TEHNOLOGIA CONFECTIONARII PROTEZELOR MOBILIZABILE ( SCHELETATA)

Prezentarea pe tema: "TEHNOLOGIA CONFECTIONARII PROTEZELOR MOBILIZABILE ( SCHELETATA)"— Transcriere de prezentare:

1 TEHNOLOGIA CONFECTIONARII PROTEZELOR MOBILIZABILE ( SCHELETATA)
CURS I TEHNOLOGIA CONFECTIONARII PROTEZELOR MOBILIZABILE ( SCHELETATA)

2 O proteză mobilă de o înaltă calitate, necesită pentru fabricarea ei o planificare individuală şi de un design, ce pot contribui la o calitate îmbunătăţită a vieţii. Aşteptările pacientului sunt mari. Tratamentele se concentrează pe restaurările în termen lung a structurilor funcţiilor oralo-faciale. Estetica şi aspectele dinamicii masticatorii trebuie luate în considerare. O proteză va face faţă înaltelor cerinţe doar dacă întruneşte următoarele proprietăţi : - restaurarea funcţiei masticatorii; - o bună adaptabilitate ( bine fixată şi uşor de inserat şi scos); - acceptabilă din punct de vedere estetic; - să nu împiedice fonaţia; - să nu genereze factori de stress din punct de vedere al acceptării psihologice; - să permită o igienizare corectă şi uşoară; - să fie din punct de vedere tehnic o lucrare de o înaltă calitate cât şi din punct de vedere al preciziei de execuţie;

3 - materialele ce intră în componenta acesteia să fie testate pe
piaţa tehnicii dentare - să aibă un grad înalt din punctul de vedere al reabilitării funcţionale.

4 Pacientului trebuie să ii fie explicate diferitele faze, ce trebuie elaborios urmate în definitivizarea lucrării, pentru a nu genera diferite psihoze (factori de nelinişte), încât să câştigăm întreaga încredere şi colaborare a acestuia pe parcursul etapelor fabricării. Trebuie avut in vedere faptul că primele obiective ale pacientului sunt restaurarea funcţiilor masticatorii şi estetice. Pacienţii trebuie să fie conştienţi de faptul ca un bun confort al protezei cât şi inaltele aşteptări estetice sunt strâns legate de un însemnat efort tehnic care aduce şi costuri ridicate. Consultarea atentă a pacientului este baza pentru a determina tipul de ancorare a lucrării propriu zise.

5 Protezele parţiale s-au dovedit foarte eficiente pe parcursul anilor de când sunt folosite , ele suferind diverse modificări. Punctul de vedere negativ din care sunt privite lucrările parţiale, comparativ cu alte tipuri de lucrări restauratorii nu este justificat. În cazul unui diagnostic corect , al unei planificări , design si realizări ale protezelor , ele devin o inlocuire acceptabila şi funcţionala a funcţiei masticatorii şi estetice. Protezele parţiale pot deveni un conector principal in diferitele lucrări dentare, transformându-se intr-o bază necompromitatoare pentru restaurări sigure şi ieftine. Comparând preţurile cu al lucrărilor fixe, ca alternativă a restaurărilor protetice, protezele parţiale oferă un avantaj din punct de vedere al costului, lucru ce este foarte important pentru majoritatea pacienţilor.

6

7

8 Înţelegerea proprietaţilor materialelor moderne (aliajele CoCr), coraborată cu o bază tehnică solidă, ofera o inaltă calitate a lucrărilor protetice. Ca şi construcţie lucrările parţiale se integrează in sistemul stomatognatic fara nici o problema in majoritatea cazurilor. Mulţumită gradului inalt de stabilitate dimensională, scheletul protezei parţiale incalecă in zona şeii, zonele palatului oferind un sprijin ferm , un bun suport si retenţie fermă chiar şi in cazul aşa ziselor  ’’delicate’’ croşete. Grupul aliajelor Cr Mo asigură o siguranţă in cazul bio- compatibilităţii intra-orale. Toleranţa ţesuturilor mucozale poate fi privită ca una foarte bună, dacă diagnoza si execuţia este corectă. Conductibilitatea termică slabă si aspectul gravitaţional slab, ce acţioneză asupra lor, oferă pacienţilor un confort real al protezelor executate din aliajele de CoCr. În virtutea folosirii lor in cazul suprastructurilor pe baza implantelor, importanţa acestor aliaje creşte.

9 Actualele probleme ale lucrărilor parţiale, din punct de vedere al functionalităţii, sunt strâns legate de etapele tehnice de realizare ale acestora , cât şi de o diagnoză şi design nesigur. Echipamentele moderne şi materialele cu detaliile si instrucţiuni de folosinţă din partea producătorului, uşurează construcţia dar nu rezolvă problemele generate de planificarea şi designul lor. Dealtfel acestea sunt în primul rând responsabilităţi ale medicului dentist, tehnicianul dentar trebuind să fie implicat incă de la inceput , luându-se in considerare si părerea acestuia. Tehnicianul dentar pe baza cunoştinţelor sale poate face o planificare exactă a lucrării, ceea ce duce la bune rezultate ale produsului final. Daca ne referim mai exact la execuţia scheletului, acesta poate deveni o problemă, creând mari bătăi de cap tehnicienilor, fapt ce duce la refuzul acestora de a executa acest tip de lucrări protetice. Pentru ei protezele scheletate parţiale sunt de domeniul uitării fiind împinsă tehnica realizării lor într-o zonă intunecată plină de necunoscute.

10 De aceea laboratoare specializate pe aceste tehnici, dotate cu aparatura corespunzatoare işi asumă responsabilitatea creării si realizării acestor lucrări protetice. În străinătate sunt chiar şi laboratoare specializate in crearea şi realizarea exclusiva a scheletului metalic. Aşa incât in zilele noastre tot mai multe laboratoare se specializează in realizarea protezelor parţiale. În acest fel scheletele metalice necesare acestor lucrări pot fi preparate intr-o manieră ideală. Aceia ce au studiat in deaproape tehnicile moderne de realizare a scheletului metalic au realizat că li se oferă un spectru larg de fabricare a acestuia. Oricum o intensă familiarizare cu acest subiect este foarte importantă. Corelând strânsa colaborare intre medic şi tehnician pe parcursul realizării etapelor de fabricare, construcţia poate fi planificată şi implementată in aşa manieră să justifice cererile pacienţilor şi nevoile funcţionale.

11 RETROSPECTIVA ISTORICĂ
Realizarea dinţilor artificiali şi studiul unor soluţii ideale a preocupat omenirea incă din cele mai vechi timpuri .De pe vremea Egiptenilor , Fenicienilor sau Etruscilor , chiar şi mai timpuriu se incerca inlocuirea breşelor dentare cu lucrări protetice din fildeş , os sau chiar alţi dinti umani ancoraţi cu sârmă din aur .O intreagă eră nouă a inceput odată cu descoperirea metodei de topire a cerii şi a proceselor de turnare . Marea explozie în realizarea lucrărilor mobile a inceput în mijlocul secolului 19 . La acea oră VULCANITA (prima denumire a cauciucului sintetic vulcanizabil) s-a dezvoltat evoluând procesul de fabricare a gumei flexibile ( CAOUTCHOUC ) care se întărea transformându-se in material dentar prin vulcanizare . Noile lucrări având la bază cauciucul vulcanizat curând au fost înlocuite cu aurul ca material de bază .

12 La început , dinţii de porţelan se fixau pe scheletele metalice din aur cu VULCANITA . Către sfârsitul secolului 19, dinţii de porţelan de inaltă calitate conţineau mici pinuri numite ’’crampoane ’’ sau capse .Ele erau implantate direct in dinţii de porţelan şi serveau ca elemente de ancorare . În acele timpuri metodele de tratament şi realizare tehnică s-au dezvoltat prima dată in America şi apoi au fost adaptate de acolo . În Europa, ţările ce şi-au adus aportul in evoluţia medicinii stomatologice şi tehnicii dentare au fost Anglia şi Germania jucand un rol foarte important. Datorită pioneratului în descoperiri şi succesului, Germania a dezvoltat multe tehnici inovative, majoritatea cunoscute şi aplicate chiar şi în zilele noastre. Atunci s-au pus la punct tehnicile de prelucrare şi fabricare a foiţelor de aur folosite cu succes la obturaţiiile dentare. Bare de aur cu aproximativ 1cm erau lovite cu un ciocan de 10 kg pe o placa de granit, până obţineau foi extrem de subţiiri din aur . Atunci s-au pus bazele companiei cunoscute azi sub numele de BEGO.

13 Angajaţii companiilor din acele vremuri erau aurari, topitori , metalurgişti, tehnicieni dentari, lucrători in ceramică, mecanici de intreţinere şi lucrători in mecanică fină. În componenţa lucrărilor dentare ale acelor vremuri intra aliajul de Crom – Nichel - Fier din 1818. Competiţia era acerbă cu plăcile palatinale şi scheletele metalice din oţel inoxidabil cu inserţii de cauciuc şi dinţii de porţelan .Termenul larg respândit de plăci de oţel sau dinţi de fier provine din acea perioadă din cauza conţinutului mare de fier conţinut de aliaje . Acest termen nu ar trebui utilizat şi pentru aliajele de CoCr , chiar şi in zilele noastre inducând confuzie printre pacienţi . Potrivit tehnicilor vremii s-au dezvoltat şi materialele polimerice (PLASTER) folosite larg azi în Tehnica Dentară. S-au dezvoltat un număr incredibil de croşete cum ar fi NEY , ACKERS, croşetul continu, în cruce, în T, în Y. Elementele retentive de sprijin numite pinteni au fost des folosite şi dezvoltate în aceea vreme promotorii lor fiind Brown-Soresen şi McCollum.

14 Alte descoperiri au fost aşa -zişii « distribuitori de presiune », dispozitive ce eliminau dureroasele tensiuni laterale ce cauzau un adevărat disconfort. Frecvenţele proastei adaptări ale protezelor totale au fost compensate de arcuri de poziţionare centrică ce presau lucrarea superioară (maxilară) sau cea inferioară (mandibulară) de zona mucozală. La începutul anilor 1930 atenţia a fost concentrată pe scheletele metalice în formă de potcoavă. Aceste tipuri de schelete cu bară sau (elemente de legătură dintre şei) au îmbunătăţit estetica şi adevăratul sens al atingerii palatine. Încă la această oră tehnicile de topire ale aliajelor din metale preţioase sau nepreţioase sunt într-o continuă dezvoltare. Între cele două războaie mondiale punţile ’’ SILCA ’’  erau un concept des folosit. Aliajele de CoCr au fost pentru prima dată folosite în timpul celui de-al doilea război mondial. Pentru centrifugarea acestor aliaje , se foloseau încă centrifugele de mână (centrifuga verticală manuală). Primele aliaje dentare ce au apărut pe piaţă au fost VITALLIUM şi NIRANIUM în

15 După o lansare dificilă pe piaţă, perioada în care s-au pus la punct tehnicile de duplicare, abia în anul 1940 au fost disponibile tehnici speciale şi materiale pentru duplicarea modelelor. Noile materiale apărute, ’’Acrilatele ’’, au înlocuit încet cauciucul vulcanizat ca bază a fixării unităţilor dentare de scheletul propriu-zis. Dispozitivele de sucţiune s-au lansat încet pe piaţă impunandu-se şi asigurând o mai bună fixare a lucrărilor. Acrilatul combinat cu aliajele de argint au asigurat o greutate redusă lucrărilor inferioare (mandibulare). Apariţia materialelor refractare şi totodată controlarea strictă a expansionării materialelor folosite de-a lungul întregului proces de fabricare al protezelor au dus la rezultate, din ce în ce mai bune, ce tind în zilele noastre spre perfecţiune.

16 Dezvoltarea tehnologică a dus la apariţia şi perfecţionarea centrifugilor orizontale mecanice, prima apărută pe piaţă fiind SIRIUS, înlocuite cu cele cu arc şi mai târziu de cele acţionate prin motor electric. Sistemul tehnologic se simplifică ducând la o dezvoltare continuă a proceselor tehnologice şi a materialelor folosite. În anul 1955 BEGO oferă primii pe piaţă un sistem tehnologic de fabricare standard a protezelor parţiale. Aceste dezvoltări tehnologice nu au avut la bază un proces lent în crescendo, ci au fost breşe şi spaţii destul de mari de-a lungul timpului până să se ajungă la procesele tehnologice folosite azi şi standardizate. Anii 1960 sunt cruciali în dezvoltarea ceramicii. Tehnicile de aplicare a ceramicii pe aliaje de metale sunt originare în Europa (Germania). În anul 1964, VITA-Zahnfabrik scoate pe piaţă sistemul metalo-ceramic (VMK).

17 În anii 60 restaurările devin din ce în ce mai extinse şi mai sofisticate. Focalizarea cercetărilor se face pe punţile mari ancorate cu telescoape, conuri cât şi a sistemelor ancorate cu capse. Paralel cu creşterea cererii pe piaţa tehnicii dentare industria optimizează şi perfecţionează materialele şi procedeele de execuţie. Noile instrumente rotative pentru frezare, şlefuire şi găurire marchează o nouă eră în realizarea lucrărilor. Noile elemente dentare prefabricate, cât şi cele standardizate extind posibilităţile tehnice şi reduc timpul necesar de lucru pentru ducerea la definitivizare produsului finit. Implantologia dentară se dezvoltă în anii 1980 ca un compliment adus restaurărilor dentare. Tehnologia CAD-CAM ridică ştacheta în anii 1990. În anul 2002 BEGO MEDICAL prezintă primul sistem mobil modular CAD-CAM bazat pe tehnologie laser (BEGO MEDIFACTURING). Focalizarea actuală este pe reducerea timpului de lucru, dezvoltându-se noi şi mai rapide tehnologii de realizare a scheletului metalic.

18 Vă mulțumesc!