Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ Centrul Judetean Cluj Iunie 2019.

Prezentarea pe tema: "Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ Centrul Judetean Cluj Iunie 2019."— Transcriere de prezentare:

1 Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ Centrul Judetean Cluj Iunie 2019

2   SMR 1 – PROTECŢIA APELOR ÎMPOTRIVA POLUĂRII CU NITRAŢI PROVENIŢI DIN SURSE AGRICOLE

3 Obiectivul cerinţei îl constituie prevenirea şi reducerea poluării directe sau indirecte a apelor cu nitraţii care provin din agricultură, pentru a proteja sănătatea umană, resursele vii, ecosistemele acvatice şi pentru a garanta alte utilizări legitime ale apelor. Cerinţe obligatorii pentru fermieri: 1.  a) să dispună de capacităţi de depozitare a gunoiului de grajd, fără defecte structurale, a căror mărime trebuie să depăşească necesarul de stocare a gunoiului de grajd, ţinând seama de perioada cea mai lungă de interdicţie pentru aplicarea îngrăşămintelor organice pe terenul agricol. Depozitarea gunoiului de grajd se poate face în depozite permanente (sistem individual şi/sau comunal) sau depozite temporare în câmp, pe terenul pe care va fi împrăştiat;

4 Depozitele permanente de gunoi de grajd se fac în sistem individual (gospodăresc) şi/sau comunal.
Este necesar ca depozitarea şi păstrarea gunoiului de grajd să se facă în platforme special amenajate. Scopul depozitării gunoiului de grajd constă în: Reducerea poluării surselor de apă şi a solului, poluarea conducand la îmbolnăviri cauzate de intoxicaţiile cu nitraţi; Diminuarea pierderii de nutrienţi, ce determină costuri mai scazute pentru fermieri în exploatarea terenurilor. Măsurile ce se iau încă din faza de proiectare, construcţie a capacităţilor de depozitare (platforme, bazine, spaţii) a îngrăşămintelor organice în scopul prevenirii şi protecţiei apelor, a mediului împotriva poluării sunt următoarele: amplasarea în afara zonelor sensibile şi departe de sursele de apă; capacitate de stocare suficientă; construcţie corespunzătoare, care să înglobeze toate sistemele de siguranţă şi protecţie; să aibă o bază impermeabilă (de obicei din beton); să fie prevăzute cu pereţi de sprijin înalţi, de obicei hidroizolaţi; să aibă praguri de reţinere a efluentului şi canale de scurgere a acestuia către un bazin de retenţie; să fie înzestrate cu sistem de colectare a efluenţilor, în special a celor ce se produc în timpul ploilor; căi corespunzatoare de acces; protecţie împotriva incendiilor;

5 Depozitarea şi procesarea gunoiului de grajd din fermele cu un număr de animale de până la 100 UVM se poate face în depozite individuale sau în platforme comunale. Pentru fermele peste 100 UVM depozitarea şi procesarea gunoiului de grajd se face în conformitate cu cerinţele Acordului de Mediu, sau daca ferma intră sub incidenţa Directivei Emisiilor industriale - IED 2010/75 şi cu cerinţele Acordului Integrat de Mediu necesar pentru funcţionarea exploataţiei agricole. Acordul de Mediu este actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecţia mediului, prin care sunt stabilite condiţiile şi, după caz, măsurile pentru protecţia mediului, care trebuie respectate în cazul realizării unui proiect.

6 1. Platforme individuale
Alegerea locului Factorii care trebuie luaţi în considerare în vederea alegerii locului pentru spaţiile de depozitare sunt următorii: accesibilitatea; distanţa faţă de grajduri şi locuinţă; transportul; gestionarea eficientă a gunoiului de grajd, a resturilor organice şi compostului. Condiţiile generale pe care trebuie să le îndeplinească spaţiile de depozitare a gunoiului de grajd sunt: protecţia solului, a apelor subterane şi de suprafaţă împotriva infiltraţiilor nutrienţilor şi a scurgerilor de efluenţi; protecţia gunoiului de grajd împotriva razelor directe ale soarelui prin evitarea uscării în mod excesiv a acestuia; existenţa unui spaţiu suficient pentru dispunerea şi răsturnarea grămezilor de compost; instalarea departe de apele de suprafaţă, fântâni şi alte zone protejate, distanţa minimă depinzând de tipul de sistem de depozitare; existenţa unui bazin de colectare a materialelor lichide, în special în timpul căderii precipitaţiilor.

7 Spaţiile de depozitare se pot construi din diverse materiale, cu respectarea condiţiilor de mai sus. Posibilele materiale sunt: lemnul, plasa de sârmă, betonul, plasticul sau combinaţii dintre acestea. Indiferent de tipul de depozitare, pentru prevenirea pierderii materiei organice şi nutrienţilor către apa subterană, de suprafaţă şi sol şi pentru prevenirea încetinirii sau întreruperii procesului de compostare datorită umidităţii excesive, secetei sau schimbărilor bruşte de temperatură, trebuie să se aplice următoarele măsuri: Depozitarea pe un pat impermeabil sau pe un strat absorbant suficient de gros alcătuit din sol, paie, rumeguş, fragmente de lemn sau scoarţă de copac; Protecţie împotriva razelor directe ale soarelui; Protecţie împotriva excesului de umezeală din precipitaţii sau scurgere la suprafaţă; Pentru captarea şi colectarea lichidelor drenate din gunoiul de grajd, în special în timpul precipitaţiilor abundente spaţiul de depozitare trebuie prevăzut cu un un recipient adecvat. Ca regulă generală, pentru fiecare tonă de material stocat ar trebui prevăzută o capacitate de 50 de litri.

8 Spaţiul de depozitare trebuie amenajat la o distanţă:
Spaţiul de depozitare trebuie aşezat pe o suprafaţă orizontală sau uşor înclinată, de preferinţă joasă şi nu situat la baza unei pante astfel încât să se asigure protecţia gunoiului de grajd de apa scursă de pe urma precipitaţiilor şi să se prevină contaminarea surselor de apă. Spaţiul de depozitare a gunoiului de grajd se va instala în aval faţă de fântâni şi direcţia de curgere a apei freatice. Spaţiul de depozitare trebuie amenajat la o distanţă: de cel puţin 100 m faţă de canale, râuri, iazuri sau alte corpuri de apă; de minim 50 m faţă de locuinţe şi de sursele de apă potabilă. În cazul în care nu este posibilă respectarea acestei distanţe, se va amplasa la cel mai depărtat punct în aval de sursa de apă.

9 Pentru platformele care deservesc ferme intensive cu peste 500 capete de bovine /peste 1000 capete porcine/3000 pasări, distanţa faţă de locuinţe este de 500 de m , conform legislatiei in vigoare. Depozitul individual trebuie să aibă o bază din material impermeabil cum ar fi, de exemplu, polietilena cu densitate mare sau o placă de beton pentru protejarea solului, a apelor subterane şi de suprafaţă împotriva infiltraţiilor nutrienţilor şi a scurgerilor de efluenţi. Baza platformei trebuie să aibă o înclinare de cca 2-3 % spre una din marginile platformei, unde se amplasează într-o săpătură un bazin de colectare a mustului de gunoi rezultat în timpul fermentării. Bazinul de colectare trebuie astfel poziţionat încât, atunci când este plin, partea de sus a lichidului să fie la cel puţin 0,7-1 m sub punctul cel mai de jos al platformei.

10 Capacitatea de depozitare
Capacitatea necesară de depozitare a gunoiului de grajd depinde de numărul şi speciile de animale deţinute, de tipul de gunoi de grajd produs şi de perioada maximă de stocare determinată de perioada de interdicţie pentru aplicarea în teren a gunoiului de grajd. Suprafaţa platformei se stabileşte în funcţie de perioada de stocare şi cantitatea de gunoi rezultată. Capacitatea bazinului de colectare se stabileşte în funcţie de capacitatea platformei şi de ritmul de evacuare a mustului de gunoi . În general, se utilizeaza o capacítate de 4-5 m3 pentru fiecare 100 t gunoi proaspăt.

11 Platforme comunale Platforma de gunoi de grajd este pătrată sau dreptunghiulară, avand podea înconjurată în trei părţi de pereţi de beton înalţi de aproximativ 2-3 m. Rolul platformei este de depozitare temporară, în bune condiţii tehnologice şi ecologice, a dejecţiilor solide şi semi-solide provenite de la animale. Platforma trebuie construită din beton şi dotată cu un canal de-a lungul părţii deschise a platformei, pentru direcţionarea lichidelor către un bazin de colectare, suficient de mare pentru a reţine toate aceste lichide şi eventualele precipitaţii în exces ce cad pe suprafaţa platformei.

12 2. Depozitare temporară  Depozitarea în câmp deschis a gunoiului de grajd şi a compostului trebuie evitată pe cât posibil, deoarece sporeşte riscul de pierdere a nutrienţilor prin scurgere la suprafaţă, infiltrare şi volatilizare, diminuându-se astfel calităţile de fertilitate şi sporind riscul de poluare.. Depozitarea în câmp este privită ca o excepţie, nu ca o regulă

13 În situaţia în care nu există un risc de poluare a cursurilor de apă sau drenurilor din câmp gunoiul de grajd poate fi depozitat temporar în câmp, cu respectarea următoarelor cerinţe : Gunoiul de grajd se va depozita numai pe terenul pe care va fi împrăştiat, in cantitatea maxima extimata a se aplica pe teren. Gunoiul de grajd nu poate fi depozitat în grămezi temporare mai mult de un an, amplasate în fiecare an în locaţii diferite. Depozitele temporare de gunoi de grajd se vor amplasa în conformitate cu prevederile Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare şi ale HG nr. 930/2005: la cel puţin 20 m de cursurile de apă (inclusiv lacuri şi acumulări de apă), drenuri deschise sau orice alt tip de dren astupat cu materiale cu permeabilitate ridicată (nisip, pietris); la cel puţin 50 m faţă de foraje hidrogeologice, puţuri sau izvoare; la cel puţin 250 m de orice foraj sau fântână utilizată pentru furnizarea publică de apă potabilă.

14 __ La baza depozitului temporar de gunoi de grajd trebuie să fie amplasată o folie impermeabilă peste care să fie pus un pat de paie sau alte materii organice, în mod deosebit în cazul în care gunoiul de grajd prezintă un grad ridicat de umiditate. Laturile depozitului (în mod deosebit cele situate la baza pantei) să fie înconjurate de un strat de paie.

15 Grămezi de compost cu pat de paie sau întăritură de pământ
Acestea reprezintă una dintre metodele simple şi ieftine de depozitare temporară şi compostare a gunoiului de grajd, dar un grad mai scăzut de protecţie împotriva pierderii de nutrienţi; Gunoiul de grajd se va aşeza pe un pat gros de paie sau pe un strat de sol argilos tasat de cel puţin 30 cm grosime Metoda de mai sus trebuie aplicată numai pentru perioade scurte de depozitare, pentru depozitarea de cantităţi foarte mici de gunoi de grajd, sau când mijloacele financiare ale fermierului nu permit un sistem mai bun.

16 Grămezi de compost pe folii de plastic
În acest caz, grămezile trebuie depuse peste o folie impermeabilă de plastic. Foliile din plastic trebuie să fie de calitate bună pentru a oferi o protecţie mai bună şi durată de viaţă mai lungă. Depozitarea pe folii de plastic se poate face în fermele unde nici o altă metodă nu se justifică din motive economice şi tehnice. În cazul în care se optează pentru realizarea de depozite de gunoi de grajd în teren, perioada de stocare pe platforma individuală va fi de cel puţin 180 de zile.

17 Adăposturi din diferite materiale (lemn, lemn şi plasă de sârmă, beton, plastic reciclat)
Acest tip de stocare este modular şi presupune un sistem de rotaţie, de preferat, să existe trei compartimente care să permită, pe rând, umplerea cu materiale proaspete şi întrebuinţarea conţinutului descompus suficient pentru a fi utilizat în grădină sau pe câmp. Adăpostul trebuie să fie acoperit pentru asigurarea protecţiei împotriva precipitaţiilor. Se pot planta tufişuri şi arbuşti în lungul pereţilor exteriori sau vegetaţie deasă în jurul structurii pentru captarea lichidelor spălate de ploaie.

18 Mini - containere Se pot folosi containere mici, cu 4 pereţi, cu capacitate redusă, sub 1m3,construite din scânduri sau garduri para-zăpadă pentru depozitarea unor cantităţi mici de gunoi de grajd. Mini-containerele trebuie aşezate pe un strat impermeabil sau absorbant şi împrejmuite cu o bandă de iarbă. Construcţia este rapidă şi uşoară şi se pot utiliza materiale ieftine şi disponibile pe plan local.

19 Sisteme de depozitare a dejecţiilor lichide
Animalele din gospodării, adăpostite în grajduri, sunt de obicei ţinute pe o podea de pământ sau pietre, acoperită sau nu cu un pat de paie sau alte resturi de plante. Gunoiul de grajd produs este astfel în cea mai mare parte solid şi semi-solid, poate fi depozitat şi tratat aşa cum a fost descris mai sus. În absenţa paielor sau a altui tip de material absorbant, gunoiul rezultat este de natură lichidă sau semi-lichidă şi poate fi depozitat numai în containere sau bazine impermeabilizate, inconjurate pe o latime de 2-3 metri de o banda permanenta de vegetatie, destinat captarii si absorbtiei lihidelor scurse. În jurul spaţiului de depozitare se pot planta tufişuri şi arbuşti în scop decorativ, dar şi pentru a produce umbră şi protecţie împotriva vântului (uscare excesivă).

20 În cazul în care membrii asociaţiilor crescătorilor de animale/cooperativelor încredinţează animalele către asociaţie, aceasta preia numai animalele care sunt însoţite de formularele de mişcare şi are obligaţia să aibă în permanenţă aceste documente, medicul veterinar înregistrând exploataţia de tip "tabără de vară" prin atribuirea unui cod temporar pe perioada păşunatului (din mai -septembrie). Administratorul asociaţiei devine astfel noul deţinător, având în posesie temporară animalele în calitate de persoană căreia i s-a încredinţat îngrijirea lor. Pot fi întâlnite două situaţii: 1. animalele sunt adăpostite de către asociaţie în grajduri/adăposturi pentru bovine, situaţie în care este necesară construirea unei capacităţi de depozitare a gunoiului de grajd/platforme temporare (în funcţie de numărul şi speciile de animale deţinute, de tipul de gunoi de grajd produs care depinde de tipul sistemului de stabulaţie şi de durata necesară de stocare), având în vedere că este noul deţinător; 2. Animalele revin în exploataţiile de origine ale membrilor asociaţiei/cooperativei, situaţie în care membrii asociaţiei/cooperativei sunt obligaţi să aibă construite/să-şi construiască aceste capacităţi de depozitare a gunoiului de grajd.

21 b) să respecte perioada de interdicţie pentru aplicarea gunoiului de grajd pe terenul agricol, prevăzută în tabelul 7.6 din Codul de bune practici agricole, cu specificarea „îngrăşăminte organice”; Perioadele în care se aplică îngrăşăminte organice şi minerale trebuie stabilite în funcţie de diferite condiţii prevăzute în calendarul de interdicţie pentru împrăştierea îngrăşămintelor, astfel: cât mai devreme posibil, în cadrul perioadei de creştere a culturilor, pentru a maximiza preluarea nutrienţilor şi a minimiza riscul poluării. În fiecare an, cel puţin jumătate din cantitatea de gunoi rezultată în timpul iernii trebuie împrăştiată până la 1 iulie, iar restul până la 30 septembrie; nu se aplică gunoi în perioada cuprinsă între apariţia primului şi ultimului înghet.

22 să fie evitată aplicarea lor în perioadele de extrasezon (în afara fazelor de vegetaţie activă).Sunt permise excepţii de la această regulă generală acolo unde planul de management stabileşte ca împrăştierea îngrăşămintelor organice se poate realiza de-a lungul perioadei de extrasezon, fără riscul de producere a poluării apelor sau unde sunt condiţii meteorologice excepţionale; în anumite areale, în special pe soluri cu strat subţire calcaros, există pericol iminent de poluare a apelor subterane; condiţiile meteorologice, starea solului şi a resurselor de apă care fac ineficientă sau riscantă aplicarea îngrăşămintelor organice pe teren şi trebuie luate măsurile necesare pentru evitarea poluării apelor.

23

24 Gunoiul se administrează de regulă toamna, la lucrarea de bază a solului (prin aratură cu întoarcerea brazdei), în condiţii meteorologice favorabile, în special pe timp noros şi cu vânt slab. În zonele mai umede se poate administra şi primăvara. În timpul administrării trebuie evitat ca materialul să ajungă în sursele de apă, în acest scop fiind necesar să se evite fertilizarea pe porţiunile de teren late de 5–6 m, aflate în imediata apropiere a canalelor, cursurilor de apă sau a altor mase de apă, să se aibă în vedere condiţiile meteorologice şi starea de umiditate a solului.

25 Terenurile pe care se aplică îngrăşăminte organice trebuie alese cu grijă, astfel încât să nu se producă băltiri sau scurgeri în cursuri de apă. Îngrăşămintele solide pot produce poluare numai în situaţia unor ploi abundente ce intervin imediat după aplicare. Îngrăşămintele organice lichide, dacă nu sunt aplicate corect, pot produce poluare în mod direct. Orice ploaie intervenită curând după aplicarea lor va mări riscul de poluare. Descărcarea sau depozitarea gunoiului în apropierea surselor de apă, golirea sau spălarea buncărelor şi rezervoarelor utilajelor de administrare a îngrăşămintelor de orice fel în apele de suprafaţă sau in apropierea lor este interzisă, conducând la poluarea mediului şi se sancţionează potrivit legii.

26 c) să nu depăşească cantitatea de 170 kg azot s. a
c) să nu depăşească cantitatea de 170 kg azot s.a./ha provenită din aplicarea îngrăşămintelor organice pe terenul agricol în decursul unui an. În acest scop trebuie să urmeze un plan de fertilizare, cu respectarea standardelor privind cantităţile maxime de îngrăşăminte cu azot care pot fi aplicate pe terenul agricol, prevăzute în tabelele 7.4 şi 7.5 din Codul de bune practici şi să asigure o distribuire uniformă a îngrăşămintelor pe terenul agricol. Este necesar să se alcătuiască un plan de fertilizare cu azot şi cu ceilalţi nutrienţi, pentru fiecare cultură, respectiv solă sau parcelă ocupată de o anumită cultură. Pentru exploataţiile care nu deţin studii agrochimice se vor respecta standardele maxime privind cantităţile de îngrăşăminte cu azot care pot fi aplicate pe terenul agricol, prezentate în tabelele 7.4 şi 7.5 din Codul de bune practici agricole. Aplicarea îngrăşămintelor organice pe pajiştile permanente (păşuni şi fâneţe) se supune condiţiei de a nu se depăşi doza de 170 Kg azot s.a./ha/an şi de a nu se aplica în perioadele de interdicţie.

27

28

29 d) în cazul exploataţiilor care practică agricultura în sistem irigat sau în care producţia planificată necesită cantităţi mai mari de azot decât cele prevăzute de standardele privind cantităţile maxime de îngrăşăminte cu azot care pot fi aplicate pe terenul agricol, să urmeze un plan de fertilizare întocmit pe baza studiului agrochimic, după modelul prevăzut în anexa 10 la Codul de bune practici agricole (Referinţe: În cazul exploataţiilor care practică agricultura în sistem irigat, fermierii trebuie să pună la dispoziţia funcţionarilor APIA, la momentul controlului, studiul agrochimic care a stat la baza elaborării planului de fertilizare. Pentru fermele care practică agricultura în sistem irigat sau au o producţie planificată care necesită cantităţi mai mari de azot decât cele prevăzute de standardele maxime prevăzute în tabelele 7.4. şi 7.5 din Codul de bune practici agricole, planul de fertilizare se întocmeşte pe baza studiului agrochimic.

30 În cazul în care cantitatea maximă de azot (mineral şi organic) care se poate aplica într-un an este mai mică de 170 kg azot s.a./ha/an, cantitatea maximă de azot din îngrăşămintele organice care se aplică nu poate depăşi această valoare. In Anexa 10 din Codul de bune practici agricole este prezentat un model privind planul de fertilizare bazat pe studiul agrochimic realizat la nivelul fiecărei parcele din cadrul exploataţiei agricole. La nivelul unei exploataţii agricole, planul de fertilizare permite atingerea următoarelor obiective: - calculul anual al necesarului de elemente nutritive (în principal NPK), pentru fiecare cultură (existentă sau care urmează să fie înfiinţată) prin aplicarea unor modele de calcul care să ţină cont de principiile unei fertilizări raţionale, de sistemul de culturi existent în unitate (anuale, pomi, viţă de vie, păşuni, fâneţe) şi de nivelul producţiilor planificate;

31 - stabilirea cantităţilor de îngrăşăminte organice existente sau posibil de produs în unitate în cursul anului agricol respectiv, a dozelor de îngrăşăminte posibil de aplicat pe culturi şi parcele fertilizate, precum şi a dozelor de îngrăşăminte chimice pentru completare până la nivelul necesarului estimat prin calcul; - verificarea periodică (anual sau la 4 ani) a situaţiei agrochimice a solurilor pe baza balanţei intrărilor şi ieşirilor din sistem (cantităţile de nutrienţi introduse în sol minus cantităţile de nutrienţi exportate cu recolta), pentru furnizarea informaţiilor utile privind conservarea, ameliorare sau diminuarea asigurării solurilor de sub culturi cu NPK (la dorinţă şi cu alţi nutrienţi), precum şi pentru evaluarea riscului de poluare a apelor cu nutrienţi de origine agricolă (în special cu nitraţi, posibil şi cu compuşi ai fosforului); - furnizarea de informaţii necesare pentru alcătuirea planului de fertilizare pentru anul agricol următor. Necesarul de azot al culturii se poate estima din exportul de azot în recolta planificată.

32 e) să nu aplice îngrăşăminte organice sau minerale pe timp de ploaie, ninsoare şi soare puternic ori pe terenuri cu exces de apă, acoperite cu zăpadă sau dacă solul este puternic îngheţat/crăpat în adâncime/săpat în vederea instalării unor drenuri/lucrări de subsolaj. Se va evita administrarea gunoiului, ca şi a oricărui tip de îngrăşământ, pe timp de ploaie, ninsoare şi soare putemic şi pe terenurile cu exces de apă sau acoperite cu zăpadă. Pe soluri periodic saturate cu apă sau în zone inundabile, trebuie ales momentul de aplicare a îngăşămintelor atunci când solul are o umiditate corespunzătoare capacităţii de câmp, evitîndu-se astfel pierderile de azot nitric cu apele de percolare şi cu scurgerile, precum şi pierderile prin denitrificare. În zonele inundabile este interzisă depozitarea gunoiului de grajd. Pe soluri saturate cu apă, inundate, îngheţate sau acoperite cu zăpadă este interzisă aplicarea îngrăşămintelor organice de natură animală evitându-se astfel pierderile de azot nitric cu apele de percolare şi cu scurgerile, precum şi pierderile prin denitrificare sub formă de azot elementar sau oxizi de azot.

33 Pe cât posibil, trebuie evitată aplicarea îngrăşămintelor cu azot pe soluri îngheţate sau acoperite cu zăpadă, deoarece există riscul de spălare a nitraţilor la încălzirea vremii. Nu se recomandă să fie aplicate îngrăşăminte organice sau minerale dacă: • solul este puternic îngheţat; • solul este crăpat (fisurat) în adâncime, sau săpat în vederea instalării unor drenuri sau pentru a servi la depunerea unor materiale de umplutură; sau • câmpul a fost prevăzut cu drenuri sau a suporat lucrări de subsolaj în ultimele 12 luni. Nu se aplică îngrăşăminte pe solurile şi terenurile puternic îngheţate, crăpate în adâncime, cu drenuri introduse în ultimele 12 luni. Se evită aplicarea îngrăşămintelor organice şi/sau minerale: - pe timp de ploaie; - ninsoare; - soare puternic; - pe terenuri cu exces de apă; - pe solurile acoperite cu zăpadă şi îngheţate.

34 f) să asigure încorporarea în sol a îngrăşămintelor organice aplicate pe terenurile arabile cu panta mai mare de 12%, în cel mult 24 de ore de la aplicarea acestora; Administrarea dejecţiilor semilichide şi lichide pe terenuri cu pantă accentuată, pe terenuri slab drenate, îngheţate, pe terenuri situate în apropierea cursurilor de apă sau prin aplicarea unor cantităţi excesive şi alegerea greşită a momentului administrării trebuie evitate. Pe terenurile în pantă, la culturile pomicole sau viticole, unde sunt frecvente cazurile de eroziune a solului şi pericolele de pierdere a nutrienţilor prin scurgeri de suprafaţã, este necesar sã se asigure toate condiţiile unei administrãri corecte a îngrăşămintelor

35 Riscul de poluare cu nitraţi a apelor de suprafaţă şi subterane creşte foarte mult în anumite situaţii de aplicare a îngrăşămintelor - pe terenuri în pantă. Pe aceste terenuri fertilizarea cu azot trebuie făcută cu anumite precauţii. Pe astfel de terenuri există un risc crescut al pierderilor de azot prin scurgeri de suprafaţă, care depind de o serie de factori cum sunt: panta terenului, caracteristicile solului (în special permeabilitatea pentru apă), sistemul de cultivare, amenajările antierozionale şi în mod deosebit cantitatea de precipitaţii. Riscul este maxim când îngrăşămintele sunt aplicate superficial şi urmează o perioadă cu precipitaţii abundente. Pe astfel de terenuri fertilizarea trebuie făcută numai prin încorporarea îngrăşămintelor în sol şi ţinând cont de prognozele meteorologice (nu se aplică îngrăşăminte, mai ales dejecţii lichide, când sunt prognozate precipitaţii intense).

36 g) să nu aplice îngrăşăminte organice sau minerale pe fâşiile de protecţie existente pe terenurile agricole situate în vecinătatea zonelor de protecţie a apelor de suprafaţă sau pe terenurile agricole situate în zonele de protecţie a apelor de suprafaţă ori în zonele de protecţie sanitară şi hidrogeologică a surselor de captare a apei potabile/minerale şi a lacurilor terapeutice, stabilite în conformitate cu legislaţia în vigoare. Lăţimea minimă a fâşiilor de protecţie este de 1 m pe terenurile cu panta de până la 12% şi de 3 m pe terenurile cu panta mai mare de 12%; Se impun măsuri speciale la aplicarea îngrăşămintelor pe terenurile din vecinătatea cursurilor de apă, lacurilor, captărilor de apă potabilă, care sunt expuse riscului de poluare cu nitraţi transportaţi cu apele de drenaj şi scurgerile de suprafaţă. Se impune păstrarea unei fâşii de protecţie faţă de aceste ape, în zonele de protecţie nu se aplică şi nu se vehiculează îngrăşăminte.

37 În temeiul Legii apelor nr
În temeiul Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţiile articolului 16, alin.(2) precizează interzicerea, în zonele de protecţie a apelor de suprafaţă ori în zonele de protecţie sanitară și hidrogeologică a surselor de captare a apei potabile/minerale și a lacurilor terapeutice, a depozitării sau folosirii îngrăşămintelor, a pesticidelor ori a altor substanţe periculoase. Zonele de protecţie, sunt înfiinţate, potivit Legii apelor, în scopul asigurării protecţiei albiilor, malurilor, construcţiilor hidrotehnice şi îmbunătăţirii regimului de curgere a apelor pentru: albiile minore ale cursurilor de apă, suprafaţa lacurilor naturale sau a bălţilor acoperite de apă şi de vegetaţie acvatică, suprafaţa lacurilor de acumulare corespunzătoare cotei aferente debitului de verificare a acestora, suprafeţele ocupate de lucrări de amenajare sau de consolidare a albiilor minore, de canale şi derivaţii hidrotehnice la capacitatea maximă de transport a acestora, precum şi de alte construcţii hidrotehnice realizate pe ape, lucrări de apărare împotriva inundaţiilor.

38 Fâşiile de protecţie reprezintă benzi înierbate adiacente zonelor de protectie, în care este interzisă aplicarea îngrăşămintelor chimice şi organice. Lăţimea fâşiilor de protecţie se masoară în amonte de la limita blocului fizic adiacent zonei de protecţie (de la limita blocului fizic spre interiorul acestuia), panta terenului fiind panta medie a blocului fizic adiacent cursului de apă. Fâşiile de protecţie trebuie să fie în permanenţă înierbate cu ierburi cultivate sau cu vegetaţie naturală, având un rol foarte important în prevenirea proceselor de scurgere şi astfel în pătrunderea şi depunerea sedimentelor în apele de suprafaţă. Fâşiile de protecţie sunt cele mai eficiente în prevenirea scurgerilor excesive de apă pe terenurile situate în pantă, dacă interceptează canale de scurgere, reducându-se şi viteza de înaintare. Cele mai bune rezultate sunt obţinute dacă fâşiile de protecţie sunt plantate cu arbuşti (gard viu).

39 h) să întocmească la zi, să păstreze o perioadă de 5 ani şi să prezinte pentru control documentele de evidenţă ale exploataţiei cu privire la suprafaţa agricolă utilizată, structura culturilor, efectivele de animale, tipul şi cantitatea îngrăşămintelor cu azot aplicate pe terenul agricol şi documentele de livrare/expediere a îngrăşămintelor. Fermierii trebuie să prezinte următoarele: documentele de evidenţă ale exploataţiei agricole cu suprafaţa fermei pe categorii de folosinţă; documentele privind descrierea şeptelului fermei (pe specii şi categorii de producţie) identificarea şi înregistrarea acestuia, registrele de evidenţă a efectivelor, sistemul de creştere; documentele privind cantităţile maxime de îngrăşăminte cu azot care pot fi aplicate; documentele privind cantitatea şi tipul îngrăşămintelor de origine animală aplicate pe terenul agricol, precum şi a celor livrate/achiziţionate, data livrării/achiziţiei, numele şi adresa destinatarului/furnizorului; Toate documentele de evidenţă ale exploataţiei se păstrează o perioadă de 5 ani de la ultima înregistrare efectuată în document.

40 2. Fermierii care, potrivit legislaţiei în domeniul protecţiei mediului şi gospodăririi apelor, au obligaţia obţinerii actelor de reglementare pentru activităţile pe care le desfăşoară, trebuie să deţină aceste documente şi să respecte condiţiile stabilite de acestea cu privire la protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi din surse agricole. În cazul fermierilor care au obligaţia obţinerii actelor de reglementare în domeniul protecţiei mediului şi/sau gospodăririi apelor pentru activităţile pe care le desfăşoară, se verifică deţinerea actelor de reglementare în domeniu (aviz de mediu, acord de mediu, autorizaţie de mediu), respectarea condiţiilor privind depozitarea şi aplicarea îngrăşămintelor organice/chimice pe terenul agricol, precum şi depozitarea şi evacuarea în mediu sau într-o resursă de apă a reziduurilor organice (efluenţi de siloz, dejecţii animale, ape reziduale etc.). Verificarea Planului de fertilizare se certifică de către inspectorul de teren care efectuează controlul prin semnătură şi se înscrie data efectuării controlului

41 Conformitatea SMR 1: se constată atunci când depozitarea gunoiului de grajd este corespunzătoare, se respectă perioadele de interdicţie în aplicarea îngrăşămintelor organice şi/sau minerale pe terenul agricol, nu se depăşeste cantitatea de 170 kg azot s.a./ha provenită din aplicarea îngrăşămintelor organice pe terenul agricol în decursul unui an nu s-au aplicat îngrăşăminte organice sau minerale pe timp ploios ori canicular, pe terenurile cu exces de apă, acoperite de zăpadă sau dacă solul este puternic îngheţat/crăpat în adâncime/săpat în vederea instalării unor drenuri/lucrări de subsolaj, au fost încorporate în sol îngrăşămintele organice aplicate pe terenurile arabile cu panta mai mare de 12%, în cel mult 24 de ore de la aplicarea acestora, nu au fost aplicate îngrăşăminte organice sau chimice pe fâşiile de protecţie existente pe terenurile situate în vecinătatea zonelor de protecţie a apelor de suprafaţă sau pe terenurile agricole situate în zonele de protecţie a apelor de suprafaţă ori în zonele de protecţie sanitară şi hidrogeologică a surselor de captare a apei potabile/minerale şi a lacurilor terapeutice, a căror lăţime minimă variază în funcţie de panta terenului, astfel: 1 m pentru terenurile cu panta de până la 12%, 3 m pentru terenurile cu panta de peste 12%, fermierul deţine şi prezintă un plan de fertilizare, conform Anexei 10 la Codul de bune practici agricole, la nivelul exploataţiei agricole sau agrozootehnice şi păstrează pentru o perioadă de 5 ani documentele de evidenţă ale exploataţiei (plan de fertilizare, facturi, documente de livrare/expediere a îngrăşămintelor).

42 Neconformitatea SMR 1: În urma inspecţiei la faţa locului se constată că fermierii nu au respectat normele prevăzute la SMR 1. Inspectorul de control evaluează neconformitatea în funcţie de gravitate, amploare, persistenţă, neglijenţă şi nerespectare deliberată (intenţie). Se consideră neconformitate atunci când: depozitarea gunoiului de grajd nu este corespunzătoare, nu se respectă perioadele de interdicţie în aplicarea îngrăşămintelor organice şi/sau minerale pe terenul agricol, se depăşeste cantitatea de 170 kg azot substanţă activă/ha, nu prezintă Planul de fertilizare sau Planul de fertilizare este necompletat, s-au aplicat îngrăşăminte organice pe terenuri cu exces de apă, acoperite de zăpadă sau dacă solul este puternic îngheţat/crăpat în adâncime/săpat în vederea instalării unor drenuri/lucrări de subsolaj, nu a realizat încorporarea în sol a îngrăşămintelor organice aplicate pe terenurile arabile cu panta mai mare de 12%, în cel mult 24 de ore de la aplicarea acestora, au fost aplicate îngrăşăminte organice sau chimice pe fâşiile de protecţie existente pe terenurile situate în vecinătatea zonelor de protecţie a apelor de suprafaţă sau pe terenurile agricole situate în zonele de protecţie a apelor de suprafaţă ori în zonele de protecţie sanitară şi hidrogeologică a surselor de captare a apei potabile/minerale şi a lacurilor terapeutice, a căror lăţime minimă variază în funcţie de panta terenului, astfel: - 1 m pentru terenurile cu panta de până la 12%, - 3 m pentru terenurile cu panta de peste 12%. De asemenea, constituie neconformitate neîntocmirea documentelor de evidenţă ale exploataţiei şi păstrarea pentru o perioadă de 5 ani a acestora.

43 Nerespectarea deliberată (intenţia) va fi evaluată de către inspectorul de teren.
Dacă fermierul nu poate prezenta la momentul controlului actele de reglementare în domeniul protecţiei mediului şi/sau gospodăririi apelor pentru activităţile pe care le desfăşoară şi/sau Planul de fertilizare completat, i se va da posibilitatea să le aducă în termen de 10 zile lucrătoare de la constatarea neconformităţii la sediul centrului local sau judeţean APIA la care va depus cererea de plată. Actele de reglementare în domeniul protecţiei mediului şi/sau gospodăririi apelor pentru activităţile desfăşurate de către fermier trebuie să fie eliberate înaintea  efectuării  controlului şi să fie valabile la data efectuării controlului. Dacă actele de reglementare prezentate au durata de valabilitate expirată, fermierul trebuie să dovedească că a depus în termenul legal documentaţia necesară pentru reînnoirea acestora.

44 Dacă nu prezintă actele de reglementare în termen sau acestea au data eliberării ulterioară controlului sau au durata de valabilitate expirată şi fermierul nu a depus în termenul legal documentaţia pentru reînnoirea actelor de reglementare, fermierul se sancţionează în funcţie de neconformitatea găsită la momentul controlului. Controlul pentru SMR 1 se realizează atât la nivel de parcelă (cerinţe obligatorii 1.b, 1.c, 1.d,1.e, 1.f, 1.g), cât şi la nivel de exploataţie (cerinţe obligatorii 1.a, 1.h, 2). Verificarea respectării cerinţei legale în materie de gestionare SMR 1.c) se limitează la cantitatea de azot din gunoiul de grajd existent în fermă şi cantitatea de azot substanţă activă din îngrăşămintele organice aplicate pe terenul agricol (kg azot s.a./ha), conform planului de fertilizare.

45 Pentru elementele de control care se verifică la nivel de parcelă, gravitatea poate fi mică, medie sau mare, în funcţie de ponderea suprafeţei parcelei neconforme raportată la suprafaţa exploataţiei. Elementele de control 1.b, 1.c, 1.d, 1.e, 1.f, şi 1.g sunt încadrate la gravitate mică atunci când afectează (0-30)% din suprafaţa determinată a fermei. Elementele de control 1.b, 1.c, 1.d,1.e, 1.f, şi 1.g sunt încadrate la gravitate medie atunci când afectează [30-50%) din suprafaţa determinată a fermei Elementele de control 1.b, 1.c, 1.d,1.e, 1.f, şi 1.g sunt încadrate la gravitate mare atunci când afectează [50%-100] din suprafaţa determinată a fermei. Pentru elementele de control care se verifică la nivel de exploataţie din raportul de control, respectiv 1.a, 1.h şi 2 gravitatea este mare. Amploarea: este apreciată de inspectorul de teren. Persistenţa: este apreciată de inspectorul de teren.

46

47 Multumim pentru atentie!