Cu mocăniţele la plimbare

Prezentarea pe tema: "Cu mocăniţele la plimbare"— Transcriere de prezentare:

1 Cu mocăniţele la plimbare
prin România Derulare cu click

2 Vişeu de Sus este locul de plecare pentru prima MOCĂNIŢĂ: un tren îngust, cu o locomotivă cu aburi, al cărui traseu este unul foarte simplu: de-a lungul râului Vaser, prin munţii Maramureşului, din nordul Carpaţilor Orientali.

3

4 Cel mai valoros obiectiv natural din zonă este Valea Vaserului, care se remarcă prin existenţa MOCĂNIŢEI (trenul cu aburi) şi care este locaţia principală de atracţie a turiştilor.

5 Imagini de pe traseul MOCĂNIŢEI.

6 Imagini de pe traseul MOCĂNIŢEI.

7 Construită după Primul Război Mondial, pentru a transporta lemn, această MOCĂNIŢĂ este utilizată şi în prezent, atât pentru a trans-porta buşteni, cât şi în scop turistic.Turiştii se pot bucura de peisajele absolut uimitoare existente pe această vale sau se pot opri pe drum, la una dintre numeroasele halte, pentru a “cuceri” sălbăticia munţilor.

8 Una din imaginile obişnuite care se pot întâlni pe şoseaua care însoţeşte traseul MOCĂNIŢEI …

9 Începând cu anul 1932, Calea Ferată Forestieră Vişeu de Sus funcţionează aproape fără întrerupere, fiind ultima de acest gen din Europa, încă folosită pentru transportul lemnului din munţi.

10 Din anul 2000, aceste trenuri cu aburi pentru turiști circulă regulat pe Valea Vaserului. Sezonul începe primăvara și se sfârșeşte toamna (mai-octombrie). Cea mai înaltă altitudine a liniei ferate este în zona Coman, de m, plecarea din Vișeu de Sus fiind la altitudinea de 600 m.

11 Trenurile turistice urcă până la stația Paltin (km 21,6), la aproximativ două ore depărtare de Vișeu de Sus, acolo unde s-a amenajat un loc pentru popas. În Paltin, până la ora de întoarcere a trenului, turiștii pot să-și petreacă puțin timp în natură sau să admire panorama de pe o platformă amplasată pe stânca din apropiere.

12 Lemnele folosite pentru focul din aceste locomotive cu aburi.

13 Plimbare pe şine, înainte de sosirea trenului …
… şi caii de munte la păscut.

14 Aici se încarcă lemnele în vagoane.

15 În aceste zone montane există şi iazuri în care se poate pescui.

16 Traseul complet al acestei MOCĂNIŢE măsoară aproximativ 50 km, din Vişeu de Sus până la staţia terminală Coman – Izvorul Boului. Pornind din Vişeu de Sus spre pădure, în Delta-Novăţ, acolo unde şina formează un triunghi pentru bifurcaţie, calea ferată se ramifică, la dreapta pe o distanţă de aproape 7 km spre Valea Novăţ, iar la stânga, de-a lungul râului Vaser, continuând magistrala spre satul Coman.

17 Călătoria pe Valea Vaserului, printr-o excursie de o zi cu trenul sau o drumeţie mai lungă cu cortul, este şi în prezent o aventură, deoarece în mijlocul pădurii întunecate sau pe pajiştile invadate de soare, în gările singuratice sau în tabăra energică şi zgomotoasă a muncitorilor din pădure, se deschide o lume fascinantă, o altfel de lume.

18 Urmează o serie de imagini care pot fi zărite pe aceste drumuri montane sau urmând traseul unei MOCANIŢE.

19

20

21

22

23 Ultima imagine de pe traseul MOCĂNIŢEI de la Vişeu de Sus.

24 Şi de aici porneşte o a doua MOCĂNIŢĂ, cea de la Moldoviţa.

25 O altă cale ferată cu ecartament îngust este “Mocăniţa HUŢULCA” de la Moldoviţa, care a fost construită de un proprietar de gater din Munchen, Louis Ortieb, şi dată în folosinţă în anul 1888 pentru transport de masă lemnoasă de la pădure la gater. În anul 1909 linia a fost preluată de la fondul bisericesc care a schimbat ecartamentul liniei, de la 800 mm la ecartamentul standardizat de 760 mm. Iniţial, traseul mocăniţei avea 23,9 km, de la Moldoviţa până la pădurea Roşoşa, însă în decursul anilor s-au mai construit o mulţime de variante şi tot sistemul a ajuns în anul 1987, după înfiinţarea porţiunii Râşcovei - Râşca dreapta + Arsuri, la o lungime de 73 km.

26 Linia de la Moldovița a fost folosită până în anul 2001 pentru transport de masă lemnoasă, dar începând cu iulie 2005, linia este administrată de Asociația pentru păstrarea liniilor înguste din România.

27 Traseul iniţial a fost de aproape 100 km, dar, începând din anul 2005, investitorul austriac Georg Hocevar reîncepe, bucată cu bucată, reconstrucţia acestei linii forestiere, care prin 2015 ajunsese la lungimea de cca. 11 km.

28

29 Austriacul Georg Hoce-var, cel care a reînviat mocăniţa de la Moldoviţa, transformând-o într-un mic trenuleţ turistic cu care s-au plimbat în 2014 aproximativ de turişti, a adus în 2017 un vagon inscripţionat pe exterior cu Mănăstirea Moldoviţa, iar pe interior cu imagini ale mănăstirii şi cu picturi bisericeşti ale acestui lăcaş de cult. Este un vagon de clasa I, cu o capacitate de 56 de locuri, cu scaune tapiţate, un vagon care în urmă cu foarte mulţi ani a fost folosit pe o linie forestieră din Ungaria şi a fost vândut mai apoi în Austria, unde a fost salvat de la fier vechi de Georg Hocevar.

30 Înainte de a fi pus pe linia mocăniţei, noul vagon a fost transportat cu tirul de la Hunedoara, la Mănăstirea Moldoviţa, unde un preot a sfințit noua achiziție, la slujbă participând şi familia lui Georg Hocevar: soţia, cei doi copii şi părinţii acestuia, aceştia din urmă aflaţi în vacanţă în Bucovina.

31 Mocăniţa HUŢULCA este atracţia turiştilor care poposesc în localitatea suceveană Moldoviţa, aşezată în inima Obcinii Mari şi a Feredeului. Vagoanele tractate de cea mai veche locomotivă cu aburi funcţională de pe glob, marca Krauss din 1917, circulă pe una dintre puţinele căi ferate cu ecartament îngust din ţară.

32 Vagoane deschise … … şi călători, cu mocăniţa HUŢULCA.

33 Tren … … vagoane şi călători, cu mocăniţa HUŢULCA.

34 MOCĂNIȚA „CRĂIŢA” Cel de-al treilea trenuleţ, care iniţial a fost de linie îngustă, este Mocănița „CRĂIŢA” din munţii Apuseni, care în fiecare an avea programat, ca de 1 Decembrie, să ajungă până în gara Bărăbanţ din nordul oraşului Alba Iulia, capitala Zilei Naţionale a Marii Uniri. Pentru a parcurge şi în prezent acest traseu, “CRĂIŢA” a fost restaurată, ca un tren de epocă, fiind adaptată să poată circula pe o linie de cale ferată modernă cu dimensiuni actuale.

35 Aşa este primit acest trenuleţ, în gara Bărăbanţ, de locuitorii din Alba Iulia.

36

37 După ce „Crescuse şi un copac în ea”, Primăria din Zlatna a cumpărat această locomotivă, la începutul anului 2013, de la un lichi-dator din Braşov. "A fost fier vechi, a stat 19 ani în depoul din Sibiu. Am restaurat-o timp de 2 ani şi ceva (la Uzinele „16 Februarie” din Cluj) şi acum este o bijuterie care va face mare cinste României, oricum fiind deja clasificată în patrimoniul naţional", a declarat Silviu Ponoran, primar Zlatna în 2017.

38 Locomotiva Mocăniţei “CRĂIŢA”, care a fost restaurată prin grija Primăriei Zlatna, în colaborare cu Consiliul Judeţean, a fost fabricată în 1906, lângă Berlin. Această investiţie a costat Euro, ocazie cu care a fost restaurat şi un vagon, fabricat în 1909, pentru a completa garnitura trenului de epocă.

39 Printre cei care, în 2017, au parcurs drumul spre Alba Iulia, în acest tren de epocă, s-au aflat primarul orașului Zlatna, Silviu Ponoran (foto dreapta), precum și persoane aflate în județ care au participat la lucrările Congresului Spiritualității Românești de la Alba Iulia, organizat în fiecare an, aici, de către Liga Culturală a Românilor de Pretutindeni.

40 Aflaţi că această “Mocăniţă” de la Alba Iulia a functionat timp de aproape 100 de ani, în perioada 1895 – 1981, transportând pe ruta Alba Iulia - Zlatna, tur - retur, tone de marfă şi de călători pe un total de km?

41 Mocăniţa de la BRAD O imagine “antică” a unui tren de tip mocăniţă, care ar fi trebuit să facă legătura permanentă dintre localităţile Deva şi Brad.

42 Primele studii topografice pentru o viitoare linie ferată care ar fi trebuit să facă legătura permanentă dintre Deva şi Brad au fost realizate în anul 1937, iar lucrările de construcţie au demarat la , continuând pe toată perioada primului război mondial, fiind totuşi oprite la În această perioadă, au fost executate tronsoanele: Deva-Viaduct Stoneasa (14 km) şi Brad-Viaduct Luncoiu (5 km). Între cele 2 viaducte (17 km), deşi nu se montaseră încă şinele, terasementele erau complet executate. Dacă doriţi să vedeţi cum arăta linia ferată Deva-Brad, în anii , vă recomand să accesaţi adresa: unde veţi găsi un interesant comentariu, însoţit de multe imagini, fotografiate de o persoană a cărui nume nu l-am găsit pe nicăieri, dar să ştiţi că această persoană merită toate laudele noastre pentru faptul că ne prezintă adevăruri dureroase legate de cei care răspund de menţinerea posibilităţilor de a vedea frumuseţile din ţara noastră, inclusiv cele legate de această cale ferată care trebuia să lege localităţile Deva şi Brad din munţii Zărandului.

43 Mocăniţa de la Brad, salvată de la dezasamblare şi „reciclare”, a circulat în 2018, până la Criscior, doar de Paşte şi de Crăciun, precum şi în fiecare sâmbătă şi duminică în perioada 30 iunie – 09 septembrie 2018.

44 Imagini din 2015 cu actuala mocăniţă turistică BRAD – CRISCIOR, în gara din Brad şi cum este primită la Criscior. Această garnitură a fost compusă din locomotiva Criscior, vagoane de călători şi un vagon bar.

45 Traseul mocăniţei “COVASNA – COMANDĂU”, lung de aproape 19 km, este o cale ferată cu ecartament îngust (760 mm) ce a fost construită în perioada , fiind prima cale ferată forestieră de pe teritorul actual al României care a utilizat şine metalice şi locomotive cu aburi.

46 Imagine din 2018 cu acest tren turistic, “COVASNA – COMANDĂU”, cu o locomotivă Diesel, aflat pe partea sa superioară a traseului din zona Comandău.

47 Imagine din 2013 cu acest tren turistic, “COVASNA – COMANDĂU”, în partea sa inferioară, din zona Valea Zânelor, la sud de Covasna.

48 Imaginea locomotivei principale a trenului turistic, “COVASNA – COMANDĂU”.

49 După ce, între anii , în Mun-ţii Semenicului s-au descoperit primele zăcăminte de huilă din România, în anii a fost realizată şi dată în funcțiune calea ferată Anina-Oravița - Baziaş, aceasta fiind şi cea mai veche cale fe-rată de pe terito-riul României, în scopul transpor-tului de cărbune de la Anina spre Dună-re, prin Oravița.

50 După descoperirea acestor zăcăminte, în munţii Semenicului s-au deschis şi primele mine de cărbune la Anina, Doman şi Secu din ţinutul Caraş-Serverin. Din aceste motive statul austriac (ce administra pe atunci aceste ţinuturi româneşti) a început în 1847 să construiască prima cale ferată din România: Oraviţa-Baziaş ce avea o lungime de 62,5 km, urmând a fi folosită pentru transportul cărbunelui de la Oraviţa până la Dunăre şi mai departe până în Austria. După evenimentele din anii , perioadă în care lucrările au fost întrerupte şi reluate mai apoi în anul 1850, la 28 august 1854 linia a fost deschisă numai pentru trenurile de cărbune şi alte mărfuri. În prezent această cale ferată este proprietatea companiei Regiotrans, pe o linie cu şină normală, dar, din 1950, ea nu mai este funcţională – pentru lămuriri accesaţi clipul de la adresa; Aceasta este imaginea vechii gări din Baziaş, care a existat timp de aproape un secol ( ).

51 Deci, din întreaga linie ferată Anina-Baziaş, în prezent a rămas funcţională numai porţiunea Oraviţa-Anina. Această linie ferată, lungă de 34 km, supranumită “Semmeringul Bănăţean” datorită asemănării cu celebra cale ferată “Semmering” din Austria, a fost construită între anii 1845 şi 1854, şi inaugurată la 15 decembrie1863, fiind a cincea cale ferată de pe teritoriul României, respectiv prima cale ferată montană şi cea mai frumoasă. La această adresă puteţi vizualiza imagini şi comentarii deosebite despre această cale ferată, numită şi “Simeringul Bănăţean”:

52 Traseul complet a căii ferate bănăţene de la Oraviţa la Anina, folositâţă şi ca linie turistică pentru localităţile din munţii Semenicului.

53 Această gară din Banat este cea mai veche gară din România: Oravița … un vechi oraș cultural din județul Caraș-Severin, fostă capitală adminis-trativă de județ, astăzi -din păcate- un orășel prăfuit și decăzut, dar pe vremuri dotat cu tot ce-i trebuie: farmacie, teatru, o imensă primărie, mai multe biserici … Gara Anina este o stație de cale ferată, din 1863, monument istoric aflat pe teritoriul orașului Anina, care a fost declarat oraș în anul 1952. În apropierea oraşului se află o serie de obiective turistice ce merită a fi vizitate: Peștera Buhui, cu cel mai lung curs subteran din România; Lacul Buhui - primul lac artificial din România; Cheile Minișului cu cascada și izbucul Bigăr.

54 Din gara Oraviţa pleacă trenurile care traversează dealurile bănățene din zonă, printr-o serie de tunele și viaducte, pentru a ajunge, șerpuind, la gara Anina, o altă gară extrem de veche, mărturie a interesului economic major de la mijlocul sec. XIX. Toţi excursioniştii acestui traseu reuşesc să vadă povestea acestei prime căi ferate montane care-şi spune povestea într-un mod cum nu se poate mai frumos: prin peisajele de nedescris din natură, tunelele, viaductele şi un tren cu călatori de nota 10. La Oraviţa se vizionează şi această bătrână locomotivă cu aburi, care ar necesita totuşi unele reparaţii, pentru a putea tracta actualele trenuri.

55  Viaductul Jitin  Făcând un drum cu acest tren, elevii de la Liceul Teoretic „Diaconovici-Tietz” şi de la Colegiul Economic al Banatului Montan din Reşiţa au fost profund impresionaţi de frumuseţea imaginilor văzute, pentru majoritatea fiind şi prima excursie de acest gen pe un traseu montan. Bineînţeles că excursia s-a bucurat şi de o prezentare istorică a zonei, făcută de domnul profesor de istorie Marius Cornici, director al Colegiului Economic.

56 Linia ferată Oraviţa-Anina a fost reconstruită între 1860 şi 1863, fapt care a presupus un efort extraordinar, toate tunelurile fiind săpate cu dalta şi târnăcopul, fiind nevoie de nu mai puţin de 10 viaducte, de-a lungul celor 34 de kilometri de cale ferată. Cei care doresc să vadă mai multe imagini de pe traseul acestei linii ferate, pot accesa adresa:

57 Viaducte şi tuneluri străbătute de această celebră cale ferată “Semmeringul Bănăţean”.
DRUM BUN ! F.D. – XI.2018

58