A fost odată o fetiţă căreia i se spunea Norişor pentru că privea mereu norii.

- Vezi mamă, spunea ea, norul acela seamănă cu o fetiţă.

-Vezi, tată, norul acela de aur este palatul zânelor. spunea altă dată -Vezi, tată, norul acela de aur este palatul zânelor! spunea altă dată. – Nu vezi că sunt nori auriţi de razele soarelui ? îi răspundea el.

- Ce steluţe minunate ne trimit norii! spunea Norişor, iarna.

Iar vara, când era furtună, spunea : - Se războiesc norii !

- Să nu te depărtezi de casă - Să nu te depărtezi de casă ! i-au spus părinţii, într-o zi, când au plecat la muncă.

După plecarea lor, norii începură să se războiască pe cer.

Nu trecu însă mult şi cerul se însenină, iar din depărtare se înălţă un curcubeu uriaş. Fără să mai stea pe gânduri, Norişor o porni într-acolo şi...

… ca prin farmec, se trezi pe puntea minunat colorată care o purta sus, sus, tot mai sus.

- Bine ai venit, Norişor! De când te aşteptam, îi spuseră norii.

Şi într-adevăr au urmat zile întregi de joacă.

Odată, pe când se jucau de-a baba oarba...

...s-a stârnit o furtună. Norişor,ascunsă după un nor privea cu spaimă.

Când furtuna se linişti şi fetiţa ieşi afară, totul era schimbat, căci, între timp, se înnoptase. În faţa ei se întindea o cărare presărată cu o pulbere strălucitoare.

Cum se numeşte această cale ?

- Se numeşte Calea Laptelui şi duce la împărăţia Lunii, îi răspunse o stea cu coadă ce trecea grăbită.

Ajunsă la împărăţia Lunii, sună să fie primită.

- Pot să-i fac o vizită Lunii - Pot să-i fac o vizită Lunii? întrebă pe o stea care păzea intrarea în împărăţie.

- Acum nu, pentru că doamna Lună se pregăteşte pentru plimbarea ei de noapte. Să-l rugăm totuşi pe Marele Slujitor.

- O să-ncerc să-nduplec pe dădaca ei, spuse Marele Slujitor.

- Crezi că doamna Lună va da ascultare unui norişor ca tine - Crezi că doamna Lună va da ascultare unui norişor ca tine ? a spus dădaca.

- Cine a venit. De ce nu mă anunţaţi. strigă Luna - Cine a venit ? De ce nu mă anunţaţi ? strigă Luna. - E un norişor care vrea să intre, zise dădaca.

- Un nor ?! Să n-aud de nori ! Aceştia mă umbresc, spuse Luna.

- Eu sunt un noruleţ mic şi transparent - Eu sunt un noruleţ mic şi transparent. N-aş putea umbri o Lună atât de mare şi frumoasă !

- Vino să alegem trăsura şi caii pentru plimbarea de noapte - Vino să alegem trăsura şi caii pentru plimbarea de noapte ! zise Luna, înduioşată de răspunsul ei.

Şi Norişor alese trăsura cea mai frumoasă.

- Pentru noaptea aceasta, alegem caii cei mai ascultători, spuse Luna.

Luna şi Norişor urcară în trăsură şi porniră la plimbare prin spaţiile cereşti.

- Ce-i asta. - Acesta este Pământul, spuse Luna - Ce-i asta ? - Acesta este Pământul, spuse Luna. Plecându-şi privirile, fetiţa văzu dedesubt o minge întunecoasă, luminată doar pe jumătate.

- Aş vrea să-i văd pe mama şi pe tata! spuse ea Lunii. Atunci, Norişor îşi aminti că trăise şi ea pe Pământ, că avea părinţi care o iubeau. - Aş vrea să-i văd pe mama şi pe tata! spuse ea Lunii.

- Dacă ţi-ai amintit de ei, înseamnă că-i iubeşti mult - Dacă ţi-ai amintit de ei, înseamnă că-i iubeşti mult. Şi lor le este dor de tine.

- Priveşte prin piatra aceasta şi spune-mi ce vezi ? zise Luna.

- Văd pe părinţii mei. Privesc în sus şi plâng; mă caută - Văd pe părinţii mei. Privesc în sus şi plâng; mă caută. Cum aş putea ajunge la ei ? spuse Norişor.

- Dacă în inima ta rămâne dorinţa de a-i revedea şi de a te întoarce pe Pământ, vei izbuti!

După plimbare, prietenele i-au spus vesele: - Suntem invitate la serbarea din palatul zânelor.

La serbare, toţi erau veseli, numai Norişor stătea tristă.

Dintr-odată se stârni un vânt puternic care o smulse de la locul ei Dintr-odată se stârni un vânt puternic care o smulse de la locul ei. Închise ochii şi nu-i mai deschise decât atunci când simţi pământul sub picioare.

Privi în jur şi se văzu în faţa ferestrei casei sale Privi în jur şi se văzu în faţa ferestrei casei sale . -Norişor ne-a uitat, spuneau părinţii ei plângând.

- Nu-i adevărat ! strigă Norişor, sărind pe fereastră şi îmbrăţişându-şi părinţii. Nimic nu-i mai presus ca inima de mamă şi dragostea de tată.