C e t a t e a A X I O P O L I S - C E R N A V O D A -

Prezentarea pe tema: "C e t a t e a A X I O P O L I S - C E R N A V O D A -"— Transcriere de prezentare:

1 C e t a t e a A X I O P O L I S - C E R N A V O D A -
Judeţul CONSTANŢA AVANSARE manuală !

2 (Cernavoda) Vadul de la Cernavodă, coincizând şi cu cea mai scurtă distanţă între ţărmul Mării Negre şi fluviul Dunărea, pare să fi jucat – de altfel, ca şi cel de la Hârşova – încă din cele mai vechi timpuri, un rol deosebit.

3 Brăţări din scoică Spondylus Spondylus cultura Hamangia
Statuetă Cultura Hamangia Descoperirile preistorice semnalează două aspecte principale: apariţia locuirii omeneşti, pe aceste meleaguri, încă din Neolitic (necropolă de tip Hamangia) precum şi o aşezare de lungă durată pe Dealul Sofia. Cultura Hamangia este o cultură neolitică din mileniul V-II î.e.n., care a fost denumită astfel după vechiul sat Hamangia din comuna Istria, Dobrogea, astăzi satul Baia, jud Tulcea.Această cultură s-a dezvoltat pe teritoriul de astăzi al României și într-o fază târzie pe teritoriul Bulgariei (în zona Varna și Burgas) și sporadic la NE de Dunăre.Cultura Hamangia este pusă în legătură cu o populație venită din Anatolia. Hamangia este cea mai veche cultură neolitică din Dobrogea. Ea a cunoscut o lungă perioadă de înflorire, care s-a prelungit până la nașterea variantei pontice a culturii Gumelnița, influențând-o și pe aceasta. Fazele timpurii ale culturii Hamangia au fost sincronizate de arheologi cu evoluția culturilor Criș și Boian.

4 Gânditorul de la Hamangia - aparţine "culturii Hamangia" (a doua jumătate a mileniului V-începutul mileniului II î.e.n.) despre care puţini ştiu că a fost descoperit aici. Statueta a primit în denumire atribuirea culturii căreia aparţine şi nu a locului unde a fost descoperit ( numele “gânditorul” a fost sugerat descoperitorului ei, de celebra statuie a lui Rodin). Un colectiv de arheologi condus de Dumitru Berci a început săpăturile pe Dealul Sofia de la Cernavodă, după ce s-a descoperit că lucrările la Canalul Dunăre - Marea Neagră distrug urmele unor civilizaţii de la începutul istoriei. Săpăturile acestea de salvare, a ce se mai putea salva din faţa şantierului, au dus la descoperirea "Gânditorului", în 1956, şi a perechii sale, "Femeia".

5 Vase ceramice aparţinând culturii Cernavodă.
O dată cu perioada de trecere la Epoca bronzului şi cu creşterea importanţei aspectului militar-războinic (şi prădalnic) al raporturilor dintre comunităţile omeneşti, pe unul dintre dealurile Cernavodei (Dealul Sofia) este construită o cetăţuie aparţinând populaţiei purtătoare a culturii Cernavodă I ( î.e.n.) În aceeaşi fază de tranziţie o importantă aşezare fortificată aparţinând culturii Cernavodă III a fost identificată pe Dealul Sofia, iar în apropierea fluviului a fost sezisată o aşezare de tip Cernavodă II. "Sceptru" de calcar reprezentând un cap de cal înhămat şi aparţinând culturii Cernavodă I. Acest obiect, probabil simbol al puterii,este o probă directă a folosirii calului de către noile populaţii venite din stepele pontice (prov. Casimcea, jud. Constanţa). Vase ceramice aparţinând culturii Cernavodă.

6 Vas hallstatian. Descoperirile continuă cu o fortificaţie atribuită culturii hallstatiene Babadag II şi III (sec X-VII î.e.n.), tot pe dealul Sofia, precum şi cu un grup de morminte de incineraţie getice timpurii (hallstatianul târziu; î.e.n.) la Coada Zăvoiului.

7 Claudius Ptolemaeus (cca 87 - 165 e.n.)
Moneda emisă de Lisimah în perioada î.e.n Bronz, 18 mm, aproximativ 5.25g . Toponimul Axiopolis este mai întâi întâlnit la autori greci din epoca romană (Ptolemeu) dar este evident că este vorba de o informaţie preluată din vremea anterioară, adică din perioada elenistică. Numele grecesc al localităţii a fost pus în legătură, de cei care au studiat problema, cu stăpânirea macedoneană în Dobrogea din vremea lui Lisymahos (aprox. 360 î.e.n..–281 î.e.n.). Numele oraşului derivă din străvechiul cuvânt trac aksena=neagră, care mai apoi a fost elenizat şi a devenit Axiopolis. Cetatea se bucura de o reală importanţă în acea perioadă, la fel ca şi în perioadele când este stăpânită de geto-daci sau romani.

8 Cele mai vechi săpături, la uinele cetăţii Axiopolis, au fost iniţiate de Grigore Tocilescu şi executate de Pamfil Polonic în Cu această ocazie au fost identificate două aşezări, una romană şi alta, se pare, bizantină şi au fost identificate porţile de nord şi de sud ale fortăreţei bizantine, despărţite de poarta romană printr-o şa de teren. De asemenea, s-au găsit temeliile unei bazilici de cimitir cu o capelă anexă în apropierea porţii de nord a cetăţii mai vechi, precum şi inscripţii, fragmente sculpturale, ceramică elenistică, romană şi medievală timpurie. Tocilescu, deşi are merite de neşters în dezvoltarea arheologiei româneşti, nu era propriu-zis un arheolog; format ca medievist, cunoştea bine limbile latină şi greacă, dar nu a stăpânit nici o dată metoda săpăturilor arheologice, pe atunci încă în formare, dar destul de riguros folosită, de pildă, de Dörpfeld, la Micene, pe urmele lui Schliemann. Din acest motiv el încredinţa execuţia săpăturilor unor subalterni cu formaţie tehnică, precum era inginerul Pamfil Polonic. Grigore Tocilescu (n. 26 octombrie 1850, Fefelei, Prahova d. 18 septembrie 1909, București)

9 Latura dinspre nord a Cetăţii Axiopolis înainte de săpăturile din 1895
Din nefericire, notiţele de teren ale lui Polonic nu ne-au parvenit şi tot ce ştim despre Axiopolis se bazează pe publicaţiile lui Tocilescu, unde acesta, cu excepţia unei descrieri necritice a ruinelor se ocupă cu precădere de inscripţii. Cele trei incinte de zid au poziţii semnificative însă, mai ales dacă ţinem seama şi de corelarea lor cu alte monumente descoperite în interior.

10 Începutul valului de piatră şi platoul pe care se află ruinele vechiului oraş (foto executată înainte de săpături). Ruinele cetăţii Axiopolis sunt ascunse de ochii vizitatorilor pentru că, din păcate, în timpul primului Război Mondial, armata română a identificat în aşezarea istorică un nemaipomenit bastion militar, transformând tunelurile din zonă pe post de depozit de muniţii. De atunci şi până în prezent, civilii nu au mai avut acces în zonă fără aprobări speciale şi extrem de greu de obţinut. În aceste condiţii singurele fotografii publice sunt cele făcute în campania din În continuare vom puncta evoluţia evenimentelor istorice în perimetrul anticei cetăţi.

11 Vedere generală a Cetăţii înainte de începerea săpăturilor din 1895
¤ Sec. I e.n - Flota romană (Classis Flavia Moesica) de pe Dunăre avea bază navală permanentă şi la Axiopolis.  ¤ Un stâlp militar din această perioadă, descoperit la Seimenii Mici, menţionează că în acest an drumul a fost reparat până la Axiopolis.

12 Poarta de nord a cetăţii noi.
¤ Începând cu acest an cetatea Axiopolis face parte din provincia romană Scythia Minor, cu capitala la Tomis, şi este ataşată dioceziei Traciei.  ¤ Episcopul Cyrilus cu „bunii creştini” Quindius şi Zenonis au fost martirizati aici.

13 Poarta de nord a cetăţii vechi Axiopolis, aşa cum arăta ea înainte de săpăturile lui P. Polonic din 1895. ¤ Martiriul Sfântului mucenic din Axiopolis, Tasius sau Tasios (Dasius), soldat în armata romană. Din martiriul lui Tasios aflăm că la Axiopolis se sărbatoreau saturnaliile în cinstea zeului Saturn, zeul timpului. În cadrul acestor ceremonii se alegea un „rege al saturnaliilor”, care 30 de zile avea voie să facă orice faptă nelegiuită dorea. La sfârşitul celor 30 de zile era ucis cu săbiile. 

14 Săpături la poarta de nord a cetăţii vechi.
¤ Epoca de înflorire a provinciei Scythia Minor, la Axiopolis vin mai mulţi preoţi care predică în limba latină creştinismul populaţiei locale. Dovadă că Axiopolis există un număr mare de populaţie vorbitoare de limba latină.  ¤ În timpul împăratului Iulian Apostatul, se fortifică cetăţile de pe Dunăare, printre care şi cetatea Axiopolis. De asemenea se repară şi drumurile din provincia Scythia Minor. ¤ sec. IV - Lângă Axiopolis funcţionă o carieră romană de calcar. Cariera avea o lungime de 400 de metri fiind prima carieră de piatră menţionată în ţara noastră. 

15 ¤ Sec VI – atacurile hoardelor hunice trebuie să fi lăsat urme adânci.
Începutul valului de piatră care porneşte de la cetate (foto executată înainte de săpături). ¤ Sec VI – atacurile hoardelor hunice trebuie să fi lăsat urme adânci. ¤ Refaceri sub împăratul bizantin Justinian. ¤ Sec VII – Violente atacuri ale avarilor şi slavilor. ¤ sec. VIII - Pe o piatră datând din acest secol, descoperită la Axiopolis, este menţionat numele Voislav, scris cu litere greceşti şi slave.

16 Dezgroparea unui turn al cetăţii noi.
¤ sec. IX - Din acest secol s-au descoperit mai multe inscripţii creştine la Axiopolis.  ¤ sec. X - Dobrogea este reintegrată Imperiului Bizantin. Sub presiunile invazilor pecenegilor, uzilor, cumanilor şi tătarilor, sunt refăcute mai multe cetăţi de frontieră printre care şi Axiopolis. 

17 Secţiune făcută în valul de piatră.
¤ Se construiesc cele trei valuri de pământ dintre Constanţa şi Cernavodă. Cel de-al treilea, de piatră, porneşte de la sud de cetatea Axiopolis şi ajunge la ţărmul mării. 

18 ¤ sec. XIII-XIV - La Axiopolis există o episcopie.
Săpăturile de la poarta de sud a cetăţii vechi (P. Polonic, ) ¤ sec. XIV - Axiopolis face parte din formaţiunea politică de sine stătătoare, Dobrogea condusă de Balica şi Dobrotici.  ¤ sec. XIII-XIV - La Axiopolis există o episcopie.

19 Vedere a părţii interioare a porţii sudice a cetăţii vechi.
¤ Mircea cel Bătran uneşte Dobrogea cu Ţara Românească, după ce îi învinge pe turci. El este susţinut de dobrogeni iar una dintre bătălii se dă în apropiere de Cernavodă (antica Axiopolis). 

20 Săpăturile de la poarta de nord a cetăţii vechi (P. Polonic, 1895-1896)
¤ Dobrogea este cucerită definitiv de turci. Locurile suferă o gravă schimbare. Satele primesc populaţie şi nume turceşti, oraşele sunt ocupate de garnizoane şi administraţie musulmană. În loc de biserici se ridică geamii. 

21 Zidul înconjurător al cetăţii noi.
¤ Prin zonă avea să treacă Vlad Ţepeş, la 1461, dar şi Mihai Viteazul (la 1563 şi la 1595), ambii purtând lupte cu turcii din Dobrogea. ¤ Evlia Celebi (istoric, geograf şi unul dintre cei mai cunoscuţi călători otomani) menţionează Rasova ca târg şi Cernavoda ca o aşezare „asemenea unui oraş”.

22 Construcţia cu pilaştrii din partea de sud a cetăţii vechi (P
Construcţia cu pilaştrii din partea de sud a cetăţii vechi (P. Polonic, ) Din punct de vedere strategic, cetatea a avut un rol important, fiind aşezată pe un platou de formă triunghiulară, ce urca treptat de la nord la sud, unde se află două vâlcele, poate chiar foste şanţuri de apărare. Spre est, cetatea era apărată de o vale adâncă, iar spre vest, de malul înalt al Dunării. Cetatea s-a mutat în timpul stăpânirii otomane la Nord, acolo unde se află şi astăzi, pe valea numită "Apa neagră", (în slavonă "Cernavoda", iar nu "Cernavodă", cum incorect este acum apelată) tradusă de greci prin Axiopolis, iar apoi de turci prin Kara Su.

23 Obiecte găsite în timpul săpăturilor din cetate (în urma săpăturilor lui P. Polonic în ) reprezentând inscripţii latine. În lipsa unor cercetări mai amănunţite nu se cunoaşte momentul renunţării la locuirea cetaţii.

24 Podul lui A. Saligny de la Cernavodă, văzut din cetatea Axiopolis, fografii de sec. XIX. din perioada primelor cercetări arheologice.

25 După 1989 ideea reluării săpăturilor arheologice la Axiopolis a început să prindă contur. Primul demers oficial al Muzeului Naţional de Istorie şi Arheologie Constanţa s-a înregistrat în Directorul de atunci al instituţiei, profesorul Adrian Rădulescu, i-a cerut comandantului marinei militare de atunci, contraamiralul Traian Athanasiu, să permită efectuarea unor studii şi investigaţii arheologice în zonă. "Vă rugăm să aveţi înţelegerea şi amabilitatea şi să aprobaţi ca începând de anul acesta şi în continuare, un colectiv de arheologi din partea Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa şi din partea Institutului de Studii pentru Politica de Apărare şi Istorie Militară Bucureşti să execute cercetări arheologice în incinta largă a depozitului dumneavoastră aflat chiar pe dealul Hinog. Desigur, dat fiind că acolo sunt şi condiţii de folosire a mâinii de lucru militare, de cazare şi de masă pentru arheologi, v-am fi recunoscători să ne inlesniţi aceste facilităţi, muzeul nostru obligându-se să achite totul, în baza unui contract", îi scria, printre altele, Adrian Rădulescu lui Athanasiu. Comandamentul Marinei a permis accesul câtorva arheologi, într-o simplă vizită, în depozitul de muniţii. Colaborarea celor două instituţii s-a oprit însă aici. Actualul director al muzeului din Constanţa, Traian Cliante, prezent la "negocieri" împreună cu Adrian Rădulescu, povesteşte că militarii au impus tot felul de restricţii, de la interzicerea de a intra în unitate cu aparate de fotografiat şi până la obligaţia de a parcurge numai trasee prestabilite, însoţiţi de cadre ale unităţii. După acest eşec "diplomatic", reprezentanţi ai societăţii civile, printre care şi organizaţia "Gânditorul în acţiune" din Cernavodă, au încercat să facă lobby pentru cercetarea sitului arheologic Axiopolis.

26 În lipsa unor referate oficiale asupra stării în care se află situl arheologic Axiopolis pe Internet circulă astfel de ştiri, ce pot fi sau nu, conforme cu adevărul: “Eu si cu un amic chiar am intrat în unitatea militară de pe locul fostei cetăţi ,în anul Am coborit din tren in gara cernavoda (....) şi ne am trezit chiar în site ul arheologic unde , vă spun e dezastru…Ce n au furat alţii, au distrus militarii. Numai cioburi de oale şi amfore şi ziduri dărâmate complet ..PĂCAT”

27 Ceramică recoltată la Axiopolis.

28 Pentru a completa tabloul acestei zone speciale, în care trecutul a lăsat amprente adânci, vom adăuga că lângă piciorul podului vechi peste Dunăre, pe o stâncă, încă mai putea fi văzut, prin anii `60, un basorelief reprezentându-l pe zeul Hercule.

29 Al doilea centru important al provinciei Scythia Minor după oraşul Tomis, în privinţa mucenicilor care au murit sau erau cinstiţi acolo în perioada de început a Bisericii creştine, este cetatea Axiopolis. În perioada persecuţiilor împotriva creştinilor, dezlănţuite de Împăratul roman Diocleţian (284 – 305 e.n.) şi coregenţii săi, Maximian (286 – 305 e.n.) şi Galeriu (305 – 311 e.n.), continuate apoi de Liciniu (312 – 324 e.n.), în cetatea Axiopolis au fost martirizaţi mai mulţi creştini dintre care amintim doar trei, care sunt mai cunoscuţi. Este vorba de Sfinţii Mucenici Chiril, Chindeus şi Dasius, potrivit unei inscripţii săpată pe o placă de piatră descoperită aici de istoricul Ion Barnea în Conţinutul ei este următorul: „(Martirilor) Chiril, Kindeas şi Tasios le aduc laudă”. Bazilica (biserica) cimiterială, ale cărei ruine au fost descoperite în afara zidurilor cetăţii, probabil ridicată pe mormântul sfântului Chiril.

30 Sfântul Chiril era cel mai popular sfânt mucenic din Axiopolis deoarece avea 5 zile de serbare. Era un sfânt local originar din Axiopolis sau care a suferit aici moarte martirică, probabil în ziua de 26 aprilie cum este consemnat în Martirologiul hieronymian. Acest lucru este confirmat şi de istoricul bizantin Procopius de Cezareea (sec. VI), care, vorbind de Axiopolis, spune că purta numele Sfântului Chiril. Se presupune că o bazilică (biserică) cimiterială, ale cărei ruine au fost descoperite în afara zidurilor cetăţii, ar fi defapt aceea zidită pe mormântul lui În jurul ei s-a format în timp un mare cimitir, din dorinţa creştinilor de a fi înmormântaţi lângă martiri (ad martyres, ad sanctos). Al doilea mucenic este Chindeus (Quindeus, Kindeas, Kindeu sau Vindeu) ce pare a fi un sfânt local ce a suferit martiriul împreună cu Sfântul Chiril, deoarece pomenirea lui este mereu asociată cu acesta din urmă.

31 Sarcofagul cu moaştele Sfântului Disie.
Al treilea mucenic este soldatul Dasius (Tasios, Tasius, Taxius, Dasie sau Dasios). Actul martiric arată că el ar fi suferit moartea martirică în cetatea Durostorum (Silistra de azi, în Bulgaria) în ziua de 20 noiembrie 304. Unii istorici cred că el ar fi suferit martirajul în Axiopolis, iar mai târziu moaştele sale au fost duse pentru o perioadă la Durostorum. În actul său martiric sunt consemnate şi câteva lucruri despre el. Era soldat în armata romană în vremea persecuţiei lui Diocleţian. Recunoscând că este creştin are parte de schingiuiri şi martiraj. Moaşte au fost păstrate la Durostorum pâna în anul 579 când, din cauza atacului avarilor, au fost duse la Ancona, în Italia, nu se ştie exact în care biserică, însă în prezent sicriul se găseşte în Biserica Sfântul Cyriacus (Ancona, Italia). Inscripţia în limba greacă: „Aici zace Sfântul martir Dasios, adus din Durostor”, certifică prezenţa moaştelor Sfântului. ¤ Din anul 1997 a luat fiinţă, în apropierea oraşului Cernavodă, o mănăstire cu hramul sfinţilor mucenici Chiril, Chindeas şi Dasius.

32 Opaiţe ceramice.

33 Cernavodă şi Axiopolis, vedere din satelit.

34 Situl arheologic Axiolopolis, vedere aeriană.
Dunărea Situl arheologic Axiolopolis, vedere aeriană.

35 Ruinele cetăţii Axiopolis pe harta Jud. Constanţa.
Este situată pe un platou de pe versantul drept al Dunării din dreptul insulei Hinog, aflată la circa 3 km sud de capul podului de la Cernavodă. Ruinele cetăţii Axiopolis pe harta Jud. Constanţa.

36 BIBLIOGRAFIE: - =322&detaliuID= 1012&lang=en Sfinţii din cetatea Axiopolis (Cernavodă) - Nedelcu Silviu – Constantin.

37 F I N A L Montaj : DIEGIS << >> Coloana sonoră : Yanni - If I Could Tell You.

38

39