IUBIRE VIRTUALĂ
Ziua-ncet se stinge-n zare, Stelele clipesc pe rând, Chip gingaş, din depărtare, I se furişează-n gând.
Visătoare stă şi aşteaptă Ca în fiecare seară, Inima de dor tresaltă, Speră să-l revadă iară.
Şi vine dulcea nălucă, Pe aripa dorului, Cu dragoste să o ducă În mirajul lumii lui.
C-o floare îi întinde mâna, Îi şopteşte c-o iubeşte, Dintr-un colţ zâmbeşte luna, Ea cu dragoste-l priveşte.
„Mi-a fost tare dor de tine, Dar ţie, iubirea mea? „Ce faci, dulcea mea, eşti bine?”, Vine întrebarea sa, „Mi-a fost tare dor de tine, Dar ţie, iubirea mea?
Din depărtări iar am venit, Mânat cum ştii, de dorul greu, Aş vrea la dans să te invit, Eşti de acord, odorul meu?”
Ea, cu drag mâna-şi întinde, El, sfios o-mbrăţişează, Mijlocelul i-l cuprinde, Fericiţi, cei doi dansează.
Sunt doar ei în lumea lor De speranţă şi iubire, Înlănţuiţi dor cu dor, Într-un vis de nemurire!
Timpul s-a oprit o clipă, Luna raza-şi cerne blând, Fluturând cu-a ei aripă Peste suflet, peste gând!
Sunt doar ei şi-o melodie Ce se-aude în surdină Şi-n a nopţii feerie, Dragostea le e lumină.
N-au nevoie de cuvinte, În tăcerea din privire Ard atâtea simţăminte Din cea mai pură iubire!
Se despart c-o sărutare Şi urări de „noapte bună!”, Până-n seara următoare, Când vor fi iar împreună.
Şi aşa, seară de seară, Ochi în ochi şi mână-n mână, Într-o lume virtuală Se iubesc, sunt împreună!
Iar iubirea lor curată Zi de zi, tot mai mult creşte, Depărtarea n-o să poată Să destrame ce-i uneşte.
Şi trăiesc sperând c-odată, Visul li se va-mplini Şi că soarta le-a fost dată Şi-n real a se-ntâlni!