EVANGHELIA VEŞNICĂ Studiul 10 pentru 9 martie 2019

„Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” (Apocalipsa 14:12)

După atacul final al balaurului, a fiarei şi a falsului profet (Apocalipsa 13), lui Ioan i se arată grupul celor care vor câştiga în acest conflict (14:1-5), mesajul său (14:6- 13), şi rezultatul acceptării sau refuzării acestui mesaj (14:14-20). Mesajul primului înger. Apocalipsa 14:6-7. Evanghelia veşnică. Frica şi judecata. Chemarea la închinare. Mesajul îngerului al doilea. Apocalipsa 14:8. Căderea Babilonului. Mesajul îngerului al treilea. Apocalipsa 14:9-13. Destinul final.

EVANGHELIA ETERNĂ Şi am văzut un alt înger, care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. Apocalipsa 14:6 Mesajul celor trei îngeri este vestit „cu glas tare” (14:7; 18:2; 14:9). Este un mesaj extrem de important şi urgent care trebuie vestit lumii întregi (14:6). Acest mesaj este „evanghelia eternă”, adică, veştile bune de salvare oferită prin harul sacrificiului de la Cruce. Este eternă pentru că a „fost făgăduită mai înainte de veşnicii” (Tit 1:2); nu s-a schimbat şi nu se va schimba; şi de acceptarea sau refuzarea sa depinde viaţa eternă a fiecărei persoane.

TEAMA ŞI JUDECATA La ce judecată se referă îngerul? „El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui. (Apocalipsa 14:7a) Ce înseamnă Temeţi-vă de Dumnezeu? Închinare (Geneza 31:53). Luare în serios (Exod 9:20). Păzirea legii Lui (Deuteronomul 6:2). Servire (Deuteronomul 10:20). La ce judecată se referă îngerul? Judecata anunţată începe în timp ce evanghelia este vestită. Această judecată este cunoscută ca judecata pre-adventă. Destinul veşnic al fiecărei persoane este decis în această judecată (Apocalipsa 22:11). În aşteptarea acestei judecăţi, trebuie să avem o frică reverendă faţă de Acel care ne oferă salvarea, libertatea şi viaţa eternă.

CHEMAREA LA ÎNCHINARE DUMNEZEU SATANA Închinare lui Satana (Ap. 13:4) „… şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!” (Apocalipsa 14:7 b) Conflictul final implică un atac direct asupra adevăratei închinării, la fel cum este prezentat în primele patru porunci: DUMNEZEU Închinare doar lui Dumnezeu (Ex. 20:2-3) Neînchinare înaintea chipurilor cioplite (Ex. 20:4-6) Neluarea în deşert a Numelui Domnului (Ex. 20:7) Sabatul ca zi de închinare (Ex. 20:8-11) SATANA Închinare lui Satana (Ap. 13:4) Închinare înaintea icoanei fiarei (Ap. 13:14-15) Hule împotriva lui Dumnezeu şi a Numelui Lui (Ap. 13:6) Duminica ca zi de închinare (Ap. 13:17)

CĂDEREA BABILONULUI „Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!”” (Apocalipsa 14:8) Babilonul a fost fondat de oameni care nu au crezut promisiunile lui Dumnezeu (Geneza 11:1- 9). Nebucadneţar l-a făcut „mare” (Daniel 4:30) şi Isaia a profetizat căderea sa, din cauza idolatriei (Isaia 21:9). Babilonul din timpul final este format din sisteme religioase care s-au îndepărtat de adevăr urmând doctrine false: Evoluţia teistă. Adică, faptul că Dumnezeu a folosit evoluţia ca metodă de creare, în loc de a crea lumea in 7 zile. Tradiţia în locul Bibliei. O etică revizată, care elimina definiţiile biblice pentru gen, căsătorie, etc. Acesta este „vinul” care a îmbătat întreaga lume, în aşa fel încât să nu existe o gândire lucidă, evitându-se astfel apropierea de adevăr.

JUDECATA FINALĂ „,Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui, şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.'” (Apocalipsa 14:9-10) Aceia care s-au îmbătat cu vinul Babilonului, vor trebui să bea vinul mâniei lui Dumnezeu turnat în cele 7 plăgi (Ap. 15:7; 16:1-21). Focul şi pucioasa sunt folosite pentru a descrie judecata divină (Geneza 19:24; Isaia 34:8-10; Iuda 7). Fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Adică consecinţele sunt eterne. La a doua venire, cei care acceptă ultima chemare a evangheliei eterne vor fi seceraţi pentru viaţa eternă (Ap. 14:14- 16; Mat. 13:30), ceilalţi vor primi sentinţa morţii (Ap. 14:17-20).