SUCEAVA-CURTE DOMNEASCĂ

Prezentarea pe tema: "SUCEAVA-CURTE DOMNEASCĂ"— Transcriere de prezentare:

1 SUCEAVA-CURTE DOMNEASCĂ
REALIZATOR: INST. Lăcrămioara Clucerescu Şcoala cu clasel I-VIII Corocăieşti Suceava

2

3 CETATEA DE SCAUN A SUCEVEI
Sistemul de fortificatii construit in Moldova la sfarsitul secolului al XlV-lea, in momentul aparitiei pericolului otoman, cuprindea, in scopuri de aparare, intarituri de pamant si lemn, dispuse in jurul unor asezari, puncte fortificate aflate in centrul unor localitati sau pe principalele artere ele legatura dintre acestea (fortificatii ale curtilor domnesti si manastiresti, precum si cetati de importanta strategica, situate fie la hotare, pe linia Nistrului, fie in interior in zona apropiata, subcarpatica).

4 ISTORIA CETATII DE SCAUN A SUCEVEI
Situata pe latura de est a orasului, pe un pinten terminal al unui platou care se intindea spre rasarit, cu inaltimea de circa 70 m fata de lunca Sucevei, Cetatea de Scaun domina atat o buna parte din oras, cat si lunca raului Suceava. Desi Suceava a fost timp de aproape 200 ani resedinta voievodala si principal centru militar, al tarii, exercitind o puternica impresie asupra contemporanilor, totusi, de la acestia nu ne-au ramas marturii despre inceputurile cetatii si nici vechile letopisete nu pomenesc nimic despre existenta fortificatiei. In schimb, documentele sunt cele care amintesc cetatea.

5 In stricta ordine cronologica, cea mai veche mentiune a numelui Suceava e cea din 10 februarie 1388, din actul dat de Petru I Musat in legatura cu imprumutul pe care i-l ceruse regele Poloniei, lasand drept garantie domnului moldovean Pocutia. In act e vorba de Cetatea Sucevei . Si urmatoarele mentiuni din documentele moldovenesti azi cunoscute (1393, 1395) se refera tot la cetate. Referitor la precizarea etapelor de constructii, a functionalitatii incaperilor, la forma si arhitectura cetatii, date importante le-au furnizat cercetarile arheologice intreprinse aici timp de aproape 40 de ani. Astfel, sapaturile efectuate la Cetatea de Scaun au aratat ca pe locul unde este asezata aceasta nu a existat nici o fortificatie anterioara, demonstrand ca primul nivel de viata feudala apartine sfarsitului secolului al XlV-lea. Constatarea intareste concluzia ca epoca construirii cetatii coincide cu domnia lui Petru I Musat.

6 Fortul musatin este de plan rectangular, cu dimensiunile de cea 36x40 m, cu laturile egale, doua cate doua (latura de est de 40 m, latura de sud de 36 m). Grosimea zidurilor atingea circa 2 m. Puterea de aparare a cetatii era sporita prin ridicarea unor turnuri patrate, cu latura de 4 m, dispuse exterior atat pe mijlocul fiecarei laturi, cat si cite unul la fiecare colt al cetatii. Zidurile au fost lucrate din piatra nefasonata, asezata la exterior in randuri regulate, cu miezul clin umplutura de piatra legata cu mortar hidraulic, in care se mai punea piatra si caramida sfaramata. Pentru a se evita fisurarea zidurilor in urma tasarii, s-au intrebuintat barne din lemn de stejar, bagate in masa de zidarie.   In cetate se intra printr-o poarta de forma semicirculara, cu raza de 1,5 m, amplasata pe latura de sud. Santul de aparare, sapat numai pe latura de est, la cea 4 m de zidul fortului, avea adancime variabila (in jur de 10 m). In epoca lui Alexandru cel Bun, in scopul apararii intrarii, s-a construit in dreptul acesteia, pe latura de sud, un zid asezat paralel cu zidul cetatii. De asemenea, s-au executat lucrari de pavare a curtii interioare si a cailor de acces spre cetate.

7 O data cu cresterea pericolului otoman si cu intrebuintarea tot mai frecventa a unei noi tehnici militare, artileria, se impunea regandirea fortificarii cetatii si ridicarea unui zid inconjurator, care sa permita, concomitent cu largirea suprafetei intregii fortificatii prin crearea curtii exterioare, abaterea fortului propriu-zis de sub amenintarea tunurilor. Voievodul, care intelege necesitatea cresterii capacitatii de aparare a Moldovei in fata pericolelor care o amenintau si care decide construirea unor noi cetati, din piatra sau pamint, cat si intarirea celor existente a fost Stefan cel Mare ( ). Astfel, prin amploarea modificarilor facute la cetatea de la Suceava, Stefan cel Mare devine al doilea ctitor al ei. Lucrarile intreprinse la Cetatea de Scaun de la Suceava s-au efectuat in doua etape. In prima etapa, anterioara anului 1476, se astupa vechiul sant de aparare de pe latura de est, apoi se construieste, aproximativ la m de zidul fortului musatin, un zid de incinta, lat de 2 m. Noul zid inconjura cetatea asemenea unui inel. Zidul nou, cu inaltimea de cea 15 m fata de fundul santului de aparare, avea creneluri (goluri de tragere) plasate in partea inferioara. Nivelul la care au fost asezate crenelurile dovedeste ca zidul mai dispunea la partea superioara de un rand de creneluri, la fel ca la Cetatea Neamtului. Zidul era intarit, la distanta de cea 20 m, cu turnuri de aparare de forma patrata, turnuri pe care era amplasata artileria. Tot atunci se sapa noul sant de aparare care mergea pe laturile de est si sud-est.

8 Pentru  consolidarea  peretelui santului de aparare de pe latura de est, s-a construit pe aceasta portiune un zid de piatra, o contraescarpa. Santul de aparare, avand forma unei potcoave cu capetele deschise si puternic inclinate pe latura de nord, nu a fost umplut cu apa. Acum, vechea intrare de pe latura de sud este astupata cu zidarie si se construieste intrarea de pe latura de est, pastrata pana astazi. Cetatea era legata de platou printr-un pod, cu o parte fixa si una mobila, suspendat pe trei piloni. Tot atunci se executa noi modificari si compartimentari in interiorul cetatii. Cea mai mare parte a camerelor era destinata soldatilor. In zona portilor de intrare in fort se gaseau cele doua camere pentru corpul de garda, care pazea intrarile. Pe latura de rasarit, care se pare ca a avut trei niveluri, se aflau incaperile destinate voievodului si familiei sale, cand locuia in cetate. Remarcabile sint aici ferestrele cu dimensiuni mai mari decat cele din cetate, pana astazi pastrindu-se ancadramentele sculptate in piatra. Tot aici se gasea si paraclisul, legat de curtea interioara prin intermediul unei scari in spirala. Peretii paraclisului au fost acoperiti cu fresca. Pe latura de sud, in turnul de pe mijlociul acesteia, se gasea inchisoarea la care se ajungea din curtea interioara cu ajutorul unei scari in spirala. Pe latura de vest, la subsol, se  aflau pivnitele, accesul facandu-se din curte cu, ajutorul unei scari. La parter se pare, ca exista o incapere destinata desfasurarii vietii de curte, o sala in care se intrunea Sfatul domnesc, caci aici s-au gasit numeroase piese sculptate, console gotice, console in stilul Renasterii, chei de bolta, dintre care una cu stema Moldovei, capul de bour cu o stea cu cinci raze intre coarne, incadrat in dreapta de o rozeta cu cinci petale si la stanga de semiluna, ceea ce arata caracterul oficial al acestei incaperi.

9 Latura de nord era formata doar de zidul fortului si de zidul de incinta. La exterior, peretii cetatii erau impodobiti cu siruri de discuri si butoni ornamentali smaltuiti. Discurile, artistic lucrate, aveau decoratii cu motive geometrice si cu animale fantastice. In interior, in unele incaperi, se gaseau sobe din cahle smaltuite, decorate cu motive geometrice, steme ale Moldovei, animale  fantastice sau   personaje legendare. Cetatea de la Suceava, modificata si intarita in timpul domniei lui Stefan cel Mare, este asediata in  vara  anului  1476 de ostile turcesti, conduse de sultanul Mahomed al II-lea. Asediul a demonstrat ca grosimea  zidului de incinta era insuficienta in portiunile expuse tirului artileriei, iar turnurile  alaturate erau si ele vulnerabile. Dupa anul 1473, langa zidul de incinta din prima faza se adauga, prin aderare, un al doilea zid, de o grosime variind intre 2 si 4 m, intarit cu bastioane   circulare, care  dublau vechile turnuri patrate. Cetatea capata  forma unei stele cu   un  numar de peste sapte  bastioane (sapte dintre bastioane au fost pastrate si pana astazi). O frumoasa stema cu pisanie, din pacate fragmentara, a fost descoperita in anul 1971, cu prilejul lucrarilor  e restaurare. Stema, datand din septembrie  1476, se pare ca a fost pusa pentru a aminti  lucrarile de refacere intreprinse dupa asediul din anul 1476.

10 In timpul domniei lui Stefan cel Mare, cei mai este asediata in anul 1485, de catre ostile turcesti, si in anul 1497, de catre polonezii condusi de Ipan Albert, regele Poloniei, care intre 25 septembrie si 19 octombrie incearca, iar fara rezultat, sa o ocupe. Lucrari de mica amploare, de refacere, mai ales la zidul de incinta, cat si in interiorul fortului, se constata si in epoca domniilor lui Bogdan al III-Iea ( ) si Stefanita Voda ( ), fiul si, respectiv, nepotul lui Stefan cel Mare. Grija aratata fata de puterea de aparare a cetatii face ca aceasta sa fie una dintre cele mai puternice fortarete ale Moldovei. In anul 1538, boierii moldoveni, nemultumiti de politica autoritara a voievodului Petru Rares ( ; ), un alt fiu al lui Stefan cel Mare, intruniti la Curtea din Badeuti, in frunte cu hatmanul Mihu si logofatul Trotusan, decid sa predea cetatea sultanului Soliman Magnificul, care il instaleaza domn pe un nepot a lui Stefan cel Mare, crescut la Istanbul, Stefan, poreclit Lacusta ( ). Dupa anul 1538, rolul cetatii de la Suceava scade treptat, batrana fortificatie devenind scena unor episoade tragice. In anul 1540, boierii, care cu doi ani in urma isi tradasera domnul si il acceptasera in loc pe Stefan Lacusta, il asasineaza pe acesta, intr-un foisor din cetate. Despot Voda ( ) isi stabileste si el resedinta la Suceava, dar spre sfarsitul domniei acestuia, cetatea este din nou asediata timp de trei luni, in 1563, de catre hatmanul Tomsa. Mercenarii unguri ai lui Despot predau cetatea ostii conduse de Stefan Tomsa.

11 In timpul celei de a doua domnii a lui Alexandru Lapusneanu ( ), din ordinul otomanilor, cetatea de la Suceava este incendiata. Grigore Ureche scrie ca: "...facand pre cuvantul imparatului, au umplut cetatile cu lemne si le-au aprins de au ars si s-au risipit". Tot acum capitala Moldovei va fi mutata la Iasi, unde domnul putea fi mai usor supravegheat de catre Poarta. Se pare insa, ca incendiul din anul 1564 a fost formal, caci Aron Voda ( ) si Stefan Razvan (1595), domnii care se ridica la lupta impotriva Portii si se aliaza cu Mihai Viteazul in lupta antiotomana, isi fixeaza resedinta la Suceava. Voievodul Ieremia Movila ( ) intreprinde si el o serie de lucrari de refacere, dupa cum o atesta caramida descoperita in cetate (un fragment avea inscriptionat anul 1596). In timpul campaniei lui Mihai Viteazul in Moldova, aparatorii cetatii deschid portile in fata viteazului domnitor, care lasa aici o garnizoana. O noua perioada de stralucire cunoaste cetatea in epoca lui Vasile Lupu ( ), care efectueaza lucrari de refacere, mai ales in interior. Zidurile din caramida, pilastrii adosati zidurilor mai vechi care inconjurau curtea interioara, boltile din "hala de sus", reamenajarea pivnitelor de pe latura de vest, precum si fragmentele de placi de lznik si cahle pentru sobe de influenta lituaniana, toate gasite in cetate, vorbesc despre aceste refaceri. Dar evenimentele din anul 1653, generate de luptele pentru tron dintre Vasile Lupu si Gheorghe Stefan, cand cetatea, aparata de cazacii lui Timus Hmelnitki, ginerele lui Vasile Lupu, a suferit mai multe avarii neremediate in timp, fac ca perioada de glorie si  stralucire  a fortificatiei sa se incheie in timpul domniei lui Eustratie Dabija ( ) la Suceava, in cetate, se amenajeaza un atelier pentru batut monede, care functioneaza intre anii 1662 si 1668, unde se emit ultimele monede moldovenesti.

12 In timpul razboaielor turco-polone, in anul 1673, cu invoirea voievodului Stefan Petriceicu ( ; ), in cetate se asaza o garnizoana polona pe care turcii vor reusi s-o alunge abia dupa mai bine de sase luni de lupta. Pentru a evita noi actiuni   indreptate   impotriva   lor,   otomanii   impun voievodului Dumitrascu Cantacuzino (1673; G75) darimarea cetatii. Ion Neculce povesteste ca "...trimis-au Dumitrasco Voda pre Panaiotachi usorul Monotia, c-un aga turcu pentru ca sa strice cetatile si cu alti boiari... Au intrat acel Panaitc, talmaciu agai, si cu acel aga... Deci atunci au stricat cetatea Sucevei...". Nicolae Costin precizeaza la randul sau: „... si punand lagum (praf de pusca), sub zidurile cetatilor le-au aruncat din temelie. Numai cetatea Sucevei, neputand-o strica cu laguna au umplut-o cu lemne si cu paie, apoi le-au dat foc de au ars. Si astfel slabindu-i zidurile din pricina fierbintelei de tot mari s-a risipit cetatea". Astfel cetatea de la Suceava a fost prefacuta, dupa cum spunea Nieolae lorga, „intr-un cuptor urias, rug al maririi noastre cele vechi". In ultimul an de domnie al lui Duca Voda (1684), a avut loc un puternic cutremur: "... cazut-au atunce si turnul cel mare din Cetatea Sucevei, ce-i zice turnul Nebuisai". In urma cutremurului, intreaga latura de nord a cetatii a fost distrusa. Cetatea este acum daramata. Asa se explica de ce in anul 1691, regele polon Ioan Sobieski ( ), venit la Suceava, isi asaza tabara nu la cetate, ci prefera sa fortifice manastirea armeneasca Sfintul Auxentie, care de acum se va numi Zamca. In anul 1700, solul polon Rafael Leszczynski, in drum spre Istanbul, trece pe la Suceava si in insemnarile sale consemneaza ca in oras se mai pastrau doar ruinele Palatului Domnesc.

13 Veacurile care s-au scurs de la parasirea Cetatii de Scaun si pana astazi au insemnat, pentru o anumita perioada de timp, fie o neglijare si parasire a acesteia, fie, mai ales dupa 1951, initierea unei intense munci de cercetare arheologica, de protejare, consolidare si restaurare partiala a cetatii, in sensul acesta vizitatorul aflat in trecere prin Suceava mai poate inca admira, dupa scurgerea a 600 de ani, zidurile fortului musatin din perioada lui Petru I Musat si Alexandru cel Bun (unele incaperi refacute de Stefan cel Mare si Ieremia Movila), de forma patrulatera, cu inaltimi ce depasesc m. Pe latura de est s-a conservat in conditii bune paraclisul cetatii refacut de Stefan cel Mare. Tot din timpul acestui voievod s-au mai pastrat pina in zilele noastre cele doua pinze de ziduri adosate, ce protejau fortul musatin pe cele trei laturi ale sale. Transformarea cetatii intr-un mare muzeu in aer liber reprezinta o dovada elocventa a respectului pentru traditiile de lupta ale poporului nostru, pentru glorioasa sa istorie, pentru valoroasa si diversa sa creatie materiala si spirituala.

14

15 Bibliografie: www.geocities.com www.muzeul-bucovina.ro