Judeţul BISTRIŢA NĂSĂUD

Prezentarea pe tema: "Judeţul BISTRIŢA NĂSĂUD"— Transcriere de prezentare:

1 Judeţul BISTRIŢA NĂSĂUD
C e t a t e a C I C E U Judeţul BISTRIŢA NĂSĂUD AVANSARE manuală !

2 Ciceu Corabia (vedere de la Cetatea Ciceu)
Cetatea Ciceu este o fortăreaţă medievală din actualul judeţ Bistriţa-Năsăud, la 20 km. nord-est de municipiul Dej, în punctul de întâlnire al teritoriului localităţilor Ciceu-Corabia, Ciceu-Giurgeşti şi Dumbrăveni. În evul mediu a făcut parte din comitatul Solnocul Interior, integrat in comitatul Solnoc-Dăbâca la Cetatea a fost ridicată pe o colină vulcanică de 683 m altitudine, de unde şi numele de Ciceu (din maghiarul csucs – vârf).

3 Ciceu Mihăieşti (vedere de la Cetatea Ciceu)

4 Descoperirile de obsidiană de la Leleşti reprezintă cele mai vechi urme ale prezenţei omului în zona Ciceului. Numeroasele descoperiri neolitice din bazinul Someşului, îndeosebi topoare, aduc dovezi privitoare la popularea regiunii. Astfel, din punctul „Măgura Ciceului" provine un topor calapod, lucrat din andezit, de formă trapezoidală; de pe locul numit 'Pe Pod" un topor de marnă cenuşiu-roşcată iar de pe platoul de deasupra Văii Mari de la Ciceu Corabia un alt topor de gresie cenuşie, de tipul celor perforate, atribuit tot acestei epoci. În lipsa unor elemente mai concludente, este dificilă încadrarea mai strânsa a acestor descoperiri deşi în zonă descoperirile cele mai numeroase aparţin culturii Starcevo-Criş. Artefacte ale culturii Starcevo-Criş. Topoare de piatră.

5 Amfora de Coţofeni, Ciceu Corabia, 3300-3000 î.e.n.
Din perioada de tranziţie-eneolitic se semnalează un topor asimetric de secţiune transversal-dreptunghiulară, provenind de pe teritoriul satului Ciceu-Corabia şi care se află expus la Muzeul de istorie al Transilvaniei din Cluj-Napoca. În cadrul săpăturilor arheologice, efectuate pe terasele situate sub "Ciceul Mic", au fost semnalate materiale arheologice, în special ceramică, aparţinând culturii Coţofeni. În Epoca Bronzului întreaga regiune cunoaşte o înflorire deosebită. Astfel, la Ciceu-Corabia au fost descoperite: un topor de luptă din bronz, cu cap emisferic şi un tub pentru fixarea cozii, o brăţară din bronz cu capetele subţiate şi o moneda din argint iar la Ciceu-Giurgeşti, Reteag şi Mihăieşti îndeosebi fragmente ceramice, tot din epoca bronzului. Cea mai bogată aşezare din epoca bronzului şi cea mai bine cunoscută este cea situată pe terasele din jurul stâncii Cetăţii Ciceului. Aici, cercetările efectuate de Muzeul Judeţean de Istorie Bistriţa-Năsăud au dezvelit mai multe complexe de locuire, locuinţe tip bordei, gropi de provizii, din care au fost scoase la iveală numeroase vestigii.

6 O înfloritoare metalurgie a bronzului continuă să se manifeste în prima vârstă a fierului. Numeroasele depozite de bronzuri aparţinând acestui interval, cuprinzând: topoare, spade, dălţi, securi, obiecte de podoabă şi harnaşament, reflectă o stare de nesiguranţă şi de confruntări intertribale. Din prima vârstă a fierului datează o statuie din piatră de la Ciceu-Mihăieşti ce reprezintă, schematic redat, un luptător încins cu un brâu de care atârnă un pumnal. Cercetările arheologice în locul "Sub Cetate" au scos la lumină o întinsă aşezare dacică. Locuitorii acesteia, agricultori, crescători de animale, meşteşugari, locuiau în case cu una sau două încăperi, ridicate pe o structură de lemn sau în locuinţe adâncite în pământ, semibordeie. Aşezarea îşi începe existenţa în secolul al III-lea î,e.n.. şi cunoaşte o dezvoltare îndelungată până la cucerirea romană când dispare în urma unui incendiu. Vârful Secăturilor

7 “Geografia”(“Cosmografia”) lui Ptolemeu
Numeroase râşniţe aflate în diferite faze de execuţie şi unelte de pietrar descoperite ne arată că valorificarea acestei resurse (riolitul dacitic), ce se menţine până în zilele noastre, a stat la baza înfloririi acestei aşezări. Toate aceste elemente, bogăţia şi întinderea aşezării, poziţia acesteia în jurul stâncii pe care se va înălţa peste secole cetatea feudală, îndreptăţesc presupunerea că ne-am afla în faţa anticei ARCOBADARA, aşezare nordică a Daciei, menţionată pe Harta lui Ptolomeu, devine tentantă cu atât mai mult cu cât o altă aşezare de proporţiile celei de pe terasele Ciceului nu este cunoscută în zonă.

8 De-a lungul colinelor Ciceului trecea ultima linie de apărare romană, alcătuită din turnuri de supraveghere şi semnalizare iar, la punctele mai vulnerabile, sau mai importante, şi din Castella sau Burguri. Pe culmea Ciceului au fost identificate două astfel de turnuri, în punctele „Poniţă” şi „Vârful Muncelului” care, împreună cu altele din jur, asigurau legătura între castrele de la Căşei şi Ilişua. Descoperirea în castrul roman de la Ilişua a unor bordeie amenajate în interiorul fortăreţei părăsite de către trupele romane, conţinând ceramică dacică lucrată cu mâna, denotă o resurecţie a elementului autohton în regiune. Cercetările arheologice întreprinse în punctul „Maieri” de la Ciceu Corabia au dus la identificarea unor aşezări aparţinând de asemenea secolului al IV-lea. Ceramica cenuşie, lucrată la roată, de clară factură romană, ne arată că şi în perioada post-aureliană în acest loc trăia o comunitate daco-romană. Începând cu secolul al V-lea îşi fac marcată prezenţa aici primele grupuri de migratori dar despre coabitarea acestora cu băştinaşii se cunosc destul de puţine date. Mercurius Pantheus, castrul Ilişua. Mărgele romane, castrul Ilişua.

9 Dealul Ciceul Spânzului.
Săpăturile arheologice efectuate la Ciceu Corabia, în locul numit „Sub Cetate”, au pus în evidenţă urmele unor locuinţe ce atestă prezenţa unei comunităţi umane numeroase şi active. Locuinţele cuprind un inventar ceramic interesant care dovedeşte o continuitate de viaţă din secolul al VIII-lea până în vremea ridicării Cetăţii de Piatră a Ciceului. Prezenţa unei aşezări întinse sub Stânca Ciceului, ne poate da şi un răspuns asupra începuturilor fortificaţiei medievale. Probabil că şi aici, ca şi în alte părţi din Transilvania, va fi existat o cetate cu palisadă pe care a înlocuit-o, la sfârşitul secolului al XIII-lea, fortăreaţa cu incintă de piatră. Această supoziţie este susţinută de menţinerea până târziu, în veacul al XVI-lea, în satele din jur, a instituţiei voievodatului.

10 O mare invazie tătară a zguduit în perioada întreaga zonă a Europei Centrale şi Răsăritene, Ţările Române căzând şi ele pradă acestora. Regele Ungariei, Bela al IV-lea şi urmaşii săi, văzând că Mongolii s-au dovedit neputincioşi în faţa fortificaţiilor, au început a încuraja din răsputeri ridicarea de cetăţi puternice în punctele cele mai ameninţate ale ţării, înzestrându-le cu domenii întinse şi lăsându-le în proprietatea nobililor care le-au clădit sau dăruindu-le altora care s-au dovedit capabili să asigure hotarele ţării. În aceste împrejurări a putut să răsară şi cetatea de pe Culmea Ciceului.

11 Cetatea Ciceu (portal sud-vestic)
Numele de CICEU apare în documente începând cu anul 1283 ca posesiune a Familiei Ratold (Chicho). În această perioadă, nobilii din neamul Ratold se înfăţişează regelui, hotărând „să împartă pe veci toate moşiile lor în aşa fel ca Ciceul (Chicho) şi Reteagul (Retheeg) din părţile Transilvaniei, cu toate moşiile ce ţin de ele să le stăpânească ei şi urmaşii lor”. Numele Ciceului mai apare şi în alte variante: – Chychov, 1387 – Chychoc iar în 1544 – Chichio.

12 Ciceu Corabia (vedere de la Cetatea Ciceu)

13 Dacă primele documente vorbesc doar de moşia Ciceu, la 1304 Ciceul era deja domeniu al Voievodului Transilvaniei, Ladislau Kán al II-lea ( ). Steagul Transilvaniei pe la 1300.

14 Când s-a construit cetatea nu se ştie cu exactitate dar se presupune că între anii în perioada domniilor Voievozilor Transilvăneni, Roland Borşa ( ) şi Ladislau Kan al II-lea ( ). După arhitectură – ferestre în stil gotic – meşterii care au construit-o trebuie să fi fost saşi, aceştia fiind cei mai pricepuţi lucrători ai acelor timpuri, al căror centru, Bistriţa, nu se afla departe de Regiunea Ciceului. Forma ei poligonală, cu turnuri pe bază pătrată la colţuri, plan specific multor cetăţi din această perioadă, stilul gotic al ancadramentelor ferestrelor, pledează pentru datarea respectivă.

15

16 Arcada cetăţii Ciceu (văzută de la NE)

17 După ce fusese nobiliară (circa ) şi voievodală ( ), cetatea devine regală, fiind administrată de un reprezentant al Regelui. Din 1387 şi până în 1467, Cetatea Ciceului şi părţi din domeniul acesteia au fost stăpânite ca danie Regală de membri ai Familiei Banffy şi urmaşi ai Familiei Ratold.

18

19 Matei Corvin de Hunedoara - ilustraţie in pagina unui incunabul slovac al cărui autor este Ioannes de Thurocz. Matei Corvin de Hunedoara - Regele Ungariei, Regele Cehiei,Principele Austriei. La 30 Octombrie 1467, fii lui Ştefan şi Dezideriu Banffy s-au răsculat cu scopul de a desprinde Transilvania de sub stăpânirea regelui Matei Corvin, răzvrătire care însă a fost înfrântă. Drept pedeapsă, aproape 70% din Domeniul Ciceului este confiscat şi dăruit, împreună cu toate vămile şi veniturile, nobililor Szeredohelyi Mihaly şi Szeredohelyi Kiss Janos, în a căror stăpânire va rămâne până când va fi dăruit ulterior lui Ştefan cel Mare.

20 Nu există nici o îndoială asupra faptului că Ştefan cel Mare ( ) a primit de la Regele Ungariei – Matei Corvin ( ) Cetatea şi Domeniul Ciceului. Îndoieli există însă, cel puţin în unele cazuri, în privinţa mobilului care a stat la baza acestei cesiuni şi mai ales, a datei la care Ştefan cel Mare a intrat în posesia Domeniului Cetăţii Data probabilă la care Ştefan al III-lea Muşat, cel Mare, a primit Ciceul nu poate începe decât în anul 1467, cea privind ultimul termen la care a fost acordată nu poate depăşi anul 1490, pentru simplul motiv că atunci s-a stins din viaţă Matei Corvin iar el este sigur cel care i-a dat-o. Ştefan al III-lea Muşat, cel Mare.

21 Vladislav al II-lea rege al Ungariei şi Boemiei
La 18 Aprilie 1492, Vladislav al II-lea devenit Rege al Ungariei ( ), după căsătoria cu Beatrice, văduva lui Matei Corvin, dă dispoziţii Conventului din Mănăştiur să actualizeze donaţia predecesorului său (Matei Corvin) asupra Ciceului, „în favoarea lui Ştefan şi a fiului său Alexăndrel”. Nici după noua confirmare, Ştefan cel Mare nu a ţinut în pace şi linişte posesiunea de vreme ce „tot oamenii crăieşi adunau dările în natură şi încasau banii şi în 1494 şi în 1495”, şi abia în acest din urmă an – 1495 – aflăm pentru prima oară un castelan moldovean în cetate: Ioan Grumezea, slujind aici împreună cu Pârcălabul Latcu. Vladislav al II-lea rege al Ungariei şi Boemiei

22 Bogdan al-III-lea şi Ştefan Cel Mare , frescă mănăstirea Dobrovăţ.
După moartea lui Alexăndrel (26 Iulie 1496), Vladislav al II-lea procedează la o nouă investitură în favoarea lui Ştefan cel Mare şi a fiului său Bogdan-Vodă. Constrânşi de împrejurări şi dorind să evite conflictele cei doi încep să consolideze domeniul pe calea cumpărărilor şi răscumpărărilor. Astfel, la 12 Februarie şi 3 Aprilie 1500, Pârcălabul Petru al Ciceului cumpăra, în numele lor, de la neamul Banffy, mai multe sate lăpuşene, iniţiativă care a fost mai mult o ofensivă politică decât una economică, căci în urma ei, a sporit caracterul românesc şi ortodox al domeniului şi s-a asigurat o cale de acces mai sigură între Ciceu şi Moldova. Interesat în menţinerea unor raporturi amicale cu Moldova şi încurajat de demersurile lui Ştefan, Vladislav al II-lea reconfirmă drepturile Muşatinilor asupra Ciceului, la 1 Mai 1500 şi la 25 Aprilie 1502.

23 Cetatea Ciceu (zid NE)

24

25 La 2 Iulie 1504, Ştefan părăseşte lumea pământeană, lăsând pe umerii lui Bogdan al III-lea cel Orb (2 Iulie 1504 – 20 Aprilie 1517) grijile Moldovei, nu înainte de a-şi veşnici numele ridicând o biserică la Ciceu Corabia, alta la Ciceu Mihăieşti şi un locaş mănăstiresc şi scaun episcopal la Vlad. Continuând eforturile vrednicului său părinte, Bogdan al III-lea adaugă domeniului unele sate, târgul cu vânzătorii făcându-se prin acelaşi pârcălab al Ciceului, Petru postelnicul, aflat neîntrerupt la Ciceu până în 1527.

26 În 1515, Bogdan al III-lea încheie o alianţă cu Ungaria, în condiţii cu totul noi şi avantajoase, regele confirmându-i toate achiziţiile teritoriale din părţile Ciceului şi Lăpuşului şi o parte din cele de pe Târnave.

27 În primăvara anului 1517, conducerea Moldovei trece în mâna nevârstnicului Ştefăniţă (20 Aprilie 1517 – 14 Ianuarie 1527), nici el scutit de problemele în legătură cu Ciceul. (A fost “uns” domn la vârsta de zece ani !) În Ianuarie 1527 când Petru Rareş (1527 – 1538, 1541 – 1546) a fost înălţat pe tronul părintelui său, Ştefan cel Mare, Moldova stăpânea în Transilvania întregul ţinut al Ciceului, mult lărgit dincolo de vechile sale hotare, o bună parte din Ţara Lăpuşului şi câteva sate din domeniul Unguraşului, având, de asemenea, formal, sub ascultarea sa, Bistriţa, Valea Rodnei, satul Vaida Cămăraşului şi o fâşie din domeniul Cetăţii de Baltă. Bogdan cel Orb fiul său Ştefăniţă, Petru Rareş, tablou votiv biserica Sf. Nicolae Dorohoi.

28 Petru Rareş, frescă mănăstirea Moldoviţa.
Încă de la începutul domniei, Petru Rareş a căutat să-şi adjudece moştenirea părintelui său în Transilvania nu doar pentru a beneficia de un drept succesoral, ci mai ales, pentru a-şi asigura baza viitoarelor sale acţiuni în Ardeal. Folosindu-se de schimbările survenite după dezastrul oastei Maghiare la Mohacs (1526), el se decide să intervină între competiţia dintre Ferdinand şi Zapolya, Petru Rareş, frescă mănăstirea Moldoviţa.

29 Obelisc medieval cu cap de bour de la Cetatea Ciceului

30

31 În cursul anului 1529 Rareş a întreprins mai multe expediţii în Transilvania, formal la porunca sultanului Soliman Magnificul şi la rugămintea lui Zapolya, sprijinit de trupe otomane, detaşamente poloneze şi de ardelenii voievodului Ştefan Bathory. Pe baza unui acord încheiat la Lipova, în schimbul colaborării împotriva lui Ferdinand, regele Ungariei i-a recunoscut şi reconfirmat lui Rareş stăpânirea asupra Ciceului, Cetăţii de Baltă, Unguraşului, Bistriţei şi Văii Rodnei. Văzându-se părăsiţi de Rareş, ferdinandiştii, conduşi de Ştefan Mailat şi Valentin Torok, dispunând de forţe militare apreciabile şi de sprijinul saşilor, încep cucerirea localităţilor care au trecut de partea lui Zapolya, asediind şi cucerind în cele din urmă Ciceul. La porunca domnului moldovean, o oaste condusă de Danciu, pârcălab de Roman şi Barbovski, portarul Sucevei, pătrunde în Transilvania pentru a elibera Ciceul şi a lua în stăpânire posesiunile promise de Zapolya, în timp ce o altă armată ia drumul Feldioarei, unde la sfârșitul lunii Iunie a înfrânt pe ferdinandişti. Lupta de la Feldioara este câștigată cu sprijinul tinerilor din Ţinutul Lăpușului, spun documentele vremii. Luaţi prin surprindere, apărătorii ferdinandişti se predau, iar cetatea își deschide porţile în faţa noului pârcălab, Simion Dracsin. După această victorie, obţinută simultan cu cea de la Feldioara, oştile moldovene s-au retras peste munţi. Făcând bilanţul demersurilor diplomatice şi acţiunile militare întreprinse de Rareş în primii patru ani ai domniei sale în legătură cu Transilvania, Nicolae Iorga scria: „Acesta este anul cel mare al lui Rareş în Ardeal (1530). El are aici o situaţie pe care n-o va căpăta nici Mihai Viteazul”.

32 Învins la Obretin de forţe polono-turco-tătare, dar mai ales, constrâns de poziţia marii boierimi, în toamna anului 1538 Petru Rareș ia drumul pribegiei îndreptându-se de la Hotin spre Ciceu. „Şi mergând cu nevoinţă…”, zice cronicarul Grigore Ureche, „…au sosit la Ciceu şi sâmbătă în răsărita soarelui, septevrie 28 de zile, au intrat Pătru Vodă în Cetatea Ciceului şi au închis porţile”. Aici se afla deja Doamna Elena împreună cu copii: Iliaş, Ştefan şi Ruxandra. La scurt timp însă, Ciceul era înconjurat de trupele lui Zapolya.

33 Tretraevanghelierul de la Humor
După relatarea istoricului italian, Paul Giovio, asediul ar fi durat peste patru luni, asediaţii fiind bine aprovizionaţi, bine îndrumaţi şi încurajaţi de Rareş, „decis a se apăra cu vitejie până la ultima picătură de sânge”. După mărturisirea Episcopului Verancsics care în 1540, la Alba Iulia, a stat îndelung de vorbă cu voievodul, Rareş a predat cetatea la 19 Octombrie „încredinţându-se şi pe sine bunăvoinţei regelui”. După predarea cetăţii Petru Rareș a rămas la Ciceu sub protecţia unei garnizoane regale în frunte cu castelanul Cristofor Nagy, având destulă libertate de mişcare. Avea cu sine familia, speranţa, câţiva slujitori şi o nepreţuită carte de rugă si înţelepciune: "Tretraevanghelierul de la Humor".

34 În 1539, Ciceul şi Cetatea de la Baltă erau donate Isabellei, tânără si proaspătă soţie a bătrânului rege Zapolya.

35 Într-o duminică din ianuarie 1540, însoţit de câţiva slujitori şi boieri credincioși precum şi de o suită de 40 de călăreţi, Rareș pleacă la Constantinopol, cu trăsura dăruită de Werner, Judele Bistriţei. Avea cu el „câţiva saci cu aur şi lucruri simple”, comori în taină şi din vreme adunate la Ciceu prin grija vistierului Mateiaș, necesare pentru a cumpăra bunăvoinţa sultanului. După ce, în Ianuarie 1541 a fost reinstalat în scaunul Moldovei, Rareș avea de rezolvat grabnic destule treburi: aducerea familiei din Transilvania, reglementarea raporturilor cu marii boieri şi vecinii şi nu în ultimul rând redobândirea cetăţilor. În octombrie 1541, după campania din Transilvania, Rareș trimite soli la curtea de la Lipova a reginei Isabella, cerându-i cetăţile, în cazul refuzului, ameninţând că le va lua cu forţa. Domnul moldovean avea să încerce de mai multe ori să cucerească Ciceul însă acţiunile sale au eşuat.

36 Teama că, în sfârşit cetatea ar putea fi cucerită, determină luarea unei măsuri extreme: demolarea. Martinuzzi,la insistenţele lui Paul Bank, decide să ajungă la un compromis cu Moldova, prin nimicirea veşnicului măr al discordiei care era Ciceul, aşa cum făcuse mai devreme cu Unguraşul şi Cetăţile din Secuime. La 14 iunie 1544 bistriţenii primeau poruncă să purceadă la demolarea Ciceului, în vreme ce Dieta garanta la 21 ale lunii stăpânirea moldovenească asupra Domeniului Cetăţii Ciceului. La 20 Iunie 1544 soseau la Dej o sută de oameni, jumătate înarmaţi cu puşti, jumătate înarmaţi cu drugi de fier, cazmale şi alte unelte, care, sub supravegherea Castelanului Unguraşului au fost trimişi la Ciceu. La 22 Iunie, acelaşi an, soseau de la Bistriţa, zidari pentru a-i ajuta la demolare, lucrare terminată la 12 Iulie, chestiunea Ciceului fiind în sfârşit rezolvată aşa cum dorea Martinuzzi. La 13 Septembrie 1546, când se mută pentru vecie la Probota (după ultimele cercetări se pare că la biserica “Sf. Gheorghe”-Hârlău,), Rareş lăsa urmaşilor şi zestrea moştenită de la părintele său, Ştefan: Domeniile Ardelene. Deşi n-au intenţionat să renunţe niciodată la moştenirea lăsată de Ştefan, în Ardeal, ba adesea s-au bătut pentru ea, urmaşii lui Petru Rareş, avându-i aici în vedere şi pe cei care au condus Moldova după ieşirea fiilor săi din jocul politic, o pierd treptat. Cert este faptul că şi după 1546 pe Domeniul Ciceului a continuat să funcţioneze o administraţie moldovenească. Evenimentele petrecute în 1551, respectiv ocuparea Banatului de către turci, asasinarea Episcopului-guvernator Martinuzzi, în Castelul de la Vinţ la 17 Decembrie, Campania în Ardeal a Generalului austriac, Castaldo, afectează şi posesiunile moldovene, multe zone din domeniul Ciceului, sub pretextul depopulării, fiind trecute în administraţia Cetăţii Gherla.

37 Alexandru Lăpușneanu (septembrie noiembrie 1561 și octombrie martie 1568).este ultimul domn moldovean care mai reușește să stăpânească, în parte prin forța armelor, posesiunile ardelene.

38 Panoramă de pe Măgura Ciceului.

39 În Iulie 1552 Domeniul Ciceului a fost ocupat de Petru Bank, care l-a stăpânit până la 22 Septembrie 1553, când Ciceul a intrat în stăpânirea habsburgilor, care au procedat la inventarierea bunurilor sale. Statisticile din 1553 au inventariat pe Domeniul Ciceului 63 de sate. Dealul Cetăţii (văzut dinspre Măgura)

40

41 După demantelarea cetății, dispusă de Dieta Transilvaniei, la 1544, amplasamentul a devenit carieră de pietre de moară. Ruinele sunt astăzi în stare de distrugere avansată și elementele care se mai păstrează nu permit cronologizarea.

42

43 Arcada de sub cetatea Ciucului.

44 Vedere spre valea Someşului.
Un alt fapt remarcabil este acela că, în anii următori, numeroase sate din Domeniul Ciceului, care vor purta pururi pecetea Moldovei, sau din imediata lui vecinătate, au ajuns în stăpânirea unor alţi voivozi moldoveni sau munteni. Astfel, în 1594 Sigismund Bathory dăruiește voivodului Ştefan Răzvan, satele Băbdiu (fost Zăpârţ) şi Rogoz, pe care le va folosi soţia sa Marinca - Voichița (Vidra) şi o parte din Valea Lungă (Huzmezău) lui Blasiu. În anul următor îl răsplăteşte cu satul Târlişua (Ilişua Mică) pe Ioan Norocea, ginerele lui Mircea Ciobanu şi a Doamnei Chiajna, fiica lui Petru Rareş. Frumoasa fată a acestui Norocea, Zamfira va stăpâni aici prin căsătorie cu Raţ, apoi cu Balint, satele Gâlgău, Poiana-Blenchii, Fălcuşa, Gostila si altele. Petru Napolnyi, fost secretar al lui Simion Movilă, primeşte în 8 aprilie 1607 satele Uriul de Sus, Ciceu-Giurgești si Negrileşti. E şi asta un fel de continuitate.

45 Timp de 278 de ani, acesta fiind timpul cunoscut documentar, Cetatea şi Domeniul Ciceului au fost gospodărite de numeroşi castelani şi alte categorii de slujitori. Seria dregătorilor Ciceului începe în anul 1304 cu fiul lui Emuk, Miklos Wass, familie care, potrivit documentelor pe care urmaşii ei de la Ţaga le-au pus la dispoziţia lui Şincai, îşi avea obârşia în Moldova, de unde, prin secolul al IX-lea s-a bejenit spre Transilvania, şi se încheie în 1582 cu Ioan Vrânceanu. Dealul Măgura (vedere din Poiana de sub Cetate)

46 În partea de sud a cetăţii se mai pastrează două mostre de zid, iar la nord-est se disting urme ale şanţului de apărare, cu o deschidere de 3-5 m, precum şi a valului de pământ ridicat în faţa acestuia. Un zid pornea probabil din partea de nord-est a cetăţii, până în partea de nord-vest, unde se înfigea în dealul Măgura. Acesta din urmă este legat de dealul cetăţii printr-o şa îngustă şi contribuia la apărarea edificiului dinspre vest. Grosimea probabilă a curtinelor era între 1, 3-4 m. În ansamblu, construcţia punea excelent în valoare un sistem de apărare natural, fiind foarte dificil de cucerit.

47 De la Ciceu Poieni şi până la Vad, numeroase toponime amintesc, într-un fel sau altul, de istoria glorioasă, pe care o reconstruiesc cu mijloacele legendei. Platoului de sub sfârcul de deal pe care se mai află câteva ruine din cetatea de odinioară i se spune Câmpul Cetăţii iar poienii dinspre Dumbrăveni (Poiana de pe Dealul Măgura), Vâlceaua Doamnei. Aici se află Fântâna Doamnei, ceva mai la vale de această fântână, ce aduce aminte de singura mare doamnă pribegită pe aici - Voievodiţa Elena Brâncovici, se află Fântâna Stariţei, iar undeva pe aproape, în partea dinspre satul Ciceu Corabia a Dealului Măgura se află vârful Mânăstirii. (Vezi imaginea)

48 În preajma cetăţii se află şi Fântâna lui Grumaz, cu siguranţă, la începutul ei, Fântâna lui Grumezea, întâiul Pârcălab moldovean al Ciceului, căruia nici că i se putea face o cinste mai mare decât închinându-i un izvor. Mai spre vremea noastră, unui alt izvor, din mijlocul pădurii de sub dealul Măgura i s-a dat numele strălucitului voievod, Petru Rareş cunoscut azi ca Izvorul Alb, datorită apei de culoare albă ce o aduce la suprafaţă din adâncurile pământului (foto)

49 Arhiepiscopia Vadului, Feleacului si Clujului
Între satul Dumbrăveni şi Cetatea Ciceului se află Dealul Grozavului iar spre Ciceu-Giurgeşti, Dealul lui Bogdan, nume ce amintesc de alţi moldoveni, domni, slujitori, stăpâni ori trecători pe aici. La Vad, acolo unde Ştefan a întemeiat Lăcaş Mănăstiresc şi Episcopie, multe sunt locurile ce amintesc necontenit de aceste realităţi. Biserica Episcopială de la Vad există şi azi, iar numele episcopiei este perpetuat în cel al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului.

50

51 Dacă în vremuri medievale, Ciceul era un loc de refugiu pentru haiduci, o carieră pentru cioplitorii de piatră şi o sursă de inspiraţie pentru povestitori, în vremea noastră el a devenit loc de întâlniri omagiale şi comemorative. După anul 1968, se organizează aici Serbările Ciceului, în lunile Iulie sau August, o mare serbare câmpenească, prilej de aducere aminte şi veselie.

52 Ce se mai mai păstrează din acestă cetate este un fragment de zid situat pe latura nord-estică şi un obelisc pe care este gravat bourul de pe stema Moldovei, în partea de sud-vest, la baza fostelor ziduri. Pe o rază de peste un kilometru de jur împrejurul cetăţii se văd împrăştiaţi şi acoperiţi cu muşchi şi licheni bolovanii ce au alcătuit odinioară zidurile de apărare.

53 Cetatea Ciceu, în singura reprezentare cunoscută. Aici din anul 1866.

54 În abruptul sudic al dealului Măgurii s-a dezvoltat o peşteră dentritică, cu patru intrări. Peştera de la Cetatea Ciceului a fost descoperită în 1978, ulterior fiind descoperite alte grote şi intrări -conexiuni dendritice- lugimea galeriilor explorate şi cartate fiind de 272,6 m Aici există un curs de apă subteran şi un mic lac precum şi o colonie de lilieci.

55 Horn în peştera Ciceu. Peştera constă în două sectoare de tipuri morfologice distincte; cel orizontal are lungimea de 52,4 m; intrările 3 şi 4 conduc la două pasaje scurte cu arce de 2-5 m înălţime şi 2-4 m lăţime. Acest sector se pare că are origine antropică , săparea fiind efectuată pe fisurile din rocă; sectorul descendent reprezintă un model tipic de crevasă reîncărcată, aproape paralelă cu linia ridicăturii de afară şi consistă în trei canioane orientate ES-NV intersectate, având lungimea de 120 m şi cca 1 m lăţime, ajungând la adâncimea de -47,5 m.

56 Intrarea în primul puţ al peşterii Ciceu.

57 * Peştera 2 a fost formată prin reîncărcarea unei îmbinări verticale a peretelui din SV la intersecţia cu unul oblic, gaura rezultată fiind ulterior acoperită prin prăbuşiri în exces * Peştera 3 este un pasaj orizontal larg, format prin îmbinarea unor fragmente de rocă netezite multimilenar şi constituie rezultatul spargerii la intersectarea a trei fisuri subverticale cu un plan încrucişat, ultimul formând acoperişul plan * Peştera 4 este un pasaj mic şi îngust, format prin spargerea unor blocuri căzute de pe ridicătură (peştera mormânt). Peştera Ciceu (portal estic)

58 Sunt freecvente podelele si acoperisurile false, instabile Toate cele patru peşteri sunt tipic gravitaţionale, formate tectonic şi litologic în masivul vulcanoclastic al Măgurii ca şi prin eroziunea rocilor mamă subsecvente.

59

60

61 Cetatea Ciceu

62 CĂI DE ACCES - Cel mai scurt drum spre Culmea Cetăţii şi spre Cetatea Ciceului porneşte din satul Ciceu Mihăieşti. La Ciceu Mihăieşti ajunge DN17(Dej-Beclean-Bistriţa-Vatra Dornei),cu trenul , pe linia Dej-Beclean-Bistriţa. - Coborând în gara Ciceu Mihăieşti se vede spre nord Culmea Cetăţii şi vf. Ciceu Spânzului pe care se află ruinele. Urmăm marcajul punct galben şi ne îndreptăm către sat. De aici pleacă un drum neasfaltat care trece prin satul Leleşti şi ajunge în satul Ciceu Corabia - La ieşirea din Leleşti traseul spre cetate se ramifică în două variante care ajung în Poiana de sub Cetate: 1*spre dreapta, urcând pe interflufiu, continuă marcajul cu punct galben; 2*spre stânga, marcaj triunghi galben se insinuează drumul neasfaltat până în Ciceu Corabia şi de acolo spre dreapta până sub cetate.

63 BIBLIOGRAFIE:

64 Montaj : DIEGIS. Coloana sonoră : Enio Morricone - Finale.
F I N A L Montaj : DIEGIS Coloana sonoră : Enio Morricone - Finale.

65