radio, unde a coordonat variate emisiuni culturale încă din anul 1958.

10 14 iulie Mădălina Manole, cântăreaţă, în ziua în care ar fi împlinit 43 de ani, a încetat din viaţă. Mădălina Manole, pe numele ei real Anca Magdalena Mircea, anterior Magdalena-Anca Manole, (n. 14 iulie 1967, Vălenii de Munte, județul Prahova) a fost o solistă vocală, compozitoare și instrumentistă cunoscută. În copilărie, fiind dornică să cunoască tainele chitarei, tânăra artistă ia lecții de la Ana Tetelea Ionescu, o cântăreață de muzică folk din Ploiești. La vârsta de cincisprezece ani devine membră a Cenaclului Tineretului prahovean. În adolescență, formează împreună cu Ștefania Ghiță duetul “Alfa și Beta”, cu care participă la spectacolele “Cenaclului Flacăra”. Mădălina Manole devine cea mai tânără membră participantă a Cenaclului “Serbările Scânteii Tineretului” și concomitent colaborează cu diverși interpreți precum Victor Socaciu sau Roșu și Negru. Între anii 1982 și 1985 cântăreața urmează cursurile Școlii Populare de Artă, făcând parte din grupul care i-a avut ca mentori pe Mihaela Runceanu și Ionel Tudor. La finele anilor 1980 Dan Ștefănică îi încredințează piesa „Pentru noi nu poate fi alt cer”, care figurează pe coloana sonoră a filmului „Nelu”, în regia lui Dorin Doroftei. Cu această ocazie, interpreta joacă și primul rol într-un film. Începând cu 1990 Manole a susținut recitaluri în diferite regiuni din România, iar un an mai târziu una dintre piesele sale, compusă de Georgescu și intitulată „Fată dragă”, câștiga popularitate la posturile radio din țară și avea să devină „compoziția de semnătură” a artistei. Urmează concerte peste hotare şi alte albume discografice. Mădălina Manole este prima artistă de muzică pop care are curajul să interpreteze folclor autentic, în manieră originală, cu o orchestră de muzică populară. În 1997, ia ființă “Asociația Culturală Mădălina Manole” cu caracter cultural și umanitar. Pe data de 19 februarie 2010, Mădălina Manole lansează un nou album. Materialul discografic se intitulează „0 9 Mădălina Manole” și reprezintă cel de-al 9-lea album al artistei. Cântăreața a fost găsită decedată în locuința ei de pe strada Griviței din Otopeni. I.N.M.L a stabilit că Mădălina a înghițit un pesticid foarte toxic numit Carbofuran

11 Elena Sereda, actriţă, a decedat la data de 24 august..
Elena Sereda, actriţă a Teatrului Naţional Bucureşti, a murit la vârsta de 84 de ani. Absolventă a Conservatorului Regal de Muzică şi Artă Dramatică, ea a debutat pe scenă în A jucat în numeroase reprezentaţii ale Teatrului Naţional Bucureşti, printre care: "Macbeth" de William Shakespeare, celebrul spectacol cu măşti al lui Ion Sava (1946), "Apus de soare" de Barbu Delavrancea, "Maria Stuart" de Friedrich Schiller (1964), "Danton" de Camil Petrescu (1974), "A treia ţeapă" de Marin Sorescu (1979), "Căruţa cu paiaţe" de Mircea Ştefănescu (1980), "Hagi Tudose" de Barbu Delavrancea (1980), "Ploşniţa" de Vladimir Maiakovski (1982) sau "Despot Vodă" de Vasile Alecsandri (1983). De asemenea, Elena Sereda a jucat în numeroase filme, printre care "Ciulinii Bărăganului", în regia lui Louis Daquin, "Dimineţile unui băiat cuminte" de Andrei Blaier, "De trei ori Bucureşti" de Horea Popescu, "Toamna bobocilor" de Mircea Moldovan şi "Ecaterina Teodoroiu" de Dinu Cocea.

12 Anton Şuteu, compozitor, a decedat la vârsta de 63 de ani, în urma unui infarct, la data de 13 septembrie. Anton Șuteu (n. 17 ianuarie 1947) a fost un compozitor și profesor român. Studiile muzicale le-a început la Liceul de Muzică nr.1 din București ( ) cu Emilia Vlangali (pian), continuându-le la Conservatorul din București ( ) cu Anatol Vieru (compoziție), Aurel Stroe (orchestrație), Vinicius Grefiens (citire de partituri),etc. S-a specializat la Academia de Muzică Santa Cecilia din Roma ( ) cu Virgilio Mortari (compoziție). A fost doctor în muzicologie la Universitatea Națională de Muzică din România (2005). Asistent ( ), lector ( ), conferențiar ( ) și profesor (din 2006) la catedrele de compoziție și muzicologie la Universitatea Natională de Muzică din București. A fost coordonatorul secției de Muzică ușoară și Jazz, a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (din 1992). A fost distins cu Premiul Gaudeamus la Concursul internațional din Olanda (1979), cu Mențiunea specială a juriului “Trandafirul de aur” de la Montreux/Elveția (1984), cu Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor (1986, 1987), cu Premiul Uniunii Cineaștilor din România (1991, 1992, 1993, 1995, 1996), cu Premiul Marocului (Casablanca, 1989) și cu “Ordinul Steaua României în grad de cavaler” (2000). A compus muzică pentru teatru:”Tache, Ianke și Cadâr” (1993), “Numele trandafirului” (1994), “Steaua fără nume” (1995), “Pasărea în spațiu” (2002) De asemenea a compus muzică simfonică (2 simfonii şi o suită), de cameră, uşoară, pop, jazz, muzică pentru film (14 filme dintre care: “Drumuri în cumpănă” (1978 ), “Ultima frontieră a morții” (1979), “Buletin de București” (1983), “Acțiunea Zuzuc” (1988), “Moartea unui artist” (1992), “O vară de neuitat” (1995), “Asfalt tango” (1996), “Omul zilei” (1997), “Triunghiul morții” (1999), etc).

13 Horia Şerbănescu, actor, decedează la data de 19 septembrie 2010.
Horia Șerbănescu (n.16 martie 1924, București) a fost un actor de comedie și de revistă, pe scenă și la televiziune În film, sporadice roluri secundare A debutat pe scenă la vîrsta de 5 ani, în 1929, interpretînd rolul Regelui Mihai în piesa “Miss Revista”. La aceeași vîrstă este descoperit pe scena de la “Cărăbuș” de regizorul Paul Gusti care-l aduce pe Horia Șerbănescu la Teatrul Național în rolul dublu Statu Palmă Barbă Cot din spectacolul “Rodia de Aur”. Cum spectacolul a fost primul de acest gen transmis la Radio, Horia Șerbănescu este astăzi cel mai vechi şi îndelung colaborator al Radiodifuziunii Române. A jucat pe scena “Teatrului din Sărindar” - condus de Tudor Mușatescu și pe scena de la “Teatrul nostru”, condus de Dina Cocea La acesta din urmă a activat ca actor, sufleor, regizor de culise și... dactilografă. S-a stransferat apoi la Teatrul “Victoria”. Primul mare succes al său a fost înregistrat la “Grădina Volta Buzești” cu piesa “Profesorul de franceză” semnată de Tudor Mușatescu. Primul cuplu artistic a fost format de Horia Șerbănescu și Emil Popescu. Alături de un alt partener de aur, Radu Zaharescu, actorul a scris istoria Teatrului de Revistă, identificîndu-se practic, cu existența acestuia, din momentul în care a fost lansat de Constantin Tănase, la "Cărăbuș". De-a lungul anilor acesta a fost cuplul cel mai solicitat de Televiziunea Română. Filmografie: “Răsună valea” (1949), “Directorul nostru” (1955), “Telegrame” (1959), “Politică și delicatese” (1963), “Pași spre lună” (1963), “Mofturi 1900” (1964).

14 Adrian Păunescu, poet, iniţiatorul Cenaclului “Flacăra”, decedează la 5 noiembrie 2010.
Adrian Păunescu (n. Adrian Păun, 20 iulie 1943, Copăceni, plasa Bălți, județul Bălți, Basarabia, astăzi Republica Moldova) a fost un poet, publicist, textier și om politic român. Păunescu este cunoscut mai ales ca poet - debutând în 1960 și fiind unul dintre cei mai prolifici autori români contemporani - și ca organizator al “Cenaclului Flacăra”, întrunire desfășurată periodic în anii 1973–1985, de regulă în orașele mari ale României, unde artiștii promovați de poet prezentau lucrări muzicale și literare în fața unui public numeros. În cadrul cenaclului, Păunescu a încurajat cultura de masă îndrăgită de publicului tânăr, în ciuda numeroaselor sancționări aduse acestuia de către puterea comunistă; el a inventat sintagmele „generația în blugi” și „muzică tânără” pentru a-și desemna tinerii spectatori amatori ai unui stil vestimentar nonconformist, respectiv sonoritățile iubite de aceștia, ale genurilor folk și rock. Păunescu și-a început activitatea publicistică în 1973, an când intră la conducerea revistei “Flacăra” Devenit incomod, este destituit în iulie După căderea comunismului nu i s-a permis reîntoarcerea la conducerea revistei “Flacăra”, astfel că, în toamna anului 1990 fondează revista “Totuși iubirea”. Cărțile sale (peste 50) au fost editate într-un tiraj record de peste un milion de exemplare. Un număr apreciabil de poezii ale sale au fost făcute cunoscute prin punerea lor pe muzică de către compozitori din genurile folk și rock Talentul său poetic a fost apreciat de mulți critici literari importanți. Astfel, Șerban Cioculescu a spus că Adrian Păunescu că este cel mai mare poet social de după Tudor Arghezi, iar Eugen Simion îl consideră "ultimul mare poet social român“, La 17 septembrie înființează Cenaclul „Flacăra”, adevărat fenomen de masă, cu care susține, până la interzicerea sa, în 16 iunie 1985, manifestări de muzică, poezie și dialog, în fața a mai mult de 6 milioane de spectatori În 1990 înființează Cenaclul „Totuși iubirea”,

15 La 20 noiembrie se sinucide Roxana Briban, soprană.
Roxana Briban (n. 28 octombrie 1971, București) se dedică vieții muzicale încă de la vârsta de 6 ani, prin studiul viorii și cel al cântului, devenind în scurt timp solistă a Corului de Copii al Radiodifuziunii Române, cu care susține peste 300 de concerte în țară și în străinătate. Absolvă Universitatea de Muzică din București la clasa prof. univ. Maria Slătinaru-Nistor în anul Imediat după absolvire, debutează ca solistă a Operei Naționale din București, cu rolul Contesei din opera Nunta lui Figaro de W.A.Mozart. Începutul carierei internaționale este marcat de debutul la Wiener Staatsoper, în anul 2003, cu rolul Micaela, din opera Carmen de Georges Bizet. De atunci, soprana româncă devine invitat permanent al scenei vieneze, încheind contracte până în stagiunea , cu rolurile Donna Elvira (Don Giovanni), Mimi (Boema), Cio-Cio San (Madama Butterfly), Amelia Grimaldi (Simone Boccanegra), Contesa (Nunta lui Figaro) și Tatiana (Evgheni Oneghin). Rămâne fidelă scenei bucureștene în timp ce este invitată în teatre precum Volksoper Wien, Deutsche Oper Berlin, Theatre Capitole du Toulouse, Teatro Municipal Santiago de Chile și Het Muziektheater din Amsterdam, la Zurich, la Roma, Dresda, Madrid, Atena, Bangkok, Singapore sau Seul și unde are prilejul de a fi alături de dirijori renumiți În octombrie 2009, soprana Roxana Briban cântă pentru ultima oară la Opera de Stat din Viena, interpretând rolul Contesei Almaviva din opera “Nunta lui Figaro”. Ultima apariție în fata publicului are loc la Varșovia, în Polonia, pe data de 1 decembrie 2009, cu ocazia Zilei Naţionale a României. Pe data de 20 noiembrie 2010, soprana Roxana Briban încetează din viață, la vârsta de 39 ani. După aproape un an de inactivitate profesională, motivată de întreruperea angajamentului fix pe care îl avusese cu Opera Națională București, înca din anul 2000, pe fondul cererilor de reziliere a contractelor internaționale primite în decurs de un an, artista decide să-și pună capăt zilelor.

16 Elena Dima-Toroiman, soprană, trece în nefiinţă la data de 9 decembrie, la 84 de ani.
Soprana Elena Dima-Toroiman a făcut parte din generaţia de aur a teatrului liric românesc, susţinând, alături de mari artişti, cele mai importante roluri ale repertoriului de operă De-a lungul carierei la Opera Naţională Bucureşti a dat viaţă unor partituri precum Amelia, din "Un ballo in maschera", şi Aida din opera omonimă (de Giuseppe Verdi). A cântat alături de mari nume ale scenei lirice româneşti ca Zenaida Pally, Valentin Loghin, Dan Iordăchescu, Victoria Bezetti, Elena Cernei, Octavian Naghiu, Octav Enigarescu, Cornel Stavru şi alţii.

17 Rodica Tapalagă, actriţă, încetează din viaţă la 19 decembrie, la vârsta de 71 de ani, în urma unei boli, colagenoză, care s-a agravat în ultimele două luni şi care i-a afectat plămânii şi rinichii. Rodica Tapalagă s-a născut (12 ianuarie 1939) la Dorohoi dar la doar trei luni s-a mutat cu familia la București. A urmat cursurile Liceului "Gheorghe Lazăr" din București. Absolventă a Institutului de artă teatrală și cinematografică din București promoția 1959, a debutat în 1958 pe marile ecrane în comedia “Alo?... ați greșit numărul!”, alături de alte viitoare mari nume ale scenei și filmului românesc (Ștefan Tapalagă, Ștefan Mihăilescu-Brăila și Stela Popescu). A creat roluri pe scenele mai multor teatre: Teatrul Național din Craiova, Teatrul Nottara și Teatrul Mic. Din 1961 până în 2010 (cu o scurtă întrupere între anii când a jucat la Teatrul Mic) a fost actriță a Teatrului Lucia Sturdza Bulandra din București fiind ultima actriță angajată personal de Lucia Sturza Bulandra. Rodica Tapalagă a fost sora mai mică a actorului Ștefan Tapalagă A inerpretat nenumărate roluri în piese de teatru, emisiuni de televiziune, teatru radiofonic. În film şi-a legat numele de roluri în peliculele “Alo?..ați greșit numărul!” (1958), “Aproape de soare” (1960), “Cinci oameni la drum” (1962), “Politica si... Delicatese” (1963), “Tănase Scatiu” (1976) - Premiul ACIN, “Intre oglinzi paralele” (1979), “Vis de ianuarie” (1979), “Clipa” (1979), “Ora zero” (1979), “Artista, dolarii și ardelenii” (1980), “De dragul tău, Anca” (1983), “Dragostea și revoluția” (1983), “Vreau să știu de ce am aripi” (1984), “Uimitoarele aventuri ale muschetarilor” (1987) – voce, “Sistemul nervos” (2005). Rodica Tapalagă a primit numeroase premii și distincții, dintre care: Premiul de interpetare pentru rolul Liuba Setovadin “Tânăra Gardă” de Fadeev (1959), Premiul de interpetare feminină pentru rolul Ortansa din "Proștii sub clar de lună“ (1962), Ordinul Național Pentru Merit în Grad de Ofițer (2000), etc.

18 Nicolae Măgureanu, bas, a decedat la vârsta de 56 de ani, la data de 20 decembrie.
Nicolae Măgureanu s-a născut în Giurgiu pe 2 aprilie 1954 şi a absolvit Colegiul Naţional “Ion Maiorescu”, din localitatea natală, în A urmat apoi Facultatea de Drept şi, mai târziu, Institutul de Agronomie din Bucureşti, desfăşurându-şi, în acelaşi timp, activitatea ca membru al corului în Ansamblul “Doina” al Armatei Din 1979 a fost angajat la Teatrul Naţional de Operetă. Nicolae Măgureanu s-a impus repede atenţiei publicului în roluri de un comic savuros precum Ali Hachim din „Oklahoma”, Egon din „Logodnicul din Lună”, Miska din „Silvia”, Pah-Si-Fu din „Secretul lui Marco Polo” , Des Aubrais din ,,Suzana” sau Alfred P. Doolittle din „My fair Lady”.

19 Montaj : DIEGIS. << diegisro@yahoo.com >>
F I N A L Montaj : DIEGIS << >>

20