1. Îl văd adesea și-l admir Pe-urmașul Domnului Hristos, Sorbind al lacrimii potir Cu pași smeriți pe drum spinos De unde are el puteri Să-nfrunte-atâtea mari dureri? Iar el mi-a spus: “Nădejdea mea-i Hristos și biruința Sa!”
2. Îl văd purtând adeseori, În luptă sabie și scut; Și simt cum rănile îl dor, Dar văd că nu se dă bătut! “De unde ai așa curaj Să speri, să lupți, să nu te lași?’’ Iar el mi-a spus: “Nădejdea mea-i Hristos și biruința Sa!”
3. Suntem cu toții peregrini Prin valea negrelor dureri, Deși îngustă și cu spini, Cărarea duce sus în cer! La Tine, Doamne, am găsit Putere până la sfârșit; Păstrează-n noi, nădejdea Ta S-avem putere a lupta!