Egiptul

Epoca predinastica În epoca eneolitică sursele arheologice capătă un caracter mai precis prin faptul că apare arta figurată : omul, până acum invizibil, se arată reprezentat deseori. Apoi dezvoltarea ceramicii decorate dă elemente mai precise unei cronologii relative, care să poată stabili şi preciza concluziile ce se pot trage din evoluţia şi perfecţionarea ustensilelor. Pe de altă parte unele date despre starea Egiptului în epoca predinastică pot fi aflate din studiul textelor Piramidelor care se referă la epoci cu mult anterioare primei dinastii istorice a Egiptului.

Riturile funerare în epoca badariană nu diferă prea mult de cele de la Merimide şi El-Omari dar în cultura de la Nagada aceste rituri evoluează repede. Atunci când coliba devine dreptunghiulară în locul celei ovale sau circulare, mormântul devine şi el dreptunghiular şi se menţine astfel în toată perioada predinastică. În acelaşi timp groapa este căptuşită cu cărămidă nearsă, lucrându-se un fel de cavou care are chiar bolţi şi celule laterale în care se aşează alimente, apoi o scară de coborâre în cavou. Cadavrul nu a mai fost învelit în piei de animale sau în pânză ci aşezat mai întâi într-un fel de coş lucrat din nuiele, apoi într-un adevărat sarcofag, coşciug lucrat din pământ ars în foc ca un vas de argilă, dar cel mai des într-un coşciug lucrat din scânduri.

Apariţia statului egiptean - primul stat din lume - trebuie considerată ca impusă de necesitatea imperioasă a coordonării pe întreg spatiul Văii Nilului, a sistemului de irigaţii şi îndiguiri care aveau să domolească furia inundaţiilor anuale ale fluviului şi să le facă folositoare agriculturii. Popoarele primitive, care locuiau în regiunile aflate de o parte şi de alta a Văii Nilului, în deşerturile arabice şi libice dar şi cele ce erau în Nubia, putea invada şi jefui ţinuturile bogate ale Egiptului.

Aceşti factori au impus în mod stringent constituirea statului egiptean (mai întâi două state, apoi unul singur). Amândouă regatele au avut de fapt o autonomie în tot timpul domniei faraonilor - prin particularităţile, păstrate cu grijă, ale regimului lor şi prin administraţiile separate. Legătura dintre aceste două regate autonome a fost totdeauna faraonul, care era şi rege al sudului şi al nordului. Dealtfel la moartea lor, faraonii din imperiul vechi aveau două morminte dintre care unul nu conţinea mumia defunctului rege,deci era cenotaf - dar exista un mormânt pentru Egiptul de Sud şi unul pentru Egiptul de Nord pentru acelaşi faraon. De câte ori se produceau răscoale, răzmeriţe sau invazii străine, Egiptul avea tendinţa foarte netă să se despartă iarăşi în cele două regate care renăşteau fiecare sub alt faraon.

Epoca thinita Această epocă este numită thinită după numele oraşului This, din apropiere de Abydos s-au găsit, la sfârşitul veacului al XIX-lea, numeroase obiecte marcate cu cartuşul regilor din aceste dinastii. Epoca thinită cuprinde primele două dinastii ale Egiptului (din lista dinastiilor ce ne-a fost lăsată de Manethon, un preot egiptean care a trăit în secolul al III-lea înaintea erei noastre).

Tradiţia expusă de Manethon şi de Herodot afirmă că regele Menes a unificat ţara şi a întemeiat oraşul Memphis, care este de fapt la limita naturală dintre Egiptul de Sus şi Egiptul de Jos. Monumentele din vremea faraonului Udimu menţionează sărbători religioase şi ceremonii ; în timpul lui se pare că s-a celebrat sărbătoarea sed a reîntineririi faraonului. Tot de la el s-a adăugat la numele faraonului şi un alt titlu : nswt bit "cel al trestiei şi al albinei" planta simbolizând Egiptul de Sus, iar albina Egiptul de Jos. După Udimu a domnit fiul său Adjib (numit în listele lui Maneton, Miebis) dar succesorul său, faraonul Semerkhet (numit Semempres de Maneton), a pus să se şteargă numele lui Adjib şi al reginei Merneith (mama sa), pretutindeni acolo unde le-a putut găsi .

Succesorul faraonului Semerkhet, faraonul Ka, a pus să se şteargă şi numele acestuia, astfel că suntem înclinaţi să credem că el a fost un uzurpator al cărui nume a fost şters din cauza credinţei că numele este legat de persoana care îl poartă într-un chip magic, şi distrugerea numelui este distrugerea însăşi a persoanei vii, dacă trăieşte pe lumea aceasta, a răposatului în lumea lui Osiris, dacă a murit. Deşi regele Adjib a avut domnie lungă, totuşi numele lui a fost şters de pe toate monumentele de către succesorul său Semerkhet şi ar fi rămas necunoscut fără celebra piatră de la Palermo care consemnează toţi faraonii.

Imperiul Vechi Unirea celor două regate egiptene a dat putinţă faraonilor să desăvârşească şi să lărgească sistemul de irigaţie al întregii Văi a Nilului, ceea ce a dus la o sporire însemnată a producţiei agricole şi la înmulţirea populaţiei Egiptului . Comerţul se făcea în acea vreme prin troc apoi a urmat mari expediţii comerciale cu produsele de care Egiptul dispunea în exces, expediţii făcute pe corăbii care mergeau în oraşele feniciene unde duceau produse agricole şi se întorceau cu lemn de care Egiptul atunci, ca şi acum, era destul de lipsit.

Pentru a întări frontierele Egiptului faraonul Snefru pune să se clădească un zid mare la sud şi la nord. Dar faraonii dinastiilor a III-a şi a IV-a au fost aceea care au început construirea de piramide imense, mausolee regale, zidite din blocuri mari de piatră, la care au trudit, muncind pe o arşiţă necruţătoare, la tăierea pietrei, la şlefuirea acesteia, apoi la transporturi şi la construcţia acestor edificii, sute de mii de oameni. Prima piramidă este aceea a regelui Djoser de la Saqqara ; piramidă în trepte care are 60 metri înălţime. Cea mai mare dintre piramide este piramida regelui Kheops (în egipteană Hufu), care constituie unul din punctele de atracţie cele mai căutate de turiştii din lumea întreagă, la Giza, lângă Cairo.

Există multe teorii cu privire la originile poporului egiptean, subiectul inca fiind controversat. Studii genetice recente arata ca populatia actuala a Egiptului este caracterizata de o linie paternala comuna cu zona Africii de Nord in primul rand si ceva influente din Orientul Mijlociu. Studiile bazate pe linia materna leaga egiptenii moderni de locuitorii actuali ai Eritreei si Etiopiei Vechii egipteni isi plasau originile intr-o zona pe care ei o numeau Punt, sau "Ta Neteru" (Taramul Zeilor"), pe care majoritatea egiptologilor o plaseaza intr-o arie ce cuprinde Eritreea si Dealurile Etiopiene. Un studiu recent al morfologiei danturii egiptenilor antici confirma trasaturi dentale caracteristice Africii de Nord, si intr-o masura mai mica populatiei din sud-vestul Asiei. Studiul confirma si continuitatea biologica de la Perioada Predinastică pana dupa perioada faraonica. Un studiu bazat pe statura si proportia corporala sugereaza unele influente ale caracteristicilor antropomorfice tropicale in unele grupuri, in perioada tarzie, odata cu extinderea imperiului.