DEPUNEREA CERERII UNICE DE PLATĂ 2018 Iunie 2019

Prezentarea pe tema: "DEPUNEREA CERERII UNICE DE PLATĂ 2018 Iunie 2019"— Transcriere de prezentare:

1 DEPUNEREA CERERII UNICE DE PLATĂ 2018 Iunie 2019
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ CENTRUL JUDEȚEAN MUREȘ Evitarea sancțiunilor la plățile APIA prin respectarea SMR1 ( norme de ecocondiționalitate ) – reguli simple pentru comunitățile locale de fermieri Iunie 2019

2 Ecocondiționalitatea
Ecocondiţionalitatea – componentă a PAC ce condiționează acordarea sprijinului financiar din fonduri europene şi naţionale de respectarea de către fermieri a unor norme de bază legate de mediu, schimbări climatice, bunele condiţii agricole ale terenurilor, sănătate publică, sănătatea animalelor şi sănătatea plantelor, bunăstarea animalelor. Potrivit legislaţiei europene şi naţionale, orice fermier care solicită plăţi în cadrul schemelor şi măsurilor de sprijin prezentate mai jos trebuie să respecte aceste norme pe tot pacursul anului, pe toate parcelele agricole din cadrul exploataţiei, indiferent de mărimea acestora (inclusiv pe cele nesolicitate la plată şi pe cele care nu mai sunt folosite în scopul producţiei). Nerespectarea de către femieri (din neglijenţă, din neştiinţă sau in mod intenţionat) a normelor privind ecocondiţionalitatea conduce la aplicarea sancțiunilor administrative de reducere a plăţilor sau excluderea de la plată, pentru unul sau mai mulţi ani, după caz (art.99 din Regulamentul 1306/2013).

3 SMR 1 – PROTECŢIA APELOR ÎMPOTRIVA POLUĂRII CU NITRAŢI PROVENIŢI DIN SURSE AGRICOLE
Obiectivul cerinţei SMR 1 îl constituie prevenirea şi reducerea poluării directe sau indirecte a apelor cu nitraţii care provin din agricultură, pentru a proteja sănătatea umană, resursele vii, ecosistemele acvatice şi pentru a garanta alte utilizări legitime ale apelor. Poluarea din activităţi agricole a apelor de suprafaţă şi/sau de adâncime poate fi provocată de: dejecţii animale semilichide şi lichide; gunoi de grajd sub formă solidă; efluenţi din silozuri; ape uzate neepurate sau insuficient epurate necolectate; scurgeri din depozite de îngrăşăminte minerale şi organice.

4 SMR 1 – PROTECŢIA APELOR ÎMPOTRIVA POLUĂRII CU NITRAŢI PROVENIŢI DIN SURSE AGRICOLE
Cerinţe obligatorii pentru fermieri: 1. În scopul protecţiei tuturor resurselor de apă împotriva poluării cu nitraţi proveniți din surse agricole, fermierii au următoarele obligaţii: a) să dispună de capacităţi de depozitare a gunoiului de grajd, fără defecte structurale, a căror mărime trebuie să depăşească necesarul de stocare a gunoiului de grajd, ţinând seama de perioadele cele mai lungi de interdicţie pentru aplicarea îngrăşămintelor organice. Depozitarea şi păstrarea gunoiului de grajd este necesar să se facă în platforme special amenajate. Capacitatea de depozitare a gunoiului de grajd depinde de numărul şi speciile de animale deţinute, de tipul de bălegar produs (acesta depinde de tipul sistemului de stabulaţie) şi de durata necesară de stocare. La construcţia depozitelor de bălegar solid se va avea în vedere ca acestea să aibă o bază din beton, să fie prevăzuţi cu pereţi de sprijin şi sistem de colectoare a efluenţilor, în special a celor ce se produc în timpul ploilor. Platformele trebuie hidroizolate la pardoseală, construite din beton şi prevăzute cu pereţi de sprijin înalţi de 2 metri, de asemenea hidroizolaţi, şi cu praguri de reţinere a efluentului şi canale de scurgere a acestuia către un bazin de retenţie. Platformele trebuie să aibă o capacitate suficientă de stocare, să aibă drumuri de acces şi să nu fie amplasate pe terenuri situate în apropierea cursurilor de apă sau cu apă freatică la mică adâncime. De asemenea, ele trebuie amplasate la o distanţă de cel puţin 50 m faţă sursele de apă potabilă. Gunoiul se păstrează în aceste platforme îndesat, acoperit cu un strat de pământ de cm grosime. Depozitarea temporară pe termen lung a gunoiului de grajd şi a compostului în câmp deschis trebuie evitată pe cât posibil, deoarece sporeşte riscul de poluare şi de pierdere a nutrienţilor prin scurgere la suprafaţă, infiltrare şi volatilizare, diminuându-se calităţile de fertilitate.

5 SMR 1 – PROTECŢIA APELOR ÎMPOTRIVA POLUĂRII CU NITRAŢI PROVENIŢI DIN SURSE AGRICOLE
Depozitarea gunoiului de grajd se poate face în depozite permanente (recomandat), dar şi temporare, pe terenul pe care urmează a fi împrăştiat. Depozite permanente În sistem individual (gospodăresc) În sistem comunal Dacă în localitate există o platformă comunală pentru depozitarea gunoiului de grajd - durata de stocare a gunoiului în platfoma individuală va fi dată de intervalul de timp la care se transportă gunoiul către platforma comunală. Dacă în localitate nu există o platformă comunală pentru depozitarea gunoiului de grajd - perioada de stocare va fi dată de perioada de interdicţie pentru aplicarea gunoiului.

6 SMR 1 – PROTECŢIA APELOR ÎMPOTRIVA POLUĂRII CU NITRAŢI PROVENIŢI DIN SURSE AGRICOLE
Platforme de gunoi – în cazul asociaţiilor crescătorilor de animale În cazul în care membrii asociaţiilor crescătorilor de animale/cooperativelor încredinţează animalele către asociaţie, aceasta preia numai animalele care sunt însoţite de formularele de mişcare şi are obligaţia să aibă în permanenţă aceste documente, medicul veterinar înregistrând exploataţia de tip "tabără de vară" prin atribuirea unui cod temporar pe perioada păşunatului (din mai - septembrie). Administratorul asociaţiei devine astfel noul deţinător, având în posesie temporară animalele în calitate de persoană căreia i s-a încredinţat îngrijirea lor. Pot fi întâlnite două situaţii: 1. animalele sunt adăpostite de către asociaţie în grajduri/adăposturi pentru bovine, situaţie în care este necesară construirea unei capacităţi de depozitare a gunoiului de grajd/platforme temporare (în funcţie de numărul şi speciile de animale deţinute, de tipul de gunoi de grajd produs care depinde de tipul sistemului de stabulaţie şi de durata necesară de stocare), având în vedere că este noul deţinător; 2. Animalele revin în exploataţiile de origine ale membrilor asociaţiei/cooperativei, situaţie în care membrii asociaţiei/cooperativei sunt obligaţi să aibă construite/să-şi construiască aceste capacităţi de depozitare a gunoiului de grajd.

7 se va depozita numai pe terenul pe care va fi împrăştiat;
SMR 1 – PROTECŢIA APELOR ÎMPOTRIVA POLUĂRII CU NITRAŢI PROVENIŢI DIN SURSE AGRICOLE Depozite temporare – pe terenul pe care urmează a fi împrăştiat se va depozita numai pe terenul pe care va fi împrăştiat; cantitatea depozitată nu poate depăşi cantitatea totală de gunoi de grajd care ar trebui aplicată pe întreaga suprafaţă a terenului, calculată pe baza standardelor privind cantităţile maxime de îngrăşăminte cu azot ce pot fi aplicate pe teren; nu poate fi depozitat în grămezi temporare mai mult de un an de zile, fiind depozitat în fiecare an în locaţii diferite; La baza depozitului temporar de gunoi de grajd trebuie să fie amplasată o folie impermeabilă peste care să fie pus un pat de paie sau alte materii organice, în mod deosebit în cazul în care gunoiul de grajd prezintă un grad ridicat de umiditate. Laturile depozitului (în mod deosebit cele situate la baza pantei) să fie înconjurate de un strat de paie.

8 SMR 1 – PROTECŢIA APELOR ÎMPOTRIVA POLUĂRII CU NITRAŢI PROVENIŢI DIN SURSE AGRICOLE Capacitatea necesară de depozitare a gunoiului de grajd depinde de numărul şi speciile de animale deţinute, de tipul de gunoi de grajd produs (acesta depinde de tipul sistemului de stabulaţie) şi de perioada maximă de stocare determinată de perioada de interdicţie pentru aplicarea în teren a gunoiului de grajd. Cerinţa privind suprafaţa platformei, se stabileşte în funcţie de perioada de stocare şi cantitatea de gunoi rezultată. Capacitatea bazinului de colectare se stabileşte în funcţie de capacitatea platformei şi de ritmul de evacuare a mustului de gunoi (o dată sau de mai multe ori pe an). În general, se poate aproxima un necesar de 4-5 m3 pentru fiecare 100 t gunoi proaspăt. Se verifică dacă: Există capacităţi de stocare a gunoiului de grajd (platforme comunale/sisteme individual), fără defecte structurale, precum şi mărimea acestor capacităţi având în vedere asigurarea necesarului de stocare a gunoiului de grajd în raport cu producţia de gunoi (efectivele de animale) şi durata de stocare conform „Codului de bune practici agricole pentru protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole”, aprobat prin Ordinul MMGA/MMAPDR nr. 1182/1270/2005, cu modificările şi completările ulterioare.

9 SMR 1 – PROTECŢIA APELOR ÎMPOTRIVA POLUĂRII CU NITRAŢI PROVENIŢI DIN SURSE AGRICOLE
b) Să respecte perioadele de aplicare a gunoiului de grajd pe terenul agricol, prevăzută în tabelul 7.6 din Codul de bune practici agricole, cu specificarea „îngrăşăminte organice”;  Această perioadă este definită prin intervalul de timp în care temperatura medie a aerului scade sub valoarea de 5 grade Celsius, iar cerinţele culturii faţă de nutrienţi sunt reduse și riscul de percolare/scurgere la suprafaţă a azotului este mare. Gunoiul de grajd se administrează de regulă toamna, la lucrarea de bază a solului (arătură cu întoarcerea brazdei), în condiţii meteorologice favorabile, în special pe timp noros şi cu vânt slab. Nu se aplică gunoi în perioada cuprinsă între apariţia primului şi ultimului înghet. Terenurile pe care se aplică îngrăşăminte organice trebuie alese cu grijă, astfel încât să nu se producă băltiri sau scurgeri în cursuri de apă. Se verifică dacă: - agricultorul respectă perioada de aplicare a gunoiului de grajd pe terenul agricol, respectiv calendarul de interdicţie pentru aplicarea gunoiului de grajd; - în planul de fertilizare dacă fermierul a respectat perioadele de aplicare a gunoiului de grajd si a îngrăşămintelor organice.

10 SMR 1 – PROTECŢIA APELOR ÎMPOTRIVA POLUĂRII CU NITRAŢI PROVENIŢI DIN SURSE AGRICOLE
c) să nu depăşească cantitatea de 170 kg azot/ha provenit din aplicarea îngrăşămintelor organice pe terenul agricol în decursul unui an. În acest scop trebuie să urmeze un plan de fertilizare simplificat, întocmit pe baza standardelor privind cantităţile maxime de azot care pot fi aplicate pe terenul agricol şi să asigure o distribuire uniformă a îngrăşămintelor pe terenul agricol În cazul în care cantitatea de azot din îngrăşămintele organice de origine animală produse în fermă este mai mare decât cea corespunzatoare limitei maxime de aplicare a îngrăşămintelor organice pe terenul agricol, se procedează astfel: - fermierul trebuie să ofere explicaţii cu privire la utilizarea surplusului de îngrăşământ natural în cadrul fermei în anul respective; -fermierul va completa borderoul de predare –primire, în cazul în care înstrăinează surplusul gunoiului de grajd. Pentru exploataţiile care nu deţin studii agrochimice se vor respecta standardele maxime privind cantităţile de îngrăşăminte cu azot care pot fi aplicate pe terenul agricol, prezentate în tabelele 7.4 şi 7.5 din Codul de bune practici agricole.

11 SMR 1 – PROTECŢIA APELOR ÎMPOTRIVA POLUĂRII CU NITRAŢI PROVENIŢI DIN SURSE AGRICOLE
Se verifică: - în planul de fertilizare, cantitatea de îngrăşăminte aplicată pe parcelele din cadrul exploataţiei; - în documentele de intrare/iesire - pentru cantitatea de gunoi de grajd; - existenţa şi corectitudinea completării planului de fertilizare. Atentie! Odata cu verificarea planului de fertilizare, se verifica prin sondaj şi: situaţia de lucrări agricole la nivel de exploatație; fișa de magazie a produselor de natura îngrașămintelor și combustibililor; înregistrările în contabilitate privind consumurile pentru aceste produse.

12 SMR 1 – PROTECŢIA APELOR ÎMPOTRIVA POLUĂRII CU NITRAŢI PROVENIŢI DIN SURSE AGRICOLE
d)în cazul exploatațiilor care practică agricultura în sistem irigat și în care producţia planificată necesită o cantitate mai mare de azot decât cea prevăzută de standardele privind cantitățile maxime de azot care pot fi aplicate pe terenul agricol, este obligatorie aplicarea unui plan de fertilizare întocmit pe baza studiului agrochimic, în conformitate cu prevederile Codului de bune practici agricole; În Anexa 10 din Codul de bune practici agricole este prezentat un model privind planul de fertilizare bazat pe studiul agrochimic realizat la nivelul fiecărei parcele din cadrul exploataţiei agricole. Se verifică: Existenţa un studiu agrochimic care să recomande utilizarea unor cantităţi mai mari de azot pe unitatea de suprafaţă (pe anumite parcele menţionate în studiul agrochimic). Şi în acest caz, cantitatea de azot provenit din îngrăşămintele organice nu trebuie să depăşească 170 kg s.a./ha/an.

13 SMR 1 – PROTECŢIA APELOR ÎMPOTRIVA POLUĂRII CU NITRAŢI PROVENIŢI DIN SURSE AGRICOLE
e) să nu aplice îngrăşăminte organice sau minerale pe terenuri saturate cu apă, inundate, îngheţate sau acoperite de zăpadă, conform prevederilor Codului de bune practici agricole; Se va evita administrarea gunoiului, ca şi a oricărui tip de îngrăşământ, pe timp de ploaie, ninsoare şi soare putemic şi pe terenurile cu exces de apă sau acoperite cu zăpadă. Pe cât posibil, trebuie evitată aplicarea îngrăşămintelor cu azot pe soluri îngheţate sau acoperite cu zăpadă, deoarece există riscul de spălare a nitraţilor la încălzirea vremii. Se verifică: Existenţa unor indicii privind aplicarea îngrăşămintelor organice sau minerale pe terenul agricol în condiţii meteorologice şi pedologice nefavorabile.

14 SMR 1 – PROTECŢIA APELOR ÎMPOTRIVA POLUĂRII CU NITRAŢI PROVENIŢI DIN SURSE AGRICOLE
f) să asigure încorporarea în sol a îngrăşămintelor organice aplicate pe terenurile arabile cu panta mai mare de 12%, în cel mult 24 de ore de la aplicarea acestora; Riscul de poluare cu nitraţi a apelor de suprafaţă şi subterane creşte foarte mult în anumite situaţii de aplicare a îngrăşămintelor - pe terenuri în pantă. Pe aceste terenuri fertilizarea cu azot trebuie făcută cu anumite precauţii. Pe astfel de terenuri există un risc crescut al pierderilor de azot prin scurgeri de suprafaţă, care depind de o serie de factori cum sunt: panta terenului, caracteristicile solului (în special permeabilitatea pentru apă), sistemul de cultivare, amenajările antierozionale şi în mod deosebit cantitatea de precipitaţii. Riscul este maxim când îngrăşămintele sunt aplicate superficial şi urmează o perioadă cu precipitaţii abundente. Se verifică: Existenţa unor indicii privind aplicarea îngrăşămintelor organice pe terenul arabil cu panta mai mare de 12% și neîncorporarea acestora în sol după aplicare

15 SMR 1 – PROTECŢIA APELOR ÎMPOTRIVA POLUĂRII CU NITRAŢI PROVENIŢI DIN SURSE AGRICOLE
g) să nu aplice îngrăşăminte organice sau minerale pe fâşiile de protecţie existente pe terenurile agricole situate în vecinătatea zonelor de protecţie a apelor de suprafață sau pe terenurile agricole situate în zonele de protecţie a apelor de suprafață ori în zonele de protecţie sanitară și hidrogeologică a surselor de captare a apei potabile/minerale și a lacurilor terapeutice, stabilite în conformitate cu legislația în domeniu. Lăţimea minimă a fâşiilor de protecţie este de 1 m pe terenurile cu panta de până la 12% şi de 3 m pe terenurile cu panta mai mare de 12%; În zonele de protecţie nu se aplică şi nu se vehiculează îngrăşăminte. Fâşiile de protecţie trebuie să fie în permanenţă înierbate cu ierburi cultivate sau cu vegetaţie naturală, având un rol foarte important în prevenirea proceselor de scurgere şi astfel în pătrunderea şi depunerea sedimentelor în apele de suprafaţă. Se verifică: Menținerea fâşiilor de protecţie existente pe terenurile agricole situate în vecinătatea apelor de suprafaţă; Există urme de îngrăşăminte organice sau chimice pe suprafețele de teren agricol ce constituie fâşii de protecţie a apelor de suprafaţă;

16 SMR 1 – PROTECŢIA APELOR ÎMPOTRIVA POLUĂRII CU NITRAŢI PROVENIŢI DIN SURSE AGRICOLE
h) să întocmească la zi, să păstreze o perioadă de 5 ani şi să prezinte pentru control documentele de evidenţă ale exploatației cu privire la suprafaţa agricolă utilizată, structura culturilor, efectivele de animale, tipul şi cantitatea îngrăşămintelor cu azot aplicate pe terenul agricol (planul de fertilizare) şi documente de livrare/expediere a îngrăşămintelor. Se verifică: Fermierii păstrează: documentele de evidenţă ale exploataţiei agricole cu suprafaţa fermei pe categorii de folosinţă; documentele privind descrierea şeptelului fermei (pe specii şi categorii de producţie) identificarea şi înregistrarea acestuia, registrele de evidenţă a efectivelor, sistemul de creştere; documentele privind cantităţile maxime de îngrăşăminte cu azot care pot fi aplicate; documentele privind cantitatea şi tipul îngrăşămintelor de origine animală aplicate pe terenul agricol, precum şi a celor livrate/achiziţionate, data livrării/achiziţiei, numele şi adresa destinatarului/furnizorului. Toate documentele de evidenţă ale exploataţiei se păstrează o perioadă de 5 ani de la ultima înregistrare efectuată în document

17 Constatarea respectării sau nerespectării cerinţelor privind ecocondiţionalitatea se realizează prin acţiunile de control (administrativ şi control clasic pe teren) desfăşurate de inspectorii APIA, ANF, respectiv ANSVSA, conform prevederilor Ordinului MADR/MMAP/ANSVSA nr. 352/636/54 din 2015, cu modificările ulterioare, sau prin teledetecţie. Sancţiunile se stabilesc conform prevederilor Ordinului MADR nr. 999/2016 privind aprobarea sistemului de sancţiuni pentru nerespectarea normelor de ecocondiţionalitate, ţinând cont de următoarele aspecte: amploarea, gravitatea, persistenţa şi repetarea neconformităţii, precum şi dacă nerespectarea este urmare a neglijenţei sau acţiunii intenţionate a fermierului (art. 38 din Regulamentul (UE) nr. 640/2014): Amploarea (extinderea) unui caz de neconformitate este determinată ţinând cont, în special, de impactul neconformităţii, care poate fi extins şi la alte exploataţii sau limitat la exploataţia respectivă. Gravitatea unui caz de neconformitate depinde în special de importanţa consecinţelor acesteia, ţinând seama de obiectivele cerinţei sau ale standardului în cauză. Persistenţa unui caz de neconformitate se referă la durata pe parcursul căreia se manifestă efectele neconformitatăţii, precum şi la posibilitatea de a pune capăt efectelor acesteia prin mijloace rezonabile. Repetarea neconformităţii presupune nerespectarea aceleeaşi norme (cerinţă sau standard) de mai multe ori în cursul unei perioade de 3 ani calendaristici consecutivi, cu condiţia ca fermierul să fi fost informat despre cazul precedent de nerespectare, iar acesta să fi avut posibilitatea, după caz, de a lua măsurile necesare pentru a remedia situaţia anterioară de neconformitate.

18 Sancțiuni administrative pentru nerespectarea normelor de ecocondiționalitate
1. Constatarea neconformității și aplicarea sancțiunilor pentru ecocondiționalitate În cazul în care normele privind ecocondiționalitatea nu sunt respectate în orice moment în cursul unui an calendaristic și dacă neconformitatea respectivă este rezultatul unei acțiuni ori al unei omiteri direct imputabile fermierului care a depus cererea unică de plată începând cu anul 2016, cuantumul total al plăților efectuate sau care urmează să fie efectuate beneficiarului (denumit în continuare cuantumul total) trebuie să fie redus ori beneficiarul să fie exclus de la plată, prin aplicarea unei sancțiuni administrative. Sancțiunea administrativă se aplică dacă neconformitatea este legată de activitatea agricolă a beneficiarului și/sau dacă vizează suprafața exploatației agricole a beneficiarului sau animalele deținute. Valoarea sancțiunilor administrative pentru un an calendaristic nu trebuie să depășească cuantumul total la care ar avea dreptul fermierul vizat dacă acesta îndeplinește condițiile pentru respectiva plată în cadrul schemei/măsurii de plată/ajutorului/sprijinului solicitat

19 Sancțiuni administrative pentru nerespectarea normelor de ecocondiționalitate
2. Nerespectarea datorată neglijenței Dacă nerespectarea se datorează neglijenței unui fermier, sancțiunea administrativă calculată este de 3% din cuantumul total. Pe baza rezultatelor din raportul de control, se decide reducerea acestui procent la 1% sau creșterea până la 5% din cuantumul total (tabelul 1). Dacă au fost stabilite nereguli repetate, cu excepția celor considerate intenționate, sancțiunea administrativă stabilită în cazul primei nerespectări repetate a aceleiași neconformități se triplează. În cazul repetițiilor viitoare ale aceleiași nereguli, rezultatul reducerii fixate pentru repetarea precedentă se va înmulți de fiecare dată cu trei. Reducerea maximă nu va depăși 15% din cuantumul total. 3. Nerespectarea deliberată (intenția) Dacă fermierul nu a respectat în mod intenționat o condiție, sancțiunea aplicată va fi, ca regulă generală, de 20% din cuantumul total (tabelul 1). Pe baza rezultatelor din raportul de control se decide reducerea procentului în cauză până la maximum 15% sau, după caz, creșterea până la 100% din cuantumul total (tabelul 1). În cazurile de neconformitate deliberată cu niveluri mari de amploare, gravitate sau persistență (neconformități ale căror efecte sunt răspândite și la alte ferme, de gravitate mare, permanente), în plus față de reducerea stabilită, în general, la 20% din cuantumul total, beneficiarul este exclus în următorul an calendaristic de la toate plățile prevăzute la art. 1.

20 v Sancțiuni administrative pentru nerespectarea normelor de ecocondiționalitate 4. Aplicarea sancțiunilor pentru ecocondiționalitate În cazul în care la controlul administrativ se constată o neconformitate în anul curent, este considerată a fi neglijență situația în care în rapoartele de control pe teren din ultimii 2 ani nu apare acea condiție ca fiind neconformă. În cazul în care la controlul administrativ se constată o neconformitate în anul curent, este considerată a fi repetiție situația în care în cel puțin unul dintre rapoartele de control pe teren din ultimii 2 ani apare acea condiție ca fiind neconformă.

21 SMR 1 - Protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole VĂ MULȚUMESC!