ÎMPREUNĂ ÎN PRAG DE PRIMĂVARĂ POEZII

Într-un pom s-au adunat SFATUL VRĂBIUŢELOR Într-un pom s-au adunat Vrăbiuţele la sfat.                          Sute, mii de vrăbiuţe                          Ciucure stau pe crenguţe.                           - Cip-cirip, voi ştiţi ceva?                         S-a sfârşit cu iarna grea.                         Mâine va fi primăvară,                         Va fi cald şi soare-afară!   Iarna când a auzit                         Speriată a fugit.                         Sub zăpadă ghiocelul                         Vrea să iasă mititelul.   Vrea mai iute să răsară: Cip-cirip - e primăvară!

De unde vine primăvara? Primăvara vine din pământ, Trebuie să mă credeţi pe cuvânt! Firul meu subţire de ghiocel Sună din clopoţel Şi adună Toate razele de lumină La noi în grădină! Eu zic că primăvara vine Din ochii tăi Către mine! Ia curcubeie de flori Şi le agaţă prin nori, Apoi pune lumină, Să ştii, În ochii cuminţi de copii!

Ghiocelul În grădină, mititel, Mi-a surâs un ghiocel! M-a rugat, până spre seară, Ca să-i fac o plăpumioară Călduroasă, din zăpadă, Gerul ca să nu mi-l vadă! Şi să doarmă liniştit Până-n zori, la răsărit! Dar o rază de la soare Sărutând gingaşa floare, Plăpumioara a topit! Ghiocelul s-a albit Şi aşa de mititel A sunat din clopoţel: Primăvara a venit!

Buburuza Într-o zi o buburuză se-mbrăcă în catifea şi zbură departe-n zare cu bulinele pe ea. Se-odihni puţin, privindu-şi cu mult drag rochiţa fină, însă mare-i fu mirarea că-i lipseşte o bulină. Şi atunci, fără zăbavă, necăjită, mămăruţa îşi luă zborul înapoi să găsească bulinuţa.

ALBINUŢA MICĂ E ŞI HARNICĂ, DAR ŞI FOARTE DARNICĂ, EA ÎMPARTE CU PLĂCERE FAGURI ÎNCĂRCAŢI DE MIERE. ŞI DIN ZORI ŞI PÂNĂ-N SEARĂ TOT ADUNĂ ŞI TOT ZBOARĂ, UITE-AŞA, DIN FLOARE-N FLOARE ÎN GRĂDINI, PE CÂMPUL MARE. ŞI TE ÎNVAŢĂ NEGREŞIT SĂ NU PLÂNGI C-AI OBOSIT, LUCRUL DE L-AI ISPRĂVIT, DOAR ATUNCI EŞTI MULŢUMIT!

E primăvară Au ieşit la soare Gâze, fluturaşi. Plină este curtea                         Şi de copilaşi.                           Ah, e primăvară,                         Pomii înfloresc.                         Fluturaşii zboară,                         Copilaşii cresc.

Mirarea gâzelor Pe o floare mică, mică, Străluceşte o furnică, A împrumutat sclipici De la mândrul licurici. Gâzele mai colorate, Îşi fac semne-ngrijorate Şi se minunează toate: - Asta, chiar nu se mai poate! Cum să stea aşa la soare, Parc-ar fi polen pe floare, Şi într-una să sclipească!? Cine o să mai muncească?...

Albina O văd zilnic în stupină Pe hărnicuţa albină, O porneşte de prin zori Miere s-adune din flori. Când voi creşte vreau aşa Să fiu harnic ca ea. Râde mama şi nu crede, Dar cum cresc, încet, se vede!

Reţetă de primăvară Să punem soare în loc de ceaţă Să punem vântul cald în loc de gheaţă Iar în copaci, sătui de friguri grele, Să punem frunze, flori şi rândunele. Să punem dragoste şi bucurie Să punem pace, linişte şi armonie Voioşi, încrezători şi cu speranţă Să punem dragoste de viaţă.